Cu saracia in ghiozdan

Scoala a inceput de citeva zile insa pentru unii copii nu este nici o bucurie. Nu pentru ca nu ar vrea sa invete sau nu le-ar placea la scoala, dar saracia in care traiesc ii marcheaza. Nu mai pot trai bucuria copilariei. La Scoala generala nr. 13, o treime dintre elevi au situatii materiale foarte dificile, adica 150 de familii traiesc si se "descurca" din sume incredibil de mici. Directorul institutiei amintite, prof. Jean Bulancea, a explicat ca dintre cei 150 de elevi a caror situatie materiala este deosebit de dificila, mai mult de 50 de elevi au in familie un venit cu mult sub cel indicat de autoritati ca fiind minim. Prima consecinta a situatiei disperate in care se afla copiii este sanatatea lor precara. "Elevii sint marcati si fizic si moral de situatia lor, pentru ca este o discrepanta mare intre ei si ceilalti elevi care frecventeaza scoala. Unii copii chiar lesina la scoala si cred ca acest lucru se datoreaza alimentatiei sarace, uneori inexistente. Unii vin la scoala peticiti, flaminzi si se simt umiliti. Simt acut diferentele create intre ei si altii care au situatii ceva mai bune. Multi sint inteligenti si cred ca ar obtine rezultate foarte bune daca ar avea tot atita timp pentru invatatura cit au ceilalti. Cei saraci sint pusi sa faca anumite munci in familie, sa stringa lemne sau sa faca alte treburi, astfel ca lectiile sint facute, daca sint facute, seara tirziu. Cadrele didactice incearca sa atenueze aceste discrepante, insa eforturile lor ar trebui sprijinite mai mult de societate si chiar de ceilalti parinti. Acestia ar trebui sa inteleaga ca la scoala copiii nu trebuie sa faca parada modei, ci parada inteligentei", a mai spus directorul Jean Bulancea.
Se poate trai cu 150.000 de lei lunar pe membru de de familie?
Familia Badarau are sapte copii, dintre care doi sint elevi la Scoala nr. 13: Mioara Badarau – clasa a V-a si Mariuta Badarau – clasa a II-a. Stefan, de 15 ani, este elev extern la scoala ajutatoare, in clasa a V-a. Ana Maria, de zece ani, este nescolarizata. Ea a inceput clasa I la Scoala nr. 13 insa nu a facut fata nivelului si a ramas repetenta. Parintii i-au facut si ei dosar pentru scoala speciala, dar din cauza problemelor de sanatate nu a putut ramine eleva interna, iar ca eleva externa parintii nu-si pot permite sa o intretina, pentru ca ea nu se poate duce singura la scoala, trebuie sa fie insotita de unul dintre parinti. Ceilalti doi copii, Nicoleta si Leonard, de 20 si respectiv 18 ani, au terminat opt clase insa isi gasesc destul de greu un loc de munca. Pe cit posibil isi ajuta si ei parintii sa se descurce, mai ales ca mama este handicapata fizic, are mina stinga taiata.
Capul familiei, Gheorghe Badarau, a fost maistru electrician, insa a fost dat in somaj si de atunci nu si-a mai putut gasi un loc de munca pentru ca este prea aproape de pensie. Ca sa mai scoata un ban depaneaza televizoarele vecinilor, insa pentru ca nu poate desfasura activitatea legal nu poate sa puna in practica tot ce gindeste. "As vrea sa pot infiinta o asociatie familiala, insa trebuie intocmite atitea acte, trebuie scoase atitea adeverinte, si pentru toate trebuie platite taxe, ca nu pot sa fac nimic. Toti banii pe care-i cistigam ii dam pe mincare. De haine noi nici nu poate fi vorba, aceasta este o problema generala a oamenilor ca noi. Acum parca e ceva mai bine ca ne-au invatat oamenii si cind merg la cimitir ne mai aduc putina mincare, haine ramase mici si ni le dau de pomana."
Casa familiei Badarau este intr-o zona inundabila. Fundatia cladirii vechi a fost de atitea ori sub apa incit s-a distrus. De aproape doi ani, Gheorghe Badarau se straduieste sa ridice o casa noua, insa cu bani putini este greu. A reusit pina acum sa ridice trei camere spatioase, insa mai este mult de munca. Tot ce a construit pina acum a facut singur, insa materialele costa o avere si este greu, mai ales ca pentru a-si trimite copiii la scoala face orice. Considera ca daca tot ii trimite sa nu se duca de pomana, fara rechizite. Cei opt membri ai familiei traiesc din 700.000 de lei pe luna, pensia de handicap a sotiei si alocatia copiilor, adica 1,1 milioane pe luna, la care se adauga cistigul ocazional al tatalui.
Intr-o situatie delicata se afla si familia Olteanu, care are opt copii in intretinere. Ana Maria – 1 an, Mihai – 3 ani, Iulia – 5 ani nu au fost niciodata la camin sau gradinita pentru ca este prea costisitor. Daniel, Ionut si Lidia, de 8, 10 si 14 ani, sint elevi la Scoala nr. 13, iar Carmen este eleva in clasa a X-a la "Anghel Saligny". Cel mai mare copil al familiei este Ionela Tatiana, care a terminat opt clase si isi ajuta si ea parintii cum poate. Cei zece membri ai familiei traiesc din 1,5 milioane lunar plus alocatiile copiilor, tatal fiind angajat ca muncitor la scoala.
Un alt exemplu de saracie lucie este cel al familiei Nastase. Tatal este plecat de mai multe luni la tara pentru ca a fost dat in somaj si nu s-a putut angaja in alta parte, iar mama, Mariana Nastase, ingrijeste singura de cei patru copii, dintre care doi nu se pot intretine singuri, desi au implinit 18 ani. Daniel are 20 de ani, a absolvit opt clase la scoala ajutatoare, dar nu s-a putut angaja pina acum, iar Aura, in virsta de 21 de ani, are un handicap mental de gradul II. Georgian a implinit 14 ani, insa nu are decit trei clase. Mai mult nu a putut absolvi in sistemul obisnuit, iar la scoala ajutatoare mama sustine ca nu au vrut sa-l primeasca. Nici cel de-al patrulea copil nu este bun la invatatura. Desi are 12 ani, este abia in clasa a II-a. Mariana Nastase pare la prima vedere o persoana puternica, dispusa sa traga cu dintii de viata pentru a asigura un minim necesar copiilor. Spune cu multa seninatate cit se zbate zilnic pentru a le asigura traiul, cit alergat sa le ia mincare de la cantina saracilor si sa fie intre cei care au primit lemne gratuit de la Primarie. Numai cind este intrebata cum se descurca cu hainele si datoriile lacrimile vin parca de la sine. Ii este greu sa vorbeasca despre ce ii lipseste, sint prea multe, mai bine incearca sa afle cum mai poate obtine ceva legal pentru copii.
Din 50 de cazuri disperate, numai 6 primesc ajutor de la stat
Aceste trei situatii sint doar citeva exemple. Directorul Scolii nr. 13, Jean Bulancea, mai are si alti copiii necajiti. Danut Bancuta, din clasa I-a B, este crescut de bunici, care nu au venituri. Mama s-a maritat in alt oras si tatal este plecat de mai multi ani in strainatate. Dorin Zagan, din clasa a III-a B, vine la scoala cu intermitente pentru ca nu are cu ce sa se imbrace. Si el este crescut tot de bunici.
De la scoala, acesti copii nu pot primi decit burse sociale. Acestea se dau la fiecare scoala in cuantum de 1% din numarul total al elevilor. La Scoala nr. 13 revin in acest fel cam 11 burse sociale, din care se scad cele date automat copiilor cu boli cronice. Astfel, din 50 de elevi cu situatii disperate pot primi burse sociale numai sase. Din pacate, Scoala nr. 13 nu este singura care se confrunta cu saracia elevilor. La multe unitati de invatamint saracia este zugravita pe chipurile copiilor, iar cadrele didactice nu pot face mare lucru pentru a-i ajuta. (Cristina DOSULEANU)