Biserici mutilate

Putini stiu ca unele dintre cele mai frumoase biserici ale Vrancei au fost demolate ori au fost lasate in paragina. T?rgul Odobestilor a avut la apogeul sau mai bine de zece biserici. ?n secolul trecut, din cauza regimului impus de rusi dupa al doilea razboi mondial, trei dintre aceste lacasuri de cult au fost ?nchise, fiind lasate prada urgiilor vremii. Prin vechimea si importanta istorica fac parte din Patrimoniul religios si cultural al Vrancei. Doar una a fost salvata, cea din Dealul Odobestilor. Biserica Ovidenia din fostul sat Botesti-Unirea a fost demolata cu buldozerul ?n 1984. Biserica din Cazacli situata la marginea orasului ?nca mai mai poate fi recuperata daca politicienii si functionarii judetului se trezesc din toropeala Puterii. Ziarul de Vrancea si-a propus sa aduca in atentia opiniei publice starea jalnica in care se afla multe monumete arhitectonice din judet, in speranta ca acestea nu vor fi pierdute pentru totdeauna.
Cu acest episod vom ?ncepe derularea asasinarii culturii religioase si a istoriei Tarii Vrancei, prin evocarea bisericilor «disparute» din orasul Odobesti. Din cele 11 biserici care functionau pe teritoriul orasului la ?nceputul secolului al XX-lea, astazi mai sint deschise doar opt. Biserica Sfintii ?mparati este ?n reparatii, Biserica din Cazacli este abandonata si Biserica Ovidenia a fost demolata.

Biserica Ovidenia a disparut impreuna cu satul
Din lipsa arhivelor nu stim exact data ridicarii acestui lacas de cult, dar cunoscatorii vorbesc de sf?rsitul secolului al XVII-lea, ?nceputul secolului al XVIII-lea. Biserica deservea un sat astazi disparut, Botesti. Cu timpul, acest sat a disparut si, la ?nceputul secolului trecut, edificiul religios strajuia, solitar, intrarea ?n satul Patesti dinspre Focsani. Actualmente satul Patesti se numeste Unirea si a devenit un cartier al orasului Odobesti. Practic, trecutul acestei Biserici nu figureaza nicaieri pentru ca, oficial, ea apare ?n acte ca fiind „transferata” in comuna Gugesti, ?n 1984. De la protopopul Ionel Ene am aflat ca „arhiva Bisericii se gaseste la Episcopia Buzaului.” Din studiile P. C. Sale – care pregateste o lucrare despre bisericile din Vrancea – ?n Biserica Ovidenia s-a slujit p?na in anul 1912. Doar cercet?nd arhivele vom putea gasi informatii precise despre trecutul acestui pierdut lacas de cult. Demersul nostru nostru nu este unul stiintific. El urmareste doar sensibilizarea organelor competente si a opiniei publice cu privire la aceste edificii. Cert este ca in 1984 acesta se afla ?n afara spatiului parohiei, deoarece demografia regiunii a facut ca aceasta sa se dezvolte spre vest, las?nd edificiul religios ?n afara localitatii. Mai mult, vis a vis, la c?teva sute de metri, s-a ridicat dupa primul razboi mondial Biserica Sfintul Gheorghe. La toate aceste explicatiuni se adauga si o doza de delasare din partea locuitorilor satului Patesti. De la Preotul Ionel Ene, responsabilul Protoieriei Focsani 1, am aflat ca, din motive strategice, ca sa nu figureze ?n acte ca biserica demolata, autoritatile timpului au gasit solutia unui compromis. Astfel, pe h?rtie, cu aprobarea episcopiei si a autoritatilor, biserica a fost „transferata” la Gugesti!!!
„Locuitorii nu au manifestat ?mpotriva demolarii”
Din informatiile culese de la persoane care au asistat la distrugerea bisericii cu buldozerul, se pare ca s-a intrat cu lama brutal peste Sf?ntul Altar astup?ndu-se Sfintele Moaste, fapt care este, din punct de vedere religios un sacrilegiu. Exista chiar morminte care nu au fost transferate, Biserica fiind ?nconjurata de un cimitir. De la unul din martorii oculari ai demolarii bisericii, Nicolae Cristea din Odobesti, actualmente consilier la Primarie, am aflat ca demolarea s-a produs „?ntr-o zi ploiasa de toamna ?n 1984, c?nd au fost aduse mai multe utilaje (buldozer, excavator, basculante) si s-a dar?mat partea care mai ramasese ?n picioare. Caramida si molozul au fost transportate pe prundul Milcovului, la doi pasi. Locuitorii parohiei nu au manifestat ?mpotriva acestei interventii.” ?naintea demolarii s-a cerut credinciosilor care aveau morti ?nhumati ?n cimitirul Bisericii Ovidenia sa transfere osemintele ?n celelalte cimitire ale parohiei, lucru ce s-a efectuat doar ?n parte. ?n concluzie, ?n spatiul sacru de l?nga drumul care leaga Focsanii de Odobesti se mai gasesc ?nca oseminte si chiar exista cruci vechi din piatra ce au rezistat peste timp. De la Preotul Sergiu Matei, pe teritoriul caruia se afla fosta Biserica Ovidenia, am aflat ca se intentioneaza ?nceperea unui demers pe l?nga Primaria Odobesti pentru retrocedarea acestui petec de pam?nt cu dubla valoare, simbolica si istorica. Demersul P. C. Sale este cu at?t mai important cu c?t spatiul dintre Odobesti si Focsani va fi ?ntr-un viitor ?ndepartat acordat unor investitii economice. Cum teritoriul nu este bine delimitat, vom putea avea proasta surpriza sa fie transformat, fie ?n vreun depozit de materiale de constructii ori ceva asemanator, fie ?n groapa de gunoi. Daniel Nicolas, primarul din Odobesti, ne-a declarat ca „este deschis catre orice demers privind reabilitarea spatiului sacru al Bisericii Ovidenia”. P?na la materializarea acestor intentii, acest teritoriu sacru nu figureaza nicaieri. Pentru parohie biserica a fost „transferata”, iar pentru Primarie, Biserica Ovidenia nu exista.
Cazacii si-au facut biserica la Odobesti
Situata ?n strada Cazacli, stravechea Biserica este legata de istoria vinului la Odobesti si este martorul secular al unei epoci c?nd Odobestii erau destinatia ultima a comerciantilor slavi; vremuri c?nd nu existau nici drumul pietruit spre Focsani, nici calea ferata. ?n acel timp (secolul al XVIII-lea) vinurile de la Odobesti erau adevarate pentru ca zaharul nu se inventase, iar chimia iesea abia din coaja alchimiei. Acele vinuri ajungeau, duse de negustori rom?ni sau evrei, p?na prin tinuturile Rusiei Tariste. Asa de mult iubeau acestia vinurile de Odobesti, ?nc?t negustorii rusi, ?n speta cazacii, s-au instalat la Odobesti l?nga vii pentru a controla mai bine negotul cu vin. Pentru nevoile lor duhovnicesti si-au construit propria lor biserica. ?n memoria locului a ramas ca Biserica din Cazacli. Din Pisania Bisericii reiese ca aceasta a fost ridicata la anul 1777. Anul inca se mai vede pe unul din peretii exteriori. Vremurile s-au schimbat, si gusturile cazacilor. Fiind o constructie importanta si de o calitate arhitectonica de invidiat a fost iubita de odobesteni care si-au ?nmorm?ntat ?n cimitirul din curtea bisericii o parte din luptatorii din primul razboi mondial si din razboiul de independenta. Cutremurul din 1940 a zdruncinat din temelii constructia, fac?nd practic imposibila utilizarea acesteia. Venirea comunistilor ?i da ultima palma, pe lista preocuparilor acestora nefigur?nd istoria religioasa a acestui neam. Biserica nu este izolata, ci doar la c?teva minute de drumul principal Odobesti – Jaristea. De la Preotul Traian Pricop, ?n parohia caruia se gaseste imobilul, am aflat ca, „?n ultimii ani se simte o delasare a locuitorilor pentru aceasta biserica. Nici macar la momentele mari de peste an nu mai vin sa aprinda o lum?nare la mormintele stramosilor. Cei de la Patrimoniu au trecut sa verifice imobilul, dar nu s-a investit nici un leu.” La cuvintele parintelui, comentariile s?nt de prisos si totusi trebuie amintit ca odata cu aceasta cladire va pleca pentru totdeauna dovada maretiei orasului de dinaintea epocii industriale. Cei care diriguiesc cultura acestui judet trebuie sa ?nteleaga ca banii cu care s-au finantat festivalurile vinurilor ar fi salvat de la pieire constuctii din patrimoniul inestimabil al trecerii noastre prin aceasta lume. Biserica din Cazacli ?nca mai este ?n picioare, ca o sfidare a prezentului cenusiu. Sub ploi si ger, de mai bine de jumatate de secol, ram?ne ?n continuare neclintita. Adapost pentru boschetari si betivi toamna la culesul viilor, Biserica din Cazacli rezista dispretului contemporanilor. Nu pentru totdeauna. Ce nu a distrus furia naturii va distruge, ?ncet, ?ncet m?na omului. Caramida care a rezistat doua secole ?n bataia v?ntului a ?nceput sa fie smulsa de oamenii saraci ai urbei. ?n timp ce ridicam fel de fel de biserici cu aere de dugheana de cartier, lasam sa se distruga o bijuterie a sf?rsitului de Ev Mediu Rom?nesc.
Blestemul ruinelor
Inauguram cu acest material un serial ?n care vom prezenta biserici din Vrancea „disparute” ?n secolul trecut din circuitul religios. Unele au fost demolate, altele lasate ?n ruina sau pur si simplu ?nchise si abandonate. Am ?ncercat sa obtinem o lista completa cu aceste biserici de la autoritatile competente. Spre surprinderea noastra, am aflat ca o situatie clara nu exista, nici la departamentele administrative, nici la forurile bisericesti pentru ca din 1989 exista un haos ?n legislatia privind Patrimoniul ?nc?t, cu toata bunavointa actualilor responsabili de acest domeniu, nu se poate spune exact unde ne aflam. Nu mai vorbim despre disparitia multor documente privitoare la aceste imobile ce s-au pierdut ?n «obsedantul deceniu» ce a urmat razboiului. Pe de alta parte, dupa 1989, s-au ridicat peste 20 de biserici ?n Vrancea, multe de o calitate arhitectonica ?ndoielnica, dupa chipul si imaginea buticelor de prin orase, fara a ?ncerca o apropiere prin arhitectura de stilul fostelor biserici, un stil ce avea legatura cu istoria, cu trecutul nostru, cu boieria de altadata. Din fericire, ?nca mai exista c?teva biserici ce pot fi salvate si redate contemporanilor. Probabil ca se va invoca din nou lipsa banilor. Raspunsul este limpede: nu banii lipsesc ci oamenii. Exista programe europene de finantare a lucrarilor de restaurare, nu avem ?nsa manageri pe posturile de conducere care sa ?ntocmeasca proiecte pentru a aduce acesti bani si a introduce patrimoniul istoric al Vrancei ?n circuitul turistic european sau macar national. Acest material se adreseaza cu predilectie generatiilor tinere si doreste a le st?rni curiozitatea si pasiunea pentru paginile de istorie ce nu le-au fost predate la scoala. Pentru ca traim ?ntr-o urbe mica, unde „zvonacii” si „intoxicarile” nu lipsesc, tinem sa precizam ca nu apartinem niciunui partid politic si nu facem politica niciunei „gasti”. Nu dorim prin aceste materiale sa se ?nteleaga ca am urmari discreditarea unor institutii sau oamenii care le conduc. Dimpotriva, dorim sa sensibilizam adormita clasa politica locala si neinformata opinie publica vr?nceana despre situatia dezastruoasa a patrimoniului religios si cultural din Vrancea. Invitam acesti responsabili sa-si faca publice problemele, proiectele, ideile cu privire la acest subiect si mai putin disputele intestine, inerente fiecarei insitutii. Acesta este primul episod dintr-o serie ampla, ?n care vom prezenta ruine ale trecutului Vrancei, ce vor disparea definitiv ?n urmatoarele zeci de ani daca o sa continuam sa pl?ngem uit?ndu-ne la „drobul de sare”. (Valentin MUSCA)