Viata de huzur a turcilor a dus la pierzanie Bere Lichior Margineni

Fabrica Bere Lichior Margineni din Bacau pare ca s-a dus de ripa gratie vietii de huzur duse de patronii turci care au cumparat-o. In timp ce fabrica mergea in pierdere, turcii isi permiteau sedii luxoase in Bucuresti pozitionate ultracentral, secretare, paza personala si cite altele. Banii sau dus, iar acum fabrica e la un pas de a fi inchisa.
Societatea Bere Lichior Margineni platea pentru intretinerea sediilor, secretarelor, body-guarzilor si chiria apartamentelor din Bucuresti nu mai putin de 10.000 de dolari pe luna. Acesta situatie s-a instaurat inca din 1998, cind turcii au devenit patroni ai fabricii de bere din Bacau. Inca de la privatizare, turcii si-au facut doua sedii de reprezentata chiar in centrul capitalei, in Piata Alba Iulia, la doi pasi de Casa Poporului. Un sediu era pentru Nazmi Dogan, iar celalalt pentru directorul comerical adus de turci, Serban Danciu, din Bucuresti. Ambele spatii aveau o chirie fabuloasa. Tot fabrica bacauana suporta cheltuielile de salarizare a secretarelor celor doi, a personalului administrativ, precum si a body-guarzilor lui Nazmi Dogan. De asemenea, la nota de plata lunara pe care o avea de achitat fabrica bacauana se mai adauga si chiria apartamentelor patronului. „Din cite stiu eu, pentru ca in anul 2002 toate platile se faceau de la Bucuresti, iar eu fusesem demis din toate functiile de decizie, noi aveam vreo zece locuinte de serviciu in capitala. Media lunara a cheltuielilor pentru toate acestea se ridica la 10.000 de dolari, in conditiile in care fabrica mergea pe pierderi luna de luna”, ne-a spus Sergiu Serban, directorul general al societatii Bere Lichior Margineni.
Anul trecut, toate incasarile erau raportate la Bucuresti, iar platile, fie si numai pentru achizitionarea unui bec, se faceau numai pe baza unui ordin de plata semnat de patronii turci, care stateau in Bucuresti. „Pina la un moment dat, documentele se semnau si se trimiteau prin posta rapida. In ultima vreme, chiar inainte de a fi eu demis, mi s-a dat dispozitie sa trimit aproape zilnic o masina la Bucuresti cu documentele. Cel putin in acea perioada nici nu se mai semnau alte ordine de plata decit pentru salarii. Nici un fel de datorie catre stat. Am avut si reclamatie la Parchet pentru ca nu a fost achitat impozitul pe salariu si am fost acolo si am dat cu subsemnatul”, spune acum Serban. Toate aceste plati au fost facute lunar, timp de doi ani, pina pe 1 ianuarie 2003. Atunci, Sergiu Serban a fost reinstalat in functia pe care o detinea si inainte de privatizare, iar turcii i-au dat, cel putin verbal, puteri depline de decizie. „Cind au venit la mine sa ma roage sa revin pe functie, prima conditie pe care le-am pus-o a fost sa desfiintam toate cuiburile din Bucuresti. Si asa a si fost”, ne-a mai spus Serban. La prima sedinta a Consiliului de Administratie, membrii acestuia au decis lichidarea afacerilor din Bucuresti. La o socoteala simpla, din 1998 pina in 2002, numai pentru intretinerea patronilor turci s-a cheltuit jumatate de milion de dolari.
Mai sint solutii pentru salvarea Fabricii de Bere?
In prezent, fabrica de bere din Bacau are datorii la stat de peste 600 de miliarde de lei. Cu citeva saptamini in urma, mai precis pe 14 aprilie 2003, judecatorii de la Sectia comerciala au declarat deschisa procedura de reorganizare judiciara si faliment si au numit un nou administrator judiciar, in persoana avocatului Vasile Agapie. Cu aceeasi ocazie a fost ridicat si dreptul de administrare a bunurilor mobile si imobile a reprezentantilor actionarului majoritar, firma Altun Maya. Noul administrator trebuie sa autorizeze de acum inainte orice activitate la societatea bacauana. Numai ca, practic, in aceste zile fabrica isi da ultima suflare. Ea mai are de comercializat doar 12.000 de hectolitri de bere dintr-un stoc initial de 67.000 de hectolitri. Aceasta cantitate a fost gasita pe stoc anul trecut in noiembrie, cind societatii i-au fost anulate autorizatiile de productie si de comercializare a alcoolului si a bauturilor alcoolice, si a fost instituit sechestrul asupra fabricii de catre finantisti. Autorizatiile au fost pierdute din cauza datoriilor la bugetul de stat. Potrivit legii, autorizatiile sint valabile un an si se acorda pentru alcool din partea Ministerului Finantelor, iar pentru bauturi alcoolice, cum este cazul berii, de la Directia Generala a Finantelor Publice (DGFP). Asta numai in cazul in care firma care solicita aceste autorizatii nu are datorii la bugetul de stat. Cum in toamna anului trecut, Bere Lichior Margineni avea datorii imense, pe 16 noiembrie 2002 nu a mai putut obtine autorizatii nici pentru productie, nici pentru comercializare. Practic, atunci a incetat activitatea de producere si comercializare a berii. Pentru ca legea permitea ca productia aflata pe stoc sa fie comercializata, DGFP a aprobat acest lucru pentru cei 67.000 de hectolitri de bere. Dupa ce stocul va fi epuizat, ar urma sa se inchida definitv fabrica.
Insa Sergiu Serban spune ca ar mai exista o solutie. „Noi avem pe stoc, tot din perioada in care ne-a fost oprita productia, o cantitate de 3.000 de tone de malt, materia prima din care se obtine berea si produsul finit, adica berea la sticla si cea in butoaie. Daca noi am primi autorizatie sa reintroducem pe fluxul tehnologic maltul si sa valorificam superior ceea ce avem acum, adica berea sa fie imbuteliata in sticle sau la butoaie, am obtine aproximativ 120 de miliarde de lei”, este de parere directorul Serban. Din acesti bani s-ar plati accizele si impozitul pe salarii, iar cu restul, aproape 60 de miliarde de lei, s-ar putea incepe plata ratelor restante la datoriile scadente la stat. „Ar fi inceputul, iar fabrica s-ar putea relansa. N-ar trebui sa vina nimeni din afara cu bani pentru repornirea ei. Ca sa nu mai spun ca acum este cald, exact timpul potrivit de pus maltul la fermentat si de scos bere. Ar exista si baza legala pentru repornirea fluxului tehnologic, adica Legea 521/2002 privind regimul de supraveghere si autorizarea productiei, importului si circulatiei unor produse supuse accizelor. La articolul 45 se precizeaza ca in cazul agentilor economici carora le-au fost anulate licentele de productie si comercializare a bauturilor alcoolice, asa cum este cazul nostru, materia prima care a parcurs o parte din procesul tehnologic poate fi valorificata ca produs finit, cu aprobarea Ministerului Finantelor, in cazul berii cu aprobarea DGFP”, sustine Serban.
Numai ca finantistii nu sint de acord cu propunerea directorului. „In conformitate cu art. 45, la care face referire domnul Serban, DGFP a aprobat vinzarea urmatoarelor produse aflate pe stoc la data anularii autorizatiei: 6.000 de hectolitri de bere bruta, vrac, depozitata in tancuri, si 60.000 de hectolitri de bere apta de consum, vrac, depozitata tot in tancuri. Pentru aceasta cantitate care se afla in diferite faze de fabricatie s-a emis adresa nr. 32013/22.11.2002, prin care se aproba utilizarea si valorificarea acestei cantitati. In ceea ce priveste cantitatea de malt de aproximativ 3.000 de tone, stim ca aceasta este depozitata si urma sa fie valorificata ca atare. Reintroducerea maltului pe linia de fabricatie ar insemna practic sa-i dam autorizatie de productie, lucru care nici nu se pune in discutie, atita timp cit Bere Lichior Margineni are datorii de peste 600 de miliarde de lei la bugetul statului. Ca sa nu mai vorbim ca ar fi incorect fata de ceilalti producatori, care au autorizatie de productie pentru ca si-au achitat darile la stat”, ne-a precizat Petru Haineala, directorul DGFP Bacau. In conditiile in care fabrica ar vinde maltul, societatea ar obtine aproximativ 13 miliarde de lei. O suma mult prea mica fata de nevoile firmei. (Mirela ROMANET)