O fetita bolnava de leucemie are nevoie de ajutorul semenilor sai

Acum, in prag de sarbatori, cind multi dintre noi sint in toiul pregatirilor pentru Sfinta Sarbatoare de Craciun, saracii orasului se roaga la Dumnezeu ca, printr-o minune, familiile instarite sa-si faca mila de ei si sa-i ajute cumva. Ajutindu-i pe saraci, putem obtine multumirea sufleteasca prin faptul ca am facut un gest crestinesc in pragul Craciunului.
Mihaela Lazar, din B-dul Independentei nr. 148, este mama a trei copii: Artemiza, 14 ani, Veronica, 12 ani si Alexandru Adelin, 1 an si sase luni. Ionel Lazar, sotul Mihaelei si tatal copiilor, a lucrat la o firma de constructii si, nemaiavind comenzi societatea, a fost trecut in somaj pe perioada iernii. Desi are deja doua luni de cind sta acasa, Ionel nu a primit niciodata somajul, insa nu si-a pierdut speranta ca-l va primi.
Veronica, mijlocia familiei, este cea mai nefericita. Pe linga frigul si foametea la care sint supusi zilnic si ceilalti membri ai familiei sale, ea sufera de o boala grea: leucemie limfoblastica acuta.
Prin certificatul de persoana cu handicap numarul 804, eliberat de Comisia de Expertiza Medicala a Copiilor cu Handicap, Veronicai i-a fost stabilit gradul I de handicap, necesitind insotitor.
Desi are 12 ani, ea nu merge la scoala, deoarece parintii nu au avut bani pentru a-i cumpara imbracaminte, incaltaminte si rechizite. Aceeasi soarta o are si sora ei mai mare, Artemiza.
"Traim doar din 960.000 lei, bani ce provin din salariul de insotitor pe care-l iau pentru Veronica, alocatia ei si a celui mic. Artemiza nu are alocatie, pentru ca nu merge la scoala, iar Veronica are pentru ca o primeste de la Inspectoratul pentru Handicapati. Sotul mai lucreaza cu ziua pe la angrouri, pe la magazine sau la cunostinte contra unor sume destul de mici, de la 15 pina la 50 de mii, in functie de serviciile prestate. Sint zile insa cind nu avem de mincare nici pentru asta mititel. Noi mai putem rabda de foame, insa el nu intelege", ne-a declarat Mihaela Lazar, mama copiilor.
Cu doar o saptamina inainte de Craciun, ei se pot "lauda" cu faptul ca nu au absolut nimic de mincare, nici macar un kilogram de cartofi pentru a-i fierbe.
Mihaela ne-a marturisit, cu lacrimi in ochi, ca Veronica necesita lunar tratament cu citostatice, tratament ce se poate face numai la Bucuresti, insa Bucurestiul nu are intotdeauna tratamente gratuite pentru bolnavii de leucemie. "Medicul de la Bucuresti ne spune sa-l sunam lunar si sa-l intrebam daca are gratuitati. El ne-a spus ca ar fi bine sa cumparam citostaticele, insa de unde sa luam bani? Nu avem datorii catre stat, sintem la zi cu chiria, insa curentul electric ne snopeste. Casa in care locuim este a Primariei, de fapt a Directiei Serviciilor Publice si contorul este comun. Trei sute de mii dam la lumina, doua sute patruzeci la chirie si din 420 mii lei trebuie sa mincam cinci persoane o luna intreaga si sa il imbracam si pe cel mic", mai spune Mihaela Lazar.
Ea a contactat redactia ziarului nostru pentru doua motive. In primul rind, il roaga pe primarul Anton Lungu sau pe patronii societatilor brailene sa le intinda o mina de ajutor prin angajarea sotului ei. A doua rugaminte este indreptata catre brailenii cu situatie financiara mai buna, solicitindu-le acestora sa-i ajute pe cei trei copii ai sai, in special pe Veronica si Alexandru, care au nevoie de medicamente si hrana mai buna. (Gina PAVLICENCO)