Unde-i uninominalul?

Proiect de mare incarcatura politica si electorala, votul uninominal se apropie de un esec rasunator. Desi mai toata lumea, de la vladica pina la opinca, se declara suporter al acestei idei reformatoare, cu fiecare zi care trece, sansele de reusita ale proiectului scad drastic. Cine-i vinovat pentru blocaj ?

In realitate, putini politicieni de anvergura doresc introducerea votului uninominal. Din motive diferite. Culmea este ca acest tip de vot pare a-i avantaja mai mult pe pesedisti si liberali si mai putin pe democrat-liberali, desi – la prima vedere – PD-L se arata cel mai dispus sa  experimenteze aceasta noua formula electorala.

Pesedistii nu vor votul uninominal dintr-un motiv foarte simplu: elita acestui partid se opune. De ce? Iarasi, raspunsul este banal. A nu mai alcatui tu listele electorale, ca lider de partid, poate constitui primul pas catre o viitoare contestare din partea subordonatilor. Dincolo de „taxa" pe care o percepe orice presedinte de filiala care se respecta de la membrii pe care ii „pozitioneaza" pe liste, tocmai faptul ca tu detii piinea si cutitul iti confera un ascendent de forta care-ti asigura si intretine puterea.     

In cazul votului uninominal, un pesedist bogat si cunoscut de mase, dar nemultumit de oferta sefului se poate incapatina sa candideze fara voie, eventual chiar din postura de independent. Ce s-ar mai alege atunci din disciplinatul PSD? Mai mult, se poate intimpla ca liderul de filiala – doritor de vreo sinecura de parlamentar – sa fie invins in colegiul sau, in timp ce secunzii sa inregistreze victorii rasunatoare. E clar ca, in atari conditii, prestigiul presedintelui organizatiei este facut tandari. Iar destinul sau politic, compromis. Apoi, este la fel de evident ca, in cazul uninominalului, traseistii si „veneticii"  nu mai au nici o sansa. Oare citi ieseni l-ar mai vota pe Anghel Stanciu pentru un al patrulea mandat de deputat?

Ezitarea liberalilor provine dintr-un calcul politic. Daca uninominalul, in loc sa le majoreze punctajul, il va micsora? PNL se teme sa nu repete trista experienta a PNTCD. In 2000, taranistii – „intuitivi" ca intotdeauna – au ridicat pragul electoral de la 3 la 5% la partide si de la 5 la 8%  la aliante, ceea ce le-a blocat ulterior accederea in Parlament. In cazul votului pe liste, de bine de rau, liberalii mizeaza pe un rezonabil 10-12%. Poate ca intrarea in lupta directa, in cazul votului uninominal, a unor liberali bine cunoscuti electoratului ar aduce un spor masiv de voturi, dar daca nu? Lista este rusinoasa, dar e mai sanatoasa pentru acest partid aflat in criza.

Pe Traian Basescu nu-l recomanda antecedentele. Cu ani in urma, uninominalul i se parea presedintelui „o prostie", pentru ca acum el sa reprezinte o metoda de a primeni clasa politica. Poate ca da. Dar pe cine arunca PD-L in lupta electorala, in sutele de colegii care s-ar forma peste noapte? Basescu este unul singur, iar el nici macar n-ar putea candida. Formatiunea lui Emil Boc are o problema cu resursele umane, chiar daca, dupa fuziunea PD cu PLD, situatia s-a imbunatatit simtitor. De asemenea, subtirimea resurselor financiare (mult mai putine dupa alungarea democratilor de la guvernare) ar putea constitui un alt handicap in competitia cu candidatii PNL si PSD. Dar si un veritabil motiv de a nu fi cu adevarat de partea votului uninominal.

Din pacate, aceeasi lipsa de implicare in promovarea proiectului votului uninominal o intilnim si la electorat. Desi sondajale arata ca un procent insemnat de alegatori (peste 70%) doreste introducerea uninominalului, la referendumul pe aceasta tema au venit doar 30% dintre romani. Probabil, alti 30% nici nu stiau ca s-a organizat un astfel de plebiscit. Vorbim mult si facem teribil de putin. La asa electorat, asa clasa politica. Si invers.