Lina si Gherghina, celebrele siameze, au implinit 18 ani

Au fost unite de la bun inceput si nu vor sa se mai desparta vreodata. Nu sint deosebite de ceilalti, dar soarta a vrut sa fie unice in felul lor. Acum 18 ani, Lina si Gherghina au reprezentat un caz unic in analele medicinei romanesti, ele fiind de fapt primul cuplu de siamezi uniti prin cutia toracica. Nimeni nu le dadea atunci sanse de supravietuire dar, dupa ce au avut curajul sa se bata cu viata, ele au doborit incetul cu incetul toate barierele. Astazi, ele isi sarbatoresc majoratul si continua sa reprezinte un caz special pentru multi. Era in 29 iulie 1982 si nimic nu prevestea ceea ce urma sa agite o lume intreaga. Elena Boariu, de 37 ani, o simpla angajata a fostelor Uzine Textila, se prezentase la Maternitate pentru a da viata unui bebelus. Sarcina era mare iar medicii de garda se asteptau sa fie gemeni. Cum parea o nastere destul de grea, s-a optat pentru cezariana. Asteptarile medicilor au fost confirmate in parte, insa cele doua fetite care venisera pe lume au uimit intreaga asistenta. Erau doua si totusi una singura, pentru ca micuturile lor corpuri erau unite prin cutia toracica.
Erau silite de fapt sa traiasca impreuna
Cadrele medicale care asistasera nasterea ramasesera blocate; auzisera asa ceva doar in tratatele de medicina. Din cauza durerilor, mama apucase doar sa afle ca sint gemene dupa care a lesinat. A aflat ceva mai tirziu ca sint siameze si la inceput nu a stiut ce inseamna. Abia cind a cerut lamuriri a inteles in ce situatie se aflau fetele. Cum pina la acea data in Romania inca nu se efectuasera operatii de separare a siamezilor, sansale date de medici pentru supravietuire au fost extrem de mici.
De teama ca nu cumva mama sa sufere un soc psihic, medicii nu i-au permis sa vada fetitele decit dupa zece zile de la nastere. "Erau ca oricare alt copil, bine dezvoltate si vioaie dar pieptul le era lipit. Respirau, miscau miinile si picioarele iar daca una incepea sa plinga plingea si cealalta. Erau silite de fapt sa traiasca impreuna. Abia dupa citeva zile, dupa discutii cu medicii, am inteles ca ar avea sanse sa traiasca, dar numai daca vor fi operate, si nu in Romania ci in strainatate", isi aminteste Elena Boariu. Vestea nasterii celor doua siameze ajunsese in toata tara. Au fost propuneri ca familia sa le abandoneze intr-un leagan de copii cu malformatii, ba sa ramina la o clinica pentru cercetari sau sa fie cedate unui circ. A aparut insa dr. Alexandru O. Ionescu, de la clinica de specialitate Iasi, care i-a propus ca fetele sa fie operate intr-o clinica din Laussane, in Elvetia. Cu ajutorul unei fundatii elvetiene, cu sprijinul celor din fabrica si din clinica ieseana, la sase luni de la nastere, cele doua siameze au ajuns in Elvetia. Ele reprezentau cel de al doilea caz de acest gen din Europa la acea data, insa prima pereche de siamezi nu supravietuisera interventiei chirurgicale. Desi medicii dadeau 90 % sanse de supravietuire, teama era mare, cu atit mai mult cu cit medicii din Romania sustineau ca aveau doar o singura inima. La analize s-a descoperit insa ca fiecare fata avea inima ei numai ca bateau in acelasi timp. Pregatirile si operatia in sine au durat 11 ore, iar interventia a fost deosebit de grea pentru ca fetele aveau un singur ficat. "Mi-a fost frica pentru ca la prima nastere, am avut doua gemene insa una dintre fetite a murit la sase luni. Vestea cea mare mi-a dat-o o doctorita care a venit si mi-a spus ca am de acum am doua fetite perfect sanatoase", spune Elena Boariu.
In fotografii, nici ele nu se pot recunoaste
Greul de abia acum incepea, caci tot timpul trebuiau sa cumpere cite doua si nu cite un singur obiect. Familia Boaru a fost nevoita sa se mute din Aleea Scolii, intr-un apartament din zona Industriala. Mama, care lucra la fostele Uzine Textila si in timpul pauzelor de masa mai dadea o fuga sa vada de fetite, pentru ca nu putea avea concediu de maternitate, o frina in calea dezvoltarii multilaterale a comunistilor. Cind au ajuns la gradinita, Lina si Gherghina erau deja vedete. Tot timpul mergeau impreuna si semanau ca doua picaturi de apa. Nici acum mama nu isi aminteste de ce a optat pentru aceste nume dar, de fapt, numele lor adevarate sint Sia Lia si Meza Gherghina si asta pentru ca toti sa le recunoasca. "Cind am inregistrat nasterea, oficianta m-a intrebat daca sint chinezoaice. Abia dupa aceea a remarcat ca daca unesc primele doua prenume apare de fapt <siameza>", spune Elena Boaru.
Desi au venit pe lume impreuna, cu cit cresteau, Lina si Gherghina isi dezvoltau propria lor personalitate. Odata ce au crescut, Lina si Gherghina nu au mai stat in banca impreuna niciodata. Una sta in fata, iar cealalta in banca din spate. Cum fizionomia lor este identica, profesorilor le-a venit destul de greu sa le identifice. La fel si colegilor. Acum recunosc ca au facut multe farse, schimbindu-si identitatea. "Ne jucam cu unii dintre colegi. Cind ma numeam Lina, cind Gherghina, asa incit nimeni nu stia cu exactitate care este una si care-i cealalta. Cu profesorii a fost mai greu pentru ca ne era frica sa facem asemenea farse, odata pentru nota la purtare si a doua pentru ca reusisera sa ne cunoasca", afirma Lina. De fapt, Lina are o alunita linga nas pe obrazul sting iar Gherghina calca mai apasat. Asa reusesc unii sa le deosebeasca. Surprinzator, cind ajung sa rasfoiasca albumul de fotografii, nici ele nu se pot recunoaste. Cel putin atunci cind fotografiile sint facute la virste fragede.
Surorile nu accepta niciodata sa fie in aceeasi echipa pentru ca, spun ele, nu ajung niciodata sa se inteleaga. Ba mai mult, au propriile preferinte, asa incit e greu sa le impaci. Uneia ii place galbenul in timp ce sora ei prefera albastrul. Lina si Gherghina au fost doar o singura data despartite mai mult timp. Acum vreo doi ani, Lina a alunecat pe gheata si simtea o durere ingrozitoare. A fost dusa la spital pentru analize. Gherghina a stiut prima din casa, inainte de a se intoarce tatal de la spital, ca Lina a fost internata. "Am avut un fel de premonitie. Am vazut-o la spital, intinsa pe un pat si imbracata in pijama. I-am spus mamei dar nu m-a crezut pina ce nu s-a intors tata acasa", povesteste Gherghina. Ambele spun ca simt daca cealalta are probleme. Exista o legatura psihica si telepatica intre ele. Abia cind stateam de vorba cu ele am descoperit ca de fiecare data ele se aseaza intr-o anumita pozitie, Lina in dreapta iar Gherghina in stinga. "E ceva care a devenit natural. Nu putem spune din ce motiv. Cred ca asa am fost la nastere", spune Gherghina.
"Speram sa ne facem amindoua case, singurul lucru care sa le deosebeasca sa fie culorile si florile din fata"
Ajunse la virsta majoratului, Lina si Gherghina au acelasi vis, sa ajunga macar asistente medicale. De aceea, anul viitor cind vor termina liceul, vor sa sustina admiterea la Scoala sanitara post-liceala. "Am fost salvate de medici si acum vrem sa le aratam recunostinta noastra incercind sa ajutam la rindul nostru oamenii", spun intr-un glas. Desi au caractere diferite, ele nu concep sa se desparta. Au fiecare cite un prieten, una la Botosani, iar cealalta la Suceava. Viitorul il vad tot impreuna: "Poate vom reusi sa cumparam o bucata de teren mai mare pe care sa ne facem amindoua case, singurul lucru care sa le deosebeasca sa fie culorile si florile din fata", spune Lina. Soarta a vrut ca de la bun inceput sa fie unice in felul lor, dar ceea ce le deosebeste de ceilalti copii nu este numai felul in care au facut primul pas spre viata, ci modul in care au avut puterea sa treaca peste orice obstacol. Separate de o operatie, siamezele Lina si Gherghina spera acum sa ramina pentru totdeauna impreuna. (Sebastian GHEORGHIU)