Afacerea „Sex pe internet”

„Sint zglobie, iti pot aduce clienti noi. Crede-ma ca sint buna la asta. Stiu ce fac”. Aceste cuvinte nu au fost rostite de o prostituata de la Gara noului sau peste. Au fost spuse, telefonic, de o studenta, in anul III, la o facultate de Litere din Iasi. La celalalt capat al firului erau patronii unei agentii de erotic video-chat. Adica, ai unei firme de sex virtual. Iar respectivii patroni ai agentiei au fost, pentru trei saptamini, doi reporteri ai „Ziarului de Iasi”. Incognito, acestia au demarat operatiunea jurnalistica cu numele de cod: „Raiul amorului”. Pe scurt, demersul jurnalistic poate fi rezumat astfel: un anunt in ziarele locale si afise lipite in caminele studentesti prin care fetele au fost invitate sa cistige sume imense de bani, dezbracindu-se in fata clientilor, virtual, prin internet, pe site-uri numai pentru adulti. Cititi un reportaj savuros, plin de culoare, despre vinzatoarele de farmece de pe internet.
„Angajam urgent fete senzuale”
Totul a pornit cu un anunt: „Angajam urgent fete senzuale, nonconformiste, pentru erotic video-chat. Cistig minim lunar: 1.500 euro. Virsta intre 18 si 38 de ani. Experienta nu este necesara. Informatii suplimentare la tel… Prezentare cu foto la e-mail…”. Mici fluturasi de hirtie cu anuntul au fost lipiti in zona campusurilor din Copou si Tudor Vladimirescu. Anuntul a aparut si in presa, chiar la rubrica „locuri de munca”. Era joi, 8 ianuarie. In ciuda asteptarilor, nu a aparut nici un semn nici joi, nici vineri. Nici macar un bip pe telefon, nici un mail de prezentare. Incepeam sa credem ca „afacerea” nu are nici o sansa. Pina cind, un bip, de pe un numar de mobil. Si apoi un telefon, de pe acelasi numar. Era simbata, 10 ianuarie, la trei zile dupa ce anunturile fusesera impinzite.
Doua studente la Litere
La telefon era Anca. „Pentru anunt va sun…”, a inceput ea, timid. „Mai am o prietena care face video-chat, vrem sa venim impreuna. Ea vrea sa plece de acolo unde e acum, ca primeste numai 10% din incasari si nu-i mai convine”, a turuit, dintr-o data, Anca. I-am explicat ca poate primi intre 500 si 1.500 de euro pe luna. A parut sa-i convina suma, deci sa trimita si o prezentare pe e-mail. „Da, stiu de la colega mea cum se face”, a adaugat ea. Dupa care: „Noi sintem studente la Litere, putem vorbi mai multe limbi…”. Am linistit-o, spunindu-i ca e nevoie numai de o engleza minimala. In acelasi timp, am adaugat ca, dupa ce va trimite prezentarea pe e-mail, va fi sunata in vederea unui casting, dupa care ar fi urmat sa inceapa efectiv „lucrul”.
„Sa dau bip ca gasesc un loc de munca”
Timp de doua zile dupa telefonul Ancai, nici un alt semn de interes din partea vreunei fete. Pina luni, 12 ianuarie, in jurul prinzului, cind am primit un bip. Am sunat la acel numar si am avut o conversatie savuroasa. „Eu am dat bip ca asa a zis un prieten, sa dau bip ca gasesc un loc de munca”, a inceput Petronela, din Hirlau. „Dar stii despre ce e vorba la «locul de munca»?”, am intrebat, surprins. Petronela, de 19 ani, habar n-avea. „E un erotic video-chat, adica trebuie sa te dezbraci in fata unei camere de luat vederi care transmite imaginile astea pe internet”, am descris pe scurt. La celalalt capat, descumpanire. „Aaaa…”, a facut Petronela. Nici ea nu era prea sigura daca vrea sau nu, plus ca nu avea de gind sa trimita prezentare pe e-mail. „Eu nu am nici o poza…”, a incheiat Petronela din Hirlau. De fapt, in final, Petronela ar fi acceptat, dupa cum a zis chiar ea, daca ne-am fi deplasat noi la Hirlau.
O dansatoare de club
Chiar a doua zi, marti, 13 ianuarie, pe la ora 11, a sunat un barbat, de pe un telefon fix. „Pentru anunt sun… De fapt, pe prietena mea, Liliana, o intereseaza”, a spus el. „Dar prietena ta stie pentru ce e anuntul?”, am replicat. „Da, da, ca a fost dansatoare intr-un club de noapte. Da’ ce tre’ sa faca sa se angajeze?”, a continuat barbatul. I-am explicat: o prezentare pe e-mail-ul indicat in anunt, cu fotografie. „Da, da, trimite azi”, a fost el categoric. La ora 18, in aceeasi zi, a revenit, de pe un alt fix, probabil telefon public, dupa ce tocmai trimisese mail cu prezentarea „prietenei lui”. M-a intrebat daca am primit, preocupat; i-am spus ca da. A fost foarte interesat daca vazusem ca pe mail este mobilul fetei, dupa care a precizat: „Daca nu raspunde ea, cereti cu Liliana. Ca asta e telefonul de la un vecin, de acolo…”
Alt telefon
Miercuri, pe 14, un alt telefon. „Am sunat pentru anunt. Ce trebuie sa fac?”, a intrat in subiect Loredana, asa cum s-a recomandat. Aproape ca un sablon, am spus ca e nevoie de o prezentare pe e-mail, cu o fotografie ceva mai sumara, apoi sa astepte sa fie contactata telefonic. „Dar ce presupune munca?”, a reluat Loredana. „Chiar nu stii??”, am intrebat, la rindul meu, un pic siderat de tonul aparent naiv al intrebarii. „Nu!”, a spus ea, scurt. Am repetat poezia: dezbracat, camera de luat vederi, internet. Nici o replica din partea Loredanei. „E ceva neclar?”, am insistat. „Nu, nu… Deci asta e… Multumesc”, a spus ea, dupa care a inchis.
„Eu sint bine facut, mai merg si la sala, arat bine”
Joi, 15, inca un telefon, in jurul orei 18, de pe numar privat. „Buna seara, pentru anunt va sun. Am vazut ca sint cerute fetele, dar pentru baieti nu se face?”, a intrebat tipul, care s-a recomandat Eugen. Parea hotarit, asa ca nu l-am refuzat. „Da, cred ca s-ar putea… Afacerea e de abia la inceput, acum cautam fete, dar daca avem cereri si din partea baietilor, putem vorbi”, am spus, preluind ideea din voleu. „Stiti, eu sint bine facut, mai merg si la sala, arat bine”, m-a convins Eugen. Avea o problema, totusi: „Nu am fotografii… Dar pot sa-mi fac, nu e asta o problema”, a punctat el din nou. A inchis, dupa care a dat bip de pe numarul lui de mobil, descoperit, ca sa-l pot avea in „baza de date”.
O alta studenta
Saptamina de „racolari” s-a incheiat vineri, 16 ianuarie. Cind am primit un nou bip. Am sunat la numarul respectiv, unde a raspuns o voce moale, de fata. „Ma intereseaza job-ul, am vazut anuntul. Sint studenta”, a spus ea. Ioana, asa a spus ca o cheama. Nu stia exact adresa de e-mail la care sa trimita prezentarea, i-am dictat-o la telefon. „Nu, mai bine ma duc sa o vad pe anunt, ca sa fiu sigura ca e adresa corecta”, a mai spus ea. Contactul fusese facut, nu mai raminea decit sa astept mesaj de la ea.
Pregatirea „interviului”
In aceesi seara, vineri, am sunat la toate cele care trimisesera prezentari pe e-mail. Scenariul era simplu: cel mai tirziu pe 21 ianuarie, adica miercuri, urma sa ne vedem fata in fata la un „casting”, adica un soi de interviu prin care urma sa ne lamurim daca fetele au stofa de angajate ale unui erotic video-chat. Rind pe rind, la telefon, cu fiecare, am spus aceeasi poveste: „O sa va sun, marti, sa stabilim ora de intilnire si locul, apoi ne vom vedea miercuri”. Am primit „aprobari” pe toata linia. Bineinteles, marti, am sunat din nou pentru ultimele detalii. Pe drum spre locul de intilnire am rememorat in detaliu ce urma sa le spunem fetelor. Ca firma de erotic video-chat este din Bucuresti, ca acum vrea sa se extinda in Moldova si ca orasele vizate sint Bacaul si Iasul. Ca locatia este intr-o vila din Bucium, cu zece camere, ca acolo nu au acces decit fetele si nimeni altcineva. Mai mult, ca inainte de a lucra vor semna contracte foarte bine puse la punct, care le vor garanta siguranta financiara si confidentialitatea. Piesa de greutate a discursului pe care urma sa-l prezint era partea cu banii: la fiecare minut in care fetele ar fi intrat „in privat” cu clientii, le revenea cite un dolar. Calculul ajungea la sume ametitoare: 60 de minute pe zi egal 60 de dolari, iar la 30 de zile suma ajungea la nici mai mult nici mai putin de 1.800 de dolari, adica 60 milioane lei lunar.
Ioana, copila imbujorata
Miercuri, 21 ianuarie, ora 16.30. Ajungem in locatia indicata drept loc al „castingului”, in fapt un club din centrul Iasului. Amplasam laptopul pe masa, il deschidem la pozele fetelor, deschidem niste sucuri, ne aprindem tigarile si asteptam. La 16.44, un bip. E „Ioana”. O sun. Zice ca a ajuns si ca e in fata. Ies, o vad: pare o pustoaica de 16 ani. E miniona, plinuta la fata, blonda vopsita. Obrajii mari o fac si mai copila decit pare. Imbracata sportiv. Ajungem la masa, e imbujorata. Si nu numai din cauza frigului. Se asaza, isi aprinde o tigara, bea din suc. Incepem noi povestea, ii zicem ca nu avem nevoie decit de un acord de principiu din partea ei si-i cerem sa ne intrebe daca are nelamuriri. Are. Multe. „Dar ce presupune chestia asta?…”, intreaba, rosind din nou. „Chiar nu stii nimic despre asta?!”, intreb. Raspunde, bravind: „Ba da, stiu, dar vreau sa aud de la tine”. Ii explicam ca trebuie sa se dezbrace in fata unei camere de luat vederi care transmite, pe internet, imagini unui spectator aflat in fata altui computer. Da din cap a incuviintare, dar e evident ca e din ce in ce mai stresata. „Pe noi nu ne intereseaza ce faci tu in fata camerei. In principiu, trebuie sa faci ce iti cere clientul. Dar important e sa-l tii cit mai mult, ca el sa plateasca”, o incurajez. Isi mai aprinde o tigara, trage rapid din ea, isi ascunde tremurul miinilor. O asigur ca va fi un contract pe care il va semna, ca e totul legal si ca i se asigura confidentialitate. Mai mult, ii spun ca imaginile, cu ea eventual goala, vor fi receptionate numai in Australia si America de Sud, in nici un caz in Europa. „Dar, daca semnez si dupa o zi nu mai vreau, pot sa renunt?”, isi infringe timiditatea si intreaba. O asigur ca da. „Si cu pozele mele pe care le-am trimis pe mail, ce se intimpla? Le aratati cuiva?”, incearca Ioana o noua intrebare. „Ti le returnam, nu e nici o problema”, vine replica. „Dar, daca voi incepeti treaba si eu am renuntat, dar vreau sa vin din nou, mai pot?”, isi ia si o masura de precautie. Din nou, acordul nostru. Pare ceva mai degajata, dar nu convinsa. Totusi, a venit sa se intilneasca cu noi. O lasam sa inteleaga ca o vom contacta pentru semnarea contractului. „O sa ma mai gindesc, o sa vad daca vreau… Vreau sa vad si casa unde va fi… Nu sint hotarita inca…”, spune, la final, zimbind putin incurcata. O conduc spre iesire, ea se grabeste.
Raluca cea experimentata
In timp ce vorbim cu Ioana, apar, in jur de ora 17, Anca si Raluca. Si ele minione, slabute. Le fac semn sa ne astepte la o masa, ca sa nu auda ce vorbim cu Ioana. Cind terminam cu Ioana o luam pe Raluca. „Nu amindoua?”, intreaba Anca. „Nu, nu amindoua o data, ci pe rind”, ii spun. Din prezentarea de pe mail, Raluca este cea care a mai lucrat pentru un video-chat. Nu are mai mult de 1,60 inaltime, e subtirica, imbracata ca pentru o plimbare, intr-o pereche de pantaloni de stofa si un pulover care i se muleaza pe corp. Nemachiata, dar data cu ruj, roscata, tunsa frantuzeste. Cearcanele tradeaza ori faptul ca e in sesiune, ori ca pierde noptile lucrind pentru video-chat. Ori amindoua. Numai privirea patrunzatoare si calma arata ca nu e o pustoaica. Incepem aceeasi poveste pe care i-am zis-o si Ioanei. Diferenta e clara: in timp ce Ioana ne privea cu ochi mari, abia stapinindu-si curiozitatea, Raluca fumeaza pasiva, mai da din cind in cind din cap, moale. Ca una care aude un refren vechi. Ne priveste drept in ochi, de parca i-am povesti despre ce presupune sa fii profesor la clasa a V-a. Imi dau seama ca, in ciuda aparentelor, a mai trecut printr-un astfel de „interviu”. E chiar draguta, ma gindesc. Pentru o clipa, aproape ca uit ca ma aflu acolo pentru un articol de ziar si imi vine sa-i cer numarul de telefon sa o mai sun. Are tot ce trebuie: nu arata rau deloc, e inteligenta, nu are nimic tipator. Imi revin: am numarul ei. Dar eu nu ma aflu acolo pentru un flirt. Ma scoate din visare. „Eu am mai lucrat la asa ceva. Voi cit platiti? Acolo luam 10% din incasari, dar in ultima luna nici nu prea m-am dus, erau bani putini…”, transeaza Raluca scurt problema. „Si celelalte fete sint destul de nemultumite din cauza banilor…”, completeaza ea. Se lamureste ca i-ar conveni sa intre „in hora”. Dar cea mai mare problema a ei este programul. „La voi de cit e tura? Ca acolo, unde am mai lucrat, era de opt ore. Chiar daca mi-ar conveni banii, un program de opt ore ar fi cam mult pentru mine”, spune fata. La final, convinsa de conditii, zimbeste larg, feminin. „Aproape ca m-a convins. Daca as fi fost in afaceri cu sex, pe bune, n-as fi ezitat nici o clipa sa o iau in echipa mea”, imi spun in gind in timp ce o conduc spre iesire.
Anca, cu ochii de margea
Anca este ultima fata din casting. E putin incordata, i se vede pe fata si in miscari. Se asaza in fata noastra, la masa, isi aprinde si ea o tigara. A treia oara aceeasi poveste: cum se cheama firma, ca e din Bucuresti, ca acum vrea sa se extinda in Moldova si Iasul e unul din orasele vizate. E ceva mai inalta decit Ioana, bruneta, cu parul pina la umeri dat dupa urechi. Are un rosu mai degraba tipator pe buze, care contrasteaza puternic cu fata ei complet alba. Sta teapana, incercind sa se relaxeze in discutie. E imbracata ingrijit. Poarta o bluzita complet neagra, cu guleras de blana, sintetic, stralucitor. Pantalonii, strinsi pe talie par alesi special pentru a-i evidentia formele. Cizmele, asortate cu pantalonii, au un cioc imens, ca de pelican. Mai la fiecare fraza, spune: „Da, stiu de la Raluca…”. Ochii ii stralucesc jucaus, sprincenele se ridica si se coboara parca ar fi un carusel in miniatura. Pe buza superioara are o mica cicatrice. Nu o uriteste, dimpotriva. E ca o marca, ca un brand. E timida, se vede pe fata ei, dar vrea sa impresioneze. E un exercitiu de vointa, insa trupul o tradeaza. „Daca si alte colege ar fi interesate si sint de incredere, pot sa le aduc si pe ele? Stiu, discretia e importanta. Si eu doresc acelasi lucru”. Incet, incet incepe sa prinda curaj. E 99% decisa sa faca acest pas. Mai ales ca o va avea alaturi si pe prietena sa, Raluca. E interesata clar de bani si e multumita cu oferta noastra. Vrea doar sa stie cind incepem. Cit mai repede, daca ar fi dupa ea.
„Respectul de sine a scazut tare de tot in tara asta, unde totul se invirte in jurul banilor”
Scopul demersului jurnalistic prezentat in acest material a fost sa ridice valul de mister care planeaza asupra afacerilor de gen erotic video-chat. Practic, reporterul a incercat sa descopere ce fel de personaje sint atrase de acest gen de „loc de munca”. Fetele nu au trimis poze „deocheate” si nici nu au fost incurajate sa faca acest lucru. De asemenea, nu a trebuit ca ele sa se dezbrace si nici sa poarte imbracaminte sumara la „casting”. Scopul reporterului a fost sa descrie psihologia acestei afaceri. „Este clar ca temele favorite ale tinerilor, azi, sint muzica si sexul, nu ma surprinde ca astfel de video-chat-uri prospera”, a spus profesorul Adrian Neculau, de la Facultatea de Psihologie a Universitatii „Al. I. Cuza”. Pe de alta parte, acesta a adaugat ca nu e foarte surprinzator ca la „angajare” s-au prezentat studente. „Respectul de sine a scazut tare de tot in tara asta, unde totul se invirte in jurul banilor si tonul e dat de mascarici care au acesti bani”, a mai spus Neculau. Profesorul de la aceeasi facultate Ion Dafinoiu s-a referit si la clientii video-chat-urilor. „In general, activitatea sexuala are nevoie de fantezii. Dar cele mai multe persoane care apeleaza la aceste fantezii, pe internet, compenseaza astfel insatisfactiile si frustrarile acumulate”, a spus Dafinoiu. Din punctul acestuia de vedere, faptul ca niste persoane educate, ca studentele, au apelat la acest „serviciu”, reprezinta un indiciu pentru moralitatea din Romania. „Evident, se pun in paranteza valorile morale. E o confuzie morala generala”, a incheiat Dafinoiu.
Intrebari prin sms
Iata, pe scurt, schimbul de mesaje telefonice dintre fete si patronii agentiei, in fapt reporterii „Ziarului de Iasi”.
11 ian: „Am vorbit cu colega mea. Miine mergem la internet sa trimitem mail. Sintem ocupate astazi ca miine avem examen. Speram sa nu fie teapa. Deci miine seara poti intra” (Anca)
11 ian: „Noi am inteles. Luni trimitem prezentarile. Asteptam raspuns dupa ce trimitem mail” (Anca)
12 ian: „Am trimis mail eu si prietena mea RALUCA. Asteptam un raspuns. Pupici. Anca”
13 ian: „Ne intilnim azi la ora 20 in fata la Corso? Asteptam un sms de confirmare. Anca si Raluca”
13 ian: „Sintem la un seminar. Trimite sms” (Anca)
13 ian: „Nu prea am inteles in ce consta casting-ul si la ce e necesar. Ai putea sa-mi spui in citeva cuvinte. Raluca lucreaza de mult si nu a avut casting. Te rog un sms” (Anca)
18 ian: „Am dori si noi un raspuns caci vrem sa ne intram in job. Suma este tentanta dar cind ne dai un raspuns. Nu stim daca sa incercam in alta parte. Anca si Raluca”
20 ian: „Imi cer scuze daca sint prea insistent insa as dori sa stiu exact daca mai sinteti interesat de persoana mea. Cu mult respect. Eugen”
20 ian: „Va multumesc mult si astept vesti de la dumneavoastra. Eugen”
20 ian: „As vrea sa stiu unde ai video-chat intr-un apartament sau unde? Eu am un copil cu ea si vreau seriozitate” (prietenul Lilianei)
Ce inseamna video-chat
Video-chat-ul este un sistem prin care doua persoane pot sa comunice si sa se vada in acelasi timp prin intermediul calculatoarelor prevazute cu web-camera si a retelei Internet. Acest sistem de comunicare este posibil in mai multe forme: doar una din persoane o vede pe cealalta, amindoua se vad, sau imaginile difuzate sint preluate in acelasi timp de mai multe calculatoare. Conexiunea audio este in ambele sensuri, insa cea video doar intr-un singur sens. Adica doar persoanele platitoare le pot vedea pe fete, dar fetele nu-si vad niciodata clientii. Practic, amatorii de astfel de distractii din toata lumea vad pe calculator, pe un anumit site de Internet, mai multe imagini micsorate ale fetelor. Pentru a mari imaginea si a intra in contact cu cea pe care isi doreste, pentru a-i comanda ce sa faca, clientul trebuie sa plateasca din card sau pe o linie telefonica speciala, suprataxata. Asa se si explica de ce unele fete cistiga mai bine, fiind mai solicitate, si altele mai putin. Un astfel de video-chat chiar a functionat la Iasi, pina in momentul in care afacerea a fost stopata de Politie. Locatia era o vila din Pacurari, in care au fost gasite „la lucru” 26 de fete. Capul afacerii nu a putut fi acuzat nici de raspindire de materiale pornografice si nici de pedofilie, intrucit imaginile erau difuzate pe canale private iar fetele erau majore. Politistii au descoperit ca unele fete cistigau si pina la 2.000 dolari pe luna. In citeva luni, din afacere s-au cistigat aproape 60.000 de dolari. In cele din urma, patronul a fost acuzat numai pentru evaziune fiscala, pentru neplata impozitelor la stat. „Ne sesizam cind sint astfel de cazuri, dar acum nu avem stiinta ca sint astfel de video-chat-uri in Iasi”, a declarat comisarul-sef Ioan Bodia, purtatorul de cuvint al Inspectoratului de Politie Judetean. (N.M.)