Albesti, judetul Botosani – comuna popicarilor izolati de lume

Bine ca au disparut jocurile mecanice ca nu mai putea garanta nici pe ele. In schimb o noua pasiune i-a cuprins subit pe localnici: popicele. De cind s-a deschis popicaria la cafe-barul lui Costel Nichita dau satenii cu bila ca-n bowling la Costinesti.
Investitorul cel mai serios este casiera CFR, care vinde biletele cu comision. Cum aduna un ban gramada, cum da fuguta pina la Iasi, la regionala si cumpara un top de bilete pe care le vinde, isi incaseaza comisionul cuvenit iar profitul il reinvesteste in aceeasi activitate. Cind termina biletele nu mai calatoreste nimeni. Si daca nu calatoreste nimeni, nu opreste nici trenul.
Socialismul a avut intr-o oarecare masura si partile lui bune. Spiritul de competitie ii facea pe oamenii muncii "din fabrici si da pa ogoare" sa dea in brinci pentru un loc pe podium sau pentru a obtine titlul de noblete pe atunci de fruntas pe ramura. Asa a ajuns si comuna Albesti, din judetul Botosani a mai prima in intrecerea socialista prin grija actualului primar Dumitru Paval, pe atunci presedinte de CAP. "Am luat CAP-ul de la 2 lei ziua de munca si l-am adus printre primele din judet. Au scris si la ziar treaba asta", spune el cu modestia-i specifica, mirosind a lauda. Astazi comuna a ramas tot prima din judet, dar numai in ordinea alfabetica. Si aici primarul n-are absolut nici un merit, dar se mindreste cu asta.
Sport extrem pina la Albesti
Drumul pina la Albesti face parte din categoria sporturilor extreme. Autoritatile judetene n-au mai dat de mult pe aici, iar atunci cind au facut-o si-au blestemat zile in sir curajul si suspensiile. Presarat de gropite si denivelari ca o pista de incercare pentru masinile de teren, drumul judetean a devenit prin grija administratorilor sai locul ideal de joaca pentru copii. E cel mai ferit de pericolul unor accidente de circulatie, fiindca masinile si-au croit de acum alte cai de acces, prin rigole sau pur si simplu de-a dreptul peste cimp.
Poreclit, nu se stie din ce motiv DJ 282, drumul pina la Albesti merita cu prisosinta un panou cu "Aici sint banii dumneavostra". Banii reprezentind, se intelege, contravaloarea cauciucurilor, planetarelor si tobelor de esapament sacrificate de dragul unei calatorii mai mult sau mai putin inspirate.
Refractari la spiritul de aventura, soferii societatii Transport Calatori, care asigurau legatura frateasca intre sat si oras, au abandonat de mult competitia. "Aveam o vreme cite trei autobuze pe zi catre Botosani – ne spune primarul Dumitru Paval. Cind a inceput sa se strice asfaltul a mai ramas unul singur care venea seara si pleca dimineata. De vreo citeva luni nu mai vine nici asta, ca nu mai poate intra". Asa se face ca, de citeva luni, dupa cum spune primarul, comuna a devenit mai izolata decit Sulina pe timp de iarna, cind ingheata apele. Fara un mijloc de transport, fara telefoanele care si ele functioneaza dupa cum bate vintul (‘Cind bate vintul nu mai merg telefoanele", spune primarul), albestenilor nu le-a mai ramas decit calea haiduciei, caii fiind la mare cinste in comuna.
Pe vremuri aici a fost si o herghelie regala, insa odata cu venirea comunistilor la putere, noii reprezentanti ai autoritatii locale au vrut s-o rupa definitv cu vechile structuri. Si au inceput cu bidivii de sorginte monarhica, dusmani ai poporului care va sa zica, pe care i-au sacrificat din necesitate si i-au transformat in hrana pentru porcii noii orinduiri, gazduiti in crescatoria Leorda. Cel putin asa ne-a povestit noua un batrin din satul Tudor Vladimirescu, ingrijitor la herghelie pe acea vreme. "Cind vedeam cum se duc caii si cind stiam ce se va intimpla cu ei – povesteste batrinul – plingeam ca si cum m-as fi despartit de proprii mei copii. Erau cai frumosi, pur singe, unde mai intilnesti astazi asa ceva?"
Explozia demografica – marea problema a primarului
Asa izolata cum e, comuna Albesti isi poarta crucea pe Golgota istorie de aproape 400 de ani. Are vreo 7.000 de locuitori ceea ce inseamna ca este una dintre comunele mari ale judetului. Are sase sate in componenta – Jijia, Albesti, Buimaceni, Tudor Vladimirescu, Costigeni si Mascateni – fiecare cu specificul lui, cu nevoile lui, cu suprafata si celelalte. Tudor Vladimirescu, spre exemplu e renumit prin explozia demografica de aici. Dar ce spun eu explozie, un adevarat bombardament.
Fiecare familie are intre 7 si 14 copii, aceasta fiind de altfel si principala indeletnicire a localnicilor. Epuizati dupa cite o zi istovitoare de munca, tarani din Tudor isi rezerva si citeva clipe de placere, care pina la urma ii costa, dar ce mai conteaza la o casa mare un geam spart? Doar primarul Paval se arata cit se poate de ingrijorat din pricina asta: "In ritmul asta in cel mult zece ani Tudor Vladimireascu va deveni cel mai populat sat din comuna", zice el facindu-si de pe acum calcule de buget pentru ajutoarele sociale.
La fel de pitoreasca este si localitatea Mascateni. Populata cu minoritati de culoare provenite din sate de pe lunca Siretului, aceasta noua asezare ameninta si ea cu demografia calculele primarului. Unde mai pui ca mascatenii nici nu prea au darul muncii, multi dintre ei preferind sa traiasca din ce mai pierd altii. Ba nici n-apuca unii sa piarda ceva ca ei l-au si gasit. De educarea lor ( azi si miine!) se ocupa acum Dom’ Stelica, sergentul major recent detasat in comuna. Stelica si mai cum? Nu ma intrebati pe mine, ca si eu am riscat o astfel de intrebare si era sa ramin fara bloc-notes, vigilentul om al legii tinind sa se puna la adapost de orice fel de popularitate. Nu vrea decit sa-si faca datoria asa cum sta bine unui servitor al patriei.
Popice, biliard, arat, prastii etc.
Izolarea aceasta a comunei pare sa fie benefica dintr-un anumit punct de vedere. Localnicii nu mai cauta sa-si gaseasca prin alte parti motive de pretrecere a a timpului liber fiindca, prin grija unor investitori locali, acestea se gasesc din belsug chiar linga prispa casei. Nu exista circiuma fara vodca si biliard. Jocurile de noroc si-au dat de mult obstescul sfirsit, fiind uzate atit tehnic cit si moral. In lipsa de bingo si FNI, multi si-au pierdut averile la poker mecanic. Iar cind averile lor s-au epuizat au pariat si pe bunurile publice.
Anul trecut, de exemplu, Dumitru Buciumanu, de la Agromec, a pariat chiar pe unitatea la care era contabil. Si a pierdut. Nu i-a intrat carte. Dar si daca-i intra, mai trecea Agromec-ul in lichidare? Trebuie sa vedem si partea buna a lucrurilor. Azi albestenii isi lucreaza paminturile numai cu tractoarele particulare, care nu-s chiar putine in comuna: "Sa le luam pe rind, ma sfatuieste primarul: Jijia unul, doua cu Lupascu, trei acolo, la Buimaceni vreo 12, la Tudor 15, vreo 30 de tractoare in total". Bine ca au disparut jocurile mecanice ca nu mai putea garanta nici pe ele. In schimb o noua pasiune i-a cuprins subit pe localnici: popicele. De cind s-a deschis popicaria la cafe-barul lui Costel Nichita dau satenii cu bila ca-n bowling la Costinesti. Fac pariuri, se incing spiritele, dar pina la urma totul se rezolva pe loc seara, la discoteca. Unde iar e puhoi de lume, daca tot e pe gratis. "Si iese ceva din afacerea asta?" il intreb pe patron. "Da, cum sa nu: cind trag linia si fac socoteala vad cite pahare mai am de cumparat, cite scrumiere".
Popice si biliard, astea au mai ramas dintre indeletnicirile seculare ale albestenilor fiindca pamintul nu mai reprezinta nici o satisfactie pentru ei. Agromecul a primit "game over" fiind pariat gresit, CAP-ul se afla in plin proces de lichidare – ultimele caramizi erau dezbatute viguros de catre un localnic si incarcate intr-o caruta spre disperarea primarului care voia sa faca din ele un sediu pentru dispensar – iar Agrozindal, fostul IAS nu se simte nici el prea bine. Nici din terenul de fotbal n-a mai ramas nimic; doar acoperisul bancilior de rezerve, dar cui sa mai foloseasca daca titularii au plecat cu tot cu barele portilor si cei 134 de stilpi din teava cu care era inconjurat pe vremuri.
Asa se face ca singura activitate cinstita la Albesti ramine tot politica. Datorita ei a iesit Dumitru Paval primar, ba a mai tras si vreo cinci consilieri dupa el. "La tara se voteaza omul, nu partidul", motiveaza el amploarea pe care modestul sau partid, PSM, a capatat-o in comuna pe care o pastoreste. Aproape jumatate din consiliul local e format din prozelitii lui I.C. Frimu si Verdet. Inclusiv vicele Dumitru Niculescu, "om dintr-o bucata, ca si mine", dupa cum il caracterizeaza intiiul statator al obstei. De taranisti, liberal, nici nu se aude in consiliu, abia de s-au strecurat vre-o trei pedeseristi, un peremist, doi pesederisti si cam atit.
Nici trenul n-are orar fix
E greu de ajuns pina la Albesti, dar si daca ai ajuns pina aici e si mai greu sa te intorci. Daca n-ai pneuri bune, risti sa ramii pe vecie, sa te faci circiumar, preot, primar, orice numai ca sa-ti cistigi existenta. Alt mijloc de transport nu-i decit trenul, care si el ba opreste, ba nu in halta din localitate. Si asta nu pentru ca n-ar avea calatori, si fiindca ei nu prea au bilete dintr-un motiv cit se poate de simplu fiindca nu prea este cine sa le vinda. Astfel casiera haltei a devenit unul dintre principalii investitori ai comunei. Cum aduna un ban gramada, cum da fuguta pina la Iasi, la regionala si cumpara un top de bilete pe care le vinde, isi incaseaza comisionul cuvenit iar profitul il reinvesteste in aceeasi activitate. Cind termina biletele nu mai calatoreste nimeni. Si daca nu calatoreste nimeni, nu opreste nici trenul. Si uite asa se face ca Albestii, cunoscuta cindva prin performantele agrigulturii socialiste, risca sa ramina in top doar datorita ordinii alfabetice. (Florentin FLORESCU)