Agonia unui castel

Pina nu de mult o adevarata bijuterie a judetului nostru, castelul din Darmanesti al printului Gheorghe Stirbei, ridicat la inceputul secolului, se duce acum de ripa. Nepasarea celor care invoca permanent lipsa de fonduri, respectiv ministeriabilii bucuresteni, a facut ca eleganta resedinta princiara sa semene acum, din cauza zidurilor vopsite in rosu si sprijinite de schele, cu hornul darapanat al unei cocioabe de mahala. In urma cu cinci ani, Directia Taberelor Bacau, institutia care administra castelul, a demarat o serie de lucrari care s-au dorit a fi de restaurare. In absenta banilor, intreruperea repetata a acestora a dus la o si mai evidenta degradare a cladirii. Investitia, estimata la aproximativ 2,5 miliarde de lei, ar salva un edificiu de o certa valoare istorica si arhitecturala. Odata reinscris in circuitul turistic, castelul ar deveni un izvor permanent de venituri.

Castelul a prins viata acum aproape o suta de ani, in mai 1906, cind arhitectii italieni si-au strins schelele, dupa trei ani de munca. Vreme de 40 de ani, pina la nationalizare, viata satenilor din Darmanesti a avut doar doua puncte de reper: sosirea la castel, in luna mai, a familiei princiare si a invitatilor lor si plecarea acestora, in septembrie, odata cu primele semne ale toamnei. Elisabeta, sotia lui Gheorghe Stirbei, a ramas vaduva tinara. Printul a cazut in timpul primului razboi mondial, rapus nu de glont, ci de tifos.

Din acel moment, localnicii au rinduit totul in jurul Elisabetei: "castelul printesei", "fintina printesei", "slujitorii printesei". Viata castelului a mers inainte, inveselita de sotiile celor doua fiice ale indoliatei vaduve, Marina si Sanda - povestesc localnicii. Unul dintre darmanestenii care au slujit ani de zile "la Stirbesti" isi aminteste inca de Elisabeta, care i-a ajutat adeseori pe taranii aflati la ananghie. Ea a ingrijit de victimele unui incendiu, in care au ars din temelii citeva gospodarii, internidu-i pe nevoiasi, pe banii ei, la Bucuresti.

Viata linistita a familiei princiare s-a spulberat dupa cel de-al doilea razboi mondial. Cele trei printese au fost expropriate si alungate, fara a li se da dreptul sa-si ia cu ele vreunul dintre bunurile familiei. Au reusit sa ajunga ulterior in Franta. Castelul a fost lasat prada intemperiilor si celor care au furat de aici, timp de trei ani, inestimabile valori de patrimoniu. Cristalul oglinzilor a fost sfarimat de miini nepricepute, la fel ca si pinzele tablourilor sau mobilierul de epoca. Cladirea a fost transformata, in anul 1951, in spital pentru tuberculosi.

"Gigi + Maria # Love"

Din 1977, Castelul a fost declarat tabara scolara. Zeci de mii de pionieri si sportivi s-au bucurat astfel de frumusetea imprejurimilor. Lemnul superbelor scari interioare mai poarta inca urmele puberilor sa-si nemureasca sentimentele primare: " Gigi + Maria # Love ". In "Sala Papusilor" au fost instalate paturi de campanie. "Sala Oglinzilor", unde printii isi primeau oaspetii, a fost transformata in sala de mese. Au scapat, ca prin minune, impresionantul semineu de la parterul Castelului, biblioteca in care inca se mai pastreaza calimara printului Stirbei, citeva scrinuri si lazi de zestre, vreo trei oglinzi de cristal si un tablou scorojit. In timp, grinzile din lemn, vechi de peste 80 de ani, au cedat si tavanul parterului s-a prabusit. Instalatiile sanitare originale s-au fisurat. Infiltratiile au macinat zidurile, iar umezeala a permis instalarea unei ciuperci, care a mincat lemnul si zidaria.

Acum cinci ani, Administratia Taberelor Bacau a realizat ca starea avansata de degradare pune in pericol viata copiilor care isi petreceau vacantele aici si a inchis castelul. A fost aprobat un plan de restaurare care a demarat in anul 1994. Lucrarile, care ar fi trebuit sa duca la restaurarea cladirii, ramin insa de la an la an neterminate. Pina acum au fost schimbate instalatiile electrice, sanitare si de incalzire. Exteriorul castelului este aproape de finalizare, iar sarpanta prin care patrundea ploaia a fost si ea schimbata. Incaperile nu au insa geamuri, iar intemperiile si schimbarile de temperatura afecteaza interiorul. Pentru ca nu sint bani se lucreaza pe apucate. Orice reparatie ramasa neterminata se deterioreaza inainte de a fi reluata si finalizata. " Daca ar fi bani, o firma serioasa ar putea termina totul in maximum doi ani ", spune Viorica Chemen , administratorul Taberei Darmanesti.

Restaurarea castelului: un vis prea indepartat

Cu toate insistentele celor care acum il au in proprietate, respectiv Agentia Judeteana pentru Turism Scolar (AJTS) Bacau, banii de la Ministerul Educatiei Nationale sosesc cu tiriita. Ultimele 350 de milioane de lei, alocate anul acesta, nu au fost suficiente nici macar pentru plata lucrarilor de anul trecut. " Conform proiectului, intentionam sa amenajam o pinacoteca, o «Sala a Cavalerilor» si sa reinfiintam vechea biblioteca. In plus, la subsol vor functiona sali de recuperare si de intretinere fizica, dar si o sala de spectacol si o minicofetarie pentru copii ", ne-a declarat Radu Lascar , directorul AJTS Bacau. Necesarul estimat pentru a pune in practica proiectul este de aproximativ 2,5 miliarde de lei. O suma deloc impresionanta pentru a salva Castelul Stirbestilor din Darmanesti, " inregistrat in lista Patrimoniului National cu dubla calitate, de monument istoric si de arhitectura ", dupa cum ne-a declarat Maria Moldoveanu , muzeograf monumente istorice.

Finantarea proiectului de restaurare a fost aprobata, lucrarile insa tergiverseaza de la an la an. Orice sperante sint spulberate de directorul general Agentiei Nationale a Turismului Scolar (ANTS), Dumitru Dumitru: " Nu este un secret ca Ministerul Educatiei Nationale este un minister sarac. Noi, (ANTS - n.n.) ne-am infiintat de curind si nu detinem fonduri. De la anul va trebui sa trecem pe autofinatare, ceea ce va ingreuna situatia. Cred ca in finantarea proiectului de restaurare ar putea sa se implice si Ministerul Culturii, Patrimoniul sau chiar fundatiile care primesc bani din fondul UNESCO. Deocamdata, in lipsa banilor, nu putem estima care sint sansele pentru ca lucrarea sa fie definitivata ". In concluzie, pina cind vor exista fondurile destinate "prioritatilor", Castelul Stirbestilor din Darmanesti, o bijuterie arhitectonica, va ramine asa cum este si in prezent: doar o ruina.

La Castel functioneaza cea mai veche aductiune de apa din judet

Alaturi de valoarea istorica si arhitecturala, Castelul din Darmanesti si-ar gasi un binemeritat loc si intr-o istorie a tehnicii. La resedinta Stirbestilor se afla inca in functiune cea mai veche aductiune de apa din judet. Realizata in 1908 de ingineri germani, lucrarea alimenteaza si astazi cu apa potabila cladirile mai noi si mai vechi ale Taberei Darmanesti. Apa este adusa din munte, de la o distanta de aproape opt kilometri. Doua bazine capteaza izvoarele de pe doi versanti, dupa care apa trece prin trei instalatii de decantare, amplasate la inaltimi diferite. Ultimul bazin este prevazut cu un filtru natural din nisip si piatra, realizat tot la inceputul secolului, si care asigura purificarea biologica a apei. Pentru ca diferenta de nivel intre locul de captare si castelul Stirbestilor este de 250 de metri, apa ajunge la robinetele din castel, cu o presiune de aproape 4 bari, fara a fi nevoie de pompa. Tevile sint confectionate din otel Krupp si, in cea mai mare parte, se afla ingropata in pamint, intr-un tunel captusit cu piatra. De-a lungul timpului conducta a necesitat reparatii doar in zonele de suprafata, care au fost afectate de intemperii. Teava originala, la fel ca si vanele care pot fi vazute din loc in loc, stau marturie asupra calitatatii si ingineriei germane. " Aductiunea de la Darmanesti nu este o minune, daca luam in calcul ce reprezenta, la acea vreme ca si acum, concernul producator de oteluri Krupp. Materialul era garantat sa reziste peste 80 de ani ", spune Adrian Craiovan, directorul RAGC Bacau. (Nicoleta BICHESCU, Claudiu POENARU)