Oameni dependenti de aparate

Insuficienta renala cronica se manifesta prin blocarea rinichilor, toxinele nemafiind eliminate din organism. Singura cale de supravietuire a bolnavilor este in acest caz dializa. In ambele cazuri insa, sfirsitul este de fiecare data tragic, deoarece bolnavii fac in timp complicatii cardiace si neurologice, iar la batrinete nu mai suporta tratamentul. "Dializa este tolerata mai degraba de tineri. Ideal ar fi transplantul, dar nu foarte multi bolnavi il suporta, deoarece am avut si cazuri in care organismul pacientului nu a acceptat rinichiul, iar chinul s-a dovedit a fi zadarnic", ne-a declarat seful Centrului de Dializa, dr. Roxana Stavar. Ea ne-a mai spus ca, in cei doi ani de zile de la infiintarea sectiei la Galati, "familia" oamenilor legati de aparate a pierdut doar trei membri, care au ajuns in faza terminala, cu multiple complicatii, si nu au mai putut fi salvati.
Directorul Spitalului Judetean Sf. Apostol Andrei, dr. Mihai Stoica, ne-a spus ca Centrul de Dializa din Galati este dotat numai cu aparatura Baxter. "Avem noua aparate de dializa, dintre care primele patru au fost achizitionate de catre Sidex, iar ultimele cinci le-am obtinut prin sponsorizare. Am vrut sa facem o sectie cit mai buna pentru acesti oameni care trebuie sa suporte atit o boala cumplita cit si deplasarea greoaie, mai ales pe timp de iarna, la Galati", ne-a mai spus dr. Mihai Stoica.
"Cel mai mare noroc este ca am avut familia alaturi"
Sandica Mocanu sufera de insuficienta renala de aproape 14 ani si este una dintre cele mai vechi paciente din sectie. Blestemul bolii a cazut peste familia Mocanu cind baietelul Sandicai avea doar trei ani. De atunci, femeia face dializa din doua in doua zile, iar in restul timpului incearca sa-si creasca copilul. "Ne-am chinuit ingrozitor timp de opt ani de zile, cit am mers la Bucuresti. Plecam cu Salvarea, dar nu stiam daca ma intorc sau nu acasa intre doua sedinte de dializa pentru ca, daca ma simteam rau, ramineam in Bucuresti la gazda. Cel mai mare noroc este ca am avut familia alaturi, care m-a sustinut intotdeauna si prietenii bolnavi ca si mine pe care mi i-am facut de-a lungul timpului", ne-a povestit femeia in virsta de 40 de ani. In 14 ani de zile, Sandicai i-a fost scos singele din organism de peste doua mii de ori, dializa fiind singura ei sansa de supravietuire. "Nu m-am gindit niciodata la un transplant, din cauza costurilor foarte mari. Nu cred ca, dupa atitia ani de peregrinari prin tara, mai am puterea, fizica si materiala, sa suport o operatie chinuitoare", ne-a mai spus Sandica.
"Iubitul m-a parasit cind a aflat de ce boala sufar"
Printre cei care-si petrec cite cinci ore conectati la aparatul de dializa se afla si Ioana Ene, din Slobozia-Conachi. Ioana are 32 de ani iar rinichii au incetat sa-i mai functioneze acum zece ani de zile. Atunci, viata tinerei plina de viata a luat o turnura cu totul si cu totul neasteptata. "Am aflat ca sint bolnava dupa luni intregi de investigatii medicale si consultatii. Cind medicii au dat verdictul necrutator, nu am crezut ca pot avea un destin atit de crud. I-am spus atunci barbatului cu care urma sa ma casatoresc ca ar fi mai bine sa ne despartim, pentru ca nu vreau sa-l chinui si pe el. Desi mi-a fost imposibil sa cred ca ma va parasi, cred ca nu m-a iubit suficient de mult ca sa indure linga mine necazul", ne-a povestit Ioana.
Tinara bruneta nu mai crede in dragoste. De-a lungul anilor, a avut atitia "frati" si "surori" de suferinta care fusesera parasiti de soti din cauza bolii de care sufera incit nu crede ca cineva ar dori sa-i fie alaturi pina la moarte. "Am o prietena care era casatorita iar barbatul ei a parasit-o cind a aflat de boala, desi aveau si un copil impreuna. Am cunoscut de curind un tinar care vine aici si pe care sotia lui l-a lasat cind avea mai multa nevoie de ea", ne-a mai povestit Ioana.
Insotitorii peroanelor care suporta dializa nu mai primesc, de doua luni, nici un ban
Pe linga boala, pacientii Centrului de Dializa trebuie sa mai suporte si lipsurile materiale. Incadrati in categoria persoanelor handicapate cu gradul I de invaliditate, bolnavii de insuficienta renala au penisi de pina in sase sute de mii de lei, asa ca orice banut le este absolut necesar. De doua luni de zile, insa, insotitorii lor, care le sint cel mai adesea rude, nu si-au primit salariile deoarece Primaria, care ar fi trebuit sa le preia de la inceputul anului cartile de munca, refuza acest lucru. "Am trei copii, asa ca va dati seama cum ne descurcam dintr-o pensie de sase sute de mii, pentru ca mama-soacra, care-mi este ingrijitor, nu si-a primit salariul", ne-a spus Mihai Donu, din Tecuci. Cei mai multi bolnavi de dializa au pierdut demult speranta ca se vor face bine. Ei nu cer mila ci doar ajutor de la semenii lor, care ar trebui sa inteleaga suferintele cumplite prin care trec si sa admire curajul lor de a se lupta pentru fiecare clipa de viata. (Iulia HOGAS)

Publicitate și alte recomandări video