Teoria monopolului

A detine azi suprematia intr-un anume segment de afaceri inseamna o realizare foarte importanta. Microsoftul lui Bill Gates ar putea fi incadrat in aceasta categorie, date fiind larga utilizare a platformei de operare Windows, dar si a amenzilor administrate in special de Comisia Europeana pentru incalcarea regulilor liberei concurente.

In Romania, cei 18 ani de tranzitie sint insuficienti pentru a defini corect monopolul si piata liberei concurente. Bunaoara, serviciile comunitare sint acceptate ca fiind necesare, dar, prin definitie, mare parte dintre ele nu beneficiaza de climatul benefic al concurentei. Si legislatia in acest caz este stirba. De exemplu, Regia Judeteana de Apa-Canal ii taxeaza pe ieseni pentru colectarea si filtrarea apei de ploaie.

Pina acum citiva ani, birul s-a aplicat doar in unele orase din tara, insa in 2002 Guvernul Nastase a remarcat noua modalitate de stors parale si a legiferat taxa, facind-o universal obligatorie. Doar ca Hotarirea de Guvern a fost prost conceputa, iar astazi fiecare societate furnizoare de servicii in domeniu are propriul mod de calculare a taxei. Cazul este de competenta Consiliului Concurentei, dar cum ar putea emite aceasta institutie un punct credibil de vedere contra statului, cita vreme angajatii sai sint platiti cu bani grei taman de catre stat?

O alta regie locala, cea de transport public, nu are bafta RAJAC-ului. Iesenii pot recurge inclusiv la mersul pe jos, daca li se pare scumpa o calatorie cu tramvaiul sau autobuzul. In acest caz, nu e nimic de negociat la pretul biletelor. In schimb, doar Constanta ne depaseste la pretul abonamentelor – practic acelasi peste tot in tara. Cit priveste conditiile de transport, acestea fac obiectul unei mai vechi promisiuni electorale neonorate pina azi, despre care s-a scris fara ca autorul ei sa se sinchiseasca prea mult. E si asta o forma de monopol – cel al puterii.

Totusi, daca primarul Nichita are nevoie de fonduri mai mari pentru a se tine de cuvint, el poate recurge la mai multe pirghii. Spre exemplu, ar putea urma strategia colegului sau de partid care e primar in comuna Voluntari – protagonistul unui scandal televizat in trecutul sfirsit de saptamina. Acesta a reusit sa instituie impozite diferentiate pe cladiri, ajungind la 2000 de lei pentru o vila. Iasul abunda de constructii noi, care sint taxate modic, cam de doua ori cit un apartament vechi. Si limuzinele sint iertate de taxe. Poate ca si bogatii au nevoie de protectie sociala, dar cert este ca ei fac legea. Deci, o noua forma de monopol. De aici si pina la monopolul politic nu e decit un pas. Dar chiar si asa, in ciuda regulilor democratiei, mandatele in care tara a fost condusa de formatiuni politice majoritare sau minoritare au adus o groaza de belele pe capul romanilor.

Celebra taxa auto este cel mai graitor exemplu. Cu toate ca nu exista o pozitie unitara la nivelul intregii Uniuni Europene, tributul a fost impus, vezi Doamne, pentru a nu se umpla tara de hirburi, dar si ca sa prospere comerciantii de masini noi – cum ar fi premierul, de altfel cel mai aprig sustinator al taxei. De unde se vede ca monopolul vremelnic al politicienilor si somnul celor de la Consiliul Concurentei nasc monstruozitati costisitoare pentru contribuabili.