Ziua sacrificiului

Tragedia de la maternitatea bucuresteana a facut sa nu mai existe alte lucruri si evenimente care sa conteze zilele acestea. Maternitatea devenita crematoriu a devenit brusc simbolul crizei prin care trece societatea romaneasca in general si domeniul Sanatatii in particular. Pierderea atitor bebelusi, unii abia intrati pe lumea asta – pentru ca la sectia care a ars se aflau mai ales cei nascuti prematur – a stirnit durere, disperare si neputinta. Ne putem imagina iadul prin care au trecut micutii din spusele celui care a coordonat operatiunea de salvare, subsecretarul de stat Raed Arafat, care explica dificultatea de a-i identifica (si de a anunta astfel parintii) din cauza ca biletele cu nume, care de obicei sint legate de minute ca niste bratari, au ars. Imaginile inregistrate in sectia distrusa imediat dupa ce pompierii au stins flacarile au aratat dimensiunea reala a catastrofei.

In ciuda comunicarii si a explicatiilor date de autoritati, sentimentul de neputinta este amplificat de intirzierea identificarii cauzelor dezastrului. Cel mai probabil, un scurtcircuit a aprins niste obiecte inflamabile, dar legatura intre incendiu si explozie nu a putut fi facuta nici la 24 de ore dupa producerea nenorocirii, mai ales ca personalul medical a exclus prezenta in sectia de reanimare a recipientelor sub presiune, cum ar fi tuburile de oxigen.

Sistemul sanitar si lipsurile lui sint si vor fi intoarse pe toate partile. Nu ca n-ar fi fost deja pina acum, insa cumplita intimplare va mentine subiectul zile la rind. Dar cit de obiective vor fi dezbaterile? Ar fi pacat ca si analiza aceasta sa se termine in politica, in loc sa atinga punctele slabe din domeniu. De exemplu, primul lucru invocat este plecarea medicilor si asistentelor in afara tarii. Ce este rau in asta? E o realitate care este prezentata in lumina cea mai sumbra, de parca toate facultatile de medicina si scolile sanitare din tara si-ar fi inchis portile. Cum se vor fi simtind absolventii cind presa, televiziunile si destui comentatori pling cu invidie dupa emigranti, ignorindu-i cu desavirsire pe cei care vin din urma?

Sigur ca dotarile spitalelor lasa de dorit si ca uneori mizeria constituie un factor psihologic dezolant pentru pacienti. E o chestiune de mentalitate, de responsabilitate si de respect reciproc in relatiile pacient – pacient si pacient – personalul medical.

Cit priveste tragedia din maternitatea bucuresteana, probabil ca o asistenta sau doua, plus seful sectiei ATI vor avea de dat socoteala, iar spitalul, adica statul roman prin Ministerul Sanatatii, va plati in solidar daunele care se cuvin parintilor micutilor. Posibil sa fie trasi la raspundere si cei care au proiectat dotarea performanta a sectiei de Terapie Intensiva fara sa includa sau sa puna in functiune un sistem de detectare a fumului.

Invataturile de tras din acest caz nu se rezuma doar la atit. Dar daca ele vor fi uitate, atunci degeaba si campaniile menite sa stringa fonduri pentru salvarea cite unui micut grav bolnav ori pentru dotarea unui spital pediatric specializat. Riscurile ar ramine la fel de mari ca acum.