1 Mai de-a lungul timpului

Infiintata ca un omagiu adus muncii, ziua de 1 Mai a fost sarbatorita de-a lungul timpului in fel si chip, functie de respectul vremurilor adus acestei activitati in general lucrative. Botosanenii n-au iesit nici ei din contextul acestei sarbatori si s-au manifestat ca atare in aceasta zi de aproape 110 de ani.
Manifestarile dedicate zilei de 1 Mai s-au desfasurat la inceputuri intre copertile ideologiei social-democrate, ca raspuns la amploarea pe care acest curent politic il luase la sfirsitul veacului al XIX-lea. In Romania prima data ziua de 1 Mai a fost sarbatorita in anul 1890, insa la Botosani ecoul acestei sarbatori a reverberat abia doi ani mai tirziu.
Sarbatoriri mai pasnice sau mai violente, unele mai fastuoase, altele mai fade, in functie de regimul aflat la putere
In primavara anului 1892, socialistul Panait Musoiu revine la Botosani unde se consacra activitatii de traducere si popularizare a lucrarilor marxiste, precum si organizarii unor actiuni ale muncitorimii romane, dupa cum reiese din anuarul "Hierasus" 1978, editat de Muzeul Judetean Botosani. Printre aceste actiuni se evidentiaza si contributia sa esentiala in vederea sarbatoririi zilei de 1 Mai 1892. A fost prima sarbatorire a acestei zile pe meleaguri botosanene. S-au redactat manifeste, chemind pe muncitori la sarbatoare, ele aparind deodata "pe toate zidurile tirgului, la toate inaltimile, pe garduri, chiar si pe geamul de la felinare" – citat din articolul "Un moment al miscarii noastre", semnat de Panait Musoiu in "Revista ideii", tot de el editata la Bucuresti. "Fura alcatuite in graba steaguri si stegulete, se arvuni o gradina, una din cele mai splendide, ca loc de intilnire", se mai scrie in acelasi articol.
N-au intirziat nici masurile represive, astfel ca "se concentra toata militarimea regionala, se recurse chiar si la oastea megiesita. Se organizara numeroase patrule sa calce toate stradele. La tara fura trimise detasamente puternice de soldati". Starea de asediu domnea asupra intregului judet. Dar, "cind strasnicia era mai mare, cind stradele erau pustii, ca din pamint rasare un manunchi de tineri, purtind sub brate steaguri rosii". In cele din urma, sarbatoarea de 1 Mai a anului 1892, prima de acest gen organizata la Botosani, s-a incheiat cu "o fierbere ostaseasca, cum rar s-a pomenit".
De atunci si pina in zilele noastre, ziua de 1 Mai a fost sarbatorita in fiecare an sub diferite forme de manifestare, unele mai pasnice altele mai violente, unele mai fastuoase, altele mai fade, in functie de regimul aflat la putere. O alta manifestare de amploare cu acest prilej a mai avut loc in anul 1910 cind, de asemenea, cei ce sarbatoreau au iesit destul de sifonati in urma intilnirii lor cu organele de ordine.
Chiar si in momentele dificile ale istoriei, ziua de 1 Mai a constituit prilej de sarbatoare pentru proletariatul condus din ilegalitate de "partidul calauzitor" care avea sa vina la putere nu peste multa vreme. La Botosani a fost posibila o manifestare a muncii chiar si in anul 1944, tinutul nostru fiind deja "eliberat" de ocupantii sovietici inca din ziua de 7 aprilie a aceluiasi an. A fost o sarbatoare trista insa, restul tarii inca se mai afla in razboi, multi dintre locuitorii judetului afilndu-se inca in refugiu sau pe front. Primar pe atunci era Carol Artbergher, devenit ulterior Emil Ardeleanu, orasul intreg fiind condus pe atunci de evrei.
"Binevoiti a lua toate masurile ca ziua de 1 Maiu sa fie sarbatorita cu tot fastul cuvenit ca o sarbatoare a muncii"
Anul 1945 a constituit si prima sarbatorire a zilei de 1 Mai sub regimul comunist nou constituit. Inca de pe atunci, sarbatorile se faceau dupa indicatii pretioase si alte sugestii venite de sus. Ca sa te bucuri, trebuia sa te supui ordinelor, bucuria devenise deja un sentiment cazon, ca si somnul, mersul pe jos sau batutul covoarelor la anumite ore. Si daca nu va vine a crede, va las sa cititi ce scrie intr-o adresa emisa de catre Prefectura Botosani catre primaria Todireni, Plasa Sulita: "Binevoiti a lua toate masurile ca ziua de 1 Maiu sa fie sarbatorita cu tot fastul cuvenit ca o sarbatoare a muncii. (…) Poporul trebuie sa stie ca sarbatoarea zilei de 1 Maiu inseamna sarbatoarea luptei ce s-a dus de decenii de catre taranimea si muncitorimea internationala pentru dobindirea libertatii prin doborirea boierilor si a mosierilor. Anul acesta, cind taranul roman, iobag de veacuri, traieste 1 Maiu liber, aceasta zi va fi sarbatorita sub semnul libertatii poporului roman. Tot poporul roman trebuie sa simta in aceasta mare zi de sarbatoarea omenirii din intreaga lume ca singele ce a curs in lupta lui 1 Maiu din toti anii n-a curs in zadar si ca tocmai libertatea de care ne bucuram cu totii merita sarbatorita asa cum se cuvine. Prefect V. Vieru."
La asemenea indemnuri, conducerea comunei Todireni a raspus cu maxima solicitudine si in "Darea de seama privind sarbatorirea zilei de 1 Maiu 1945", prezinta punct cu punct programul manifestarilor, care incepe cam asa: "Ora 9,30 – pe o vreme care parca sarbatorea si ea ziua de 1 Maiu, autoritatile in frunte cu scolile si tineretul din comuna cu drapele s-au indreptat spre biserica din sat in cintecul scolarilor si muzicilor din comuna". Au urmat tedeumuri, defilari, coruri, dansuri, recitari, scenete "toate destinate zilei de 1 Maiu". "Serbarea a tinut pina la ora 14 si in continuare s-a dat tineretului hoinar seara un bal unde acestia s-au distrat pina la miezul noptii", dupa cu reiese din darea de seama.
In continuare, vreme de 45 de ani 1 Mai s-a sarbatorit dupa tipicul impus unei adevarate zile a muncii, fiindca in toata aceasta perioada munca n-a mai constituit nici pe departe o contravaloare a simbriei, ci doar o datorie de onoare fata de patrie si partidul calauzitor. Caracterul bombastic al acestei manifestari a aparut abia prin anul 1948, ca o rasplata a victoriei in lupta de clasa si o incununare a ideologizarii acestei inaltatoare activitati care este munca. Se oraganizau parade, defilari, care alegorice conduse disciplinat pe strazile orasului de colectivele muncitoresti. Taranii participau si ei, apretati si telegenici, in frumoasele lor costume populare, purtind la brat panere cu roadele cimpului. E drept ca sampania au baut-o numai prin reprezentanti, insa ei erau mindri ca puteau sa scandeze in voie lozinci de bine pentru cei de la tribuna.
Defilare, mici, bere
Defilarile incepeau de regula de la Liceul "Laurian", coloanele de muncitori, tarani, elevi si militari deplasindu-se disciplinat pe Stada Cuza Voda pina in fata Teatrului, unde erau amplasate tribunele oficialitatilor locale. Nu lipseau din tribune nici reprezentantii celorlalte tari socialiste, la Botosani ajungind de cele mai mule ori trimisi speciali din Vietnam si Republica Mongola. Militarii o faceau pe-a sportivii, descriind pe asfalt contorsionate piramide, iar lucratorii din fabrici si urzine mimau munca in originale dansuri tematice. Pentru astea erau necesare saptamini intregi de repetitii cu scoatere din productie. Dar cind toate acestea luau sfirsit harnicii truditori din orase si sate aveau acces liber la bere si cremvusti in functie de cit il tinea punga pe fiecare. Pe stadionul municipal, numit ( cum altfel?) 1 Mai se organizau chermeze cu dans, mici si bere, la care participau in primul rind fruntasii in productie. Fiecare avea posibilitatea sa danseze cu tovarasa lui, ori sa participe la intreceri cultural educative ca biza, fuga in saci si imitatul animalelor. Pionierii, in camasi scrobite, cravate rosii calcate si insigne noi intretineau atmosfera cintind din Cipriam Porumbescu "1 Mai Muncitoresc".
Intr-o perioada insa timpul n-a mai vrut sa mai tina cu muncitorii si ani la rind de 1 Mai a plouat. Asa de face ca de prin 1971 s-a renuntat la defilari, singurele manifestari admise fiind sedintele festive tinute la casele de cultura si caminele culturale. Odata cu caderea comunismului a fost abolita definitiv si pedeapsa cu munca asa ca ziua de 1 Mai si mai pierdut din insemnatate. In ultimii zece ani aceasta sarbatoare n-a mai avut nimic din farmecul de odinioara. Noroc cu noul regim instalat in toamna trecuta ca ne-a readus-o in memorie, declarind-o sasbatoare oficiala si celor care (inca mai) muncesc li s-a dat liber, ca restul au liber de la sine. Regretam sincer vechile manifestari ale zilei de 1 Mai. Daca nu pentru defilari si parade, cel putin pentru berea si cremvustii care faceau deliciul unei astfel de sarbatori. O sarbatoare a demagogiei in ultimul rind, manifestata ca atare sub toate cele trei regimuri de cind a fost ea instaurata. (Florentin FLORESCU)