Nepoata lui George Enescu traieste la Galati

Eugenia Enescu, nepoata compozitorului, exercita asupra oricarui interlocutor o fascinatie extraordinara. Fara sa vrei, Eugenia Enescu, ultima descendenta care poarta numele compozitorului, te atrage intr-o lume cu mosieri, doamne si servitori, desprinsa parca dintr-un tablou de epoca. Atunci cind vorbeste despre familia Enescu, ochii batrinei stralucesc si parca amintirile incep sa prinda viata. Ea este legata de compozitor prin tatal sau, Ilie, var primar cu George Enescu si care a petrecut mult timp in compania muzicianului, la mosia din Liveni. Eugenia a avut destul de putine legaturi cu George Enescu, diferenta de virsta dintrei ei fiind de vreo 30 de ani. "Eram prin liceu cind l-am cunoscut pe unchiul meu. El venise la mosie sa termine opera Oedip. Spunea ca in casa parinteasca isi aduna cel mai bine gindurile. Pina cind a plecat definitiv din tara, in 1947, ne-am mai intilnit doar de citeva ori, la intervale destul de mari de timp. N-as putea sa spun ca relatiile dintre noi erau foarte afectuoase, insa unchiul meu era un om bun, retras, care se purta frumos cu toata lumea", ne-a povestit Eugenia Enescu.
Batrina stie insa foarte multe lucruri despre George Enescu din povestile de familie. "Imi amintesc ca tata spunea ca toata lumea a observat pasiunea unchiului pentru vioara in timp ce acesta se juca cu stiuletii de la porumb. Le rupea frunzele si, cu doi hlujani, cinta in legea lui, imitind pe tatal sau si pe scripcarul satului. Badia Costache (n.r. tatal compozitorului) si-a dat seama ca baiatul ar avea ceva talent si l-a dat pe linga un lautar din Dorohoi, Nicolae Chiorul, care i-a dat primele lectii de vioara. Avea vreo sapte ani pe atunci. Apoi, taica-sau l-a trimis sa studieze la Iasi cu Eduard Caudella si mai tirziu in strainatate".
George Enescu era indragostit nebuneste de printesa Cantacuzino
Eugenia spune ca isi aminteste cel mai bine penultima intilnire cu George Enescu, petrecuta la scurt timp dupa ce acesta se casatorise cu printesa Cantacuzino, mai mare cu vreo zece ani decit el. "Ne-am intilnit la Bucuresti si discutia pe care am avut-o cu asa-zisa printesa a fost destul de aprinsa. Se vorbea despre boieri, ea sustinind ca acestia sint cei mai importanti si ca nu conteaza ce vor taranii. Eu le-am luat insa apararea taranilor, replicindu-i ca daca n-ar fi ei, n-ar avea nici boierii in ce se lafai. Ea mi-a zis, ironic, ca ma intelege, pentru ca si eu eram fiica de mosier, crescuta cu servitori in casa. Nu mi-a placut atitudinea ei. Mosu-meu n-a avut curajul sa o contrazica, pentru ca era indragostit nebuneste de ea. Ceea ce m-a impresionat insa la el a fost ca la plecare m-a sarutat pe frunte si mi-a zis ?Bravo tie!?. Dupa aceasta intimplare ne-am mai intilnit cu el doar o singura data, la Constanta, atunci cind a plecat definitiv din tara".
"Am tinut mortis sa-mi reiau numele de Enescu"
Viata Eugeniei Enescu a fost legata de Dorohoi, orasul natal al familiei compozitorului.
Ea a parasit orasul doar pentru citiva ani dupa ce s-a casatorit in 1944 cu un ofiter din Marina Militara, Vasile Negrei, secretar al Marelui Stat Major, si a locuit la Constanta. "Am divortat dupa citiva ani si m-am intors la Dorohoi pentru a preda limba italiana. Am tinut mortis sa-mi reiau numele de Enescu pentru ca in familie au fost mai multe femei care si-au pierdut numele prin casatorie. M-am gindit chiar, la un moment dat, sa infiez un baiat, dar m-am temut, pentru ca nu poti sti pe cine cresti", ne-a spus Eugenia Enescu.
Dupa venirea comunistilor la putere, ultima descendenta a familiei Enescu a fost, datorita numelui sau, mai putin persecutata decit alti oameni care, ca si ea, proveneau din protipendada dinainte de al doilea razboi mondial. "Cea mai mare parte din pamint il aveam in tinutul Hertei. Prin includerea regiunii in Uniunea Sovietica, rusii ne-au facut o bucurie: comunistii nu prea au aflat ce avere avusesem. Si asa aveam o ?origine nesanatoasa?, asta mi-ar mai fi trebuit !", ne-a mai spus femeia.
Dupa ce italiana si germana au fost declarate de comunisti "limbi fasciste" si scoase din programa scolara, profesoara Eugenia Enescu a trebuit sa se apuce de altceva. Astfel, in loc de limba lui Dante, ea a fost nevoita sa predea Fizica si Chimie, apoi Franceza, abia dupa ani buni primind o catedra de limba romana.
Ea sustine insa ca numele pe care-l poarta a scos-o de multe ori din incurcatura. "Cind nu-mi dadeau catedra, imi luam inima in dinti si ma duceam la Bucuresti, la Comitetul Central. Dupa ce ma prezentam, ma intrebau daca am vreo legatura cu George Enescu, compozitorul. Se nimerea sa fie pe acolo si unul mai citit care, cind auzea ca sint nepoata lui, se mai inmuia si-mi rezolva problema".
Fiica de mosier, intr-un apartament cu doua camere
Dupa ce a iesit la pensie, in 1973, ultima descendenta a familiei Enescu s-a mutat la Galati, orasul in care locuiau singurele rude care ii mai ramasesera, sora si cumnatul. Fiica de mosier crescuta cu servitori traieste acum intr-un apartament cu doua camere, inconjurata de cartile si de muzica ce-i mai alina singuratatea. "Imi plac foarte mult Ravel, Massini, Bethoven, dar cea mai apropiata sufletului meu este partea tragica din opera Oedip de George Enescu. Este emotionanta", afirma Eugenia.
Femeia spune ca intre rudele ei a existat intotdeauna un soi de legatura stranie, un fir al destinului care, pe alocuri, s-a intretaiat. Convingerea i-a fost intarita la moartea fratelui sau, Dumitru Enescu, care s-a stins pe 5 mai 1955. "La aceeasi ora, in aceeasi zi, luna si an a murit la Paris si George Enescu. Aveam doi morti in familie si nu stiam pe care sa-l plingem mai intii", sustine ea. Din cind in cind, ultima descendenta a familiei Enescu participa la festivalul ce poarta numele ilustrului sau unchi.
Circiuma, linga muzeu
La cei 84 de ani ai sai, batrina mai gaseste puterea sa se lupte pentru casa parinteasca a lui George Enescu, transformata in muzeu. Ea merge la Dorohoi in fiecare an si spune ca o deranjeaza foarte mult faptul ca pe fosta proprietate a compozitorului, administratorul muzeului a lasat animalele sa pasca, si in plus la poarta casei memoriale s-a infiintat o circiuma. "De ce nu au facut o librarie sau un chiosc cu pliante, casete cu muzica lui Enescu. Cred ca s-ar fi potrivit mai bine. Am sa merg la ministrul Culturii, Ion Caramitru sa-i spun ce se intimpla acolo", ne-a spus Eugenia Enescu. (Iulia HOGAS, Gabi BEJAN)
top Local news