La 62 de ani, a luat Europa la cutreierat ca sa munceasca

Toader Burcus este un taran simplu din Tatarusi, de linga Pascani, care nu a auzit niciodata sintagma „mirajul Occidentului”. A auzit insa de la oamenii din sat ca in strainatate poti munci pe bani frumosi. Si asa s-a hotarit, intr-o zi, sa plece la munca in afara. Aceasta se intimpla in iulie 2002, an in care Toader Burcus implinise 62 de ani, virsta la care oamenii isi asteapta linistiti si resemnati pensia. „Au mai vorbit unii ca-s batrin si-ar trebui sa-mi vad de-ale mele. Dar eu ma simteam in putere si imi doream foarte mult sa adun si eu un ban. Si-am plecat”, povesteste cu simplitate nea Toader. Nestiind ce inseamna o plecare in strainatate, acesta a apelat la un anunt din ziar. Asa a ajuns pe mina unei calauze, care l-a trecut granita pe jos din Macedonia in Grecia si care l-a parasit in Atena. S-a descurcat totusi si a reusit sa-si gaseasca de munca, ajutat de alti romani. Dupa un an de zile, timp in care nu a reusit sa adune cine stie ce bani in Grecia, barbatul a vrut sa-si incerce sansa si in Italia. Dar a fost prins la granita si trimis in tara. „Badea Cirtan a fost un norocos. Eu am avut foarte mult ghinion”, spune barbatul pentru care aceasta calatorie peste hotare s-a terminat si cu un proces de trecere ilegala de frontiera.
A apelat la camatari
„Mie mi-a placut sa muncesc si sa ma zbat pentru mai bine toata viata mea” – spune Toader Burcus, care, desi a trecut de virsta de 60 de ani, nu prea ai cum sa-l consideri batrin. Fost mecanic agricol, in 2002 pensionarul a imprumutat 3.000 de dolari de la un camatar. „M-am hotarit sa intru si eu in afaceri. Am patru copii, trei fete aranjate la casele lor si un baiat care sta cu mine, dar munceste ca asistent medical. Mi-am zis ca inca mai pot sa mai fac ceva in viata. Am imprumutat banii si mi-am cumparat un microbuz, sa fac maxi-taxi. Nu m-am gindit nici o clipa ca nu o sa mearga afacerea. Dar n-am incaput pe piata din cauza firmelor deja existente. Si pentru ca se apropia sorocul sa dau banii camatarului, m-am hotarit sa plec in afara la munca. De unde din alta parte sa fac rost de atitea mii de dolari”, povesteste nea Toader. Hotarirea lui a uimit familia si a dat nasterea la ceva vorbe prin sat. La 62 de ani, cit avea atunci, sa lasi tu frumusete de gospodarie si sa pleci la munca intr-o tara straina fara sa stii macar sa dai „Buna Ziua!” in limba respectiva?
Granita trecuta pe jos
„Unii nu m-au inteles si nu au fost de acord. Dar eu mi-am vazut de treaba. Nu ma consideram batrin si mi-am zis ca merita. Obisnuit toata viata mea cu oamenii de cuvint, am sunat la citeva anunturi din ziar. Un singur barbat mi-a promis ca ma duce in afara si imi gaseste si loc de munca. Fara sa banuiesc ca persoana respectiva ar putea fi de rea credinta, mi-am facut pasaport si am plecat spre Grecia. Calauza, cum am aflat mai apoi ca se cheama aceste persoane viclene, mi-a zis ca nu vrea decit sa-i platesc si lui drumul. Nestiind cum stau lucrurile, am acceptat fara sa-mi fac griji. Drumul spre Grecia m-a costat vreo doua sute de dolari. Dar, ce drum…”. Nea Toader spune ca pina la Timisoara au mers cu trenul, iar de acolo s-au urcat intr-un autocar si au trecut spre Serbia si apoi in Macedonia. Aici calauza l-a coborit din autocar si i-a spus ca trebuie sa treaca granita pe jos, pentru ca sint probleme la granita. „Nu intelegeam ce fel de probleme, dar m-am conformat pentru ca el stia pe unde sa ne duca. Desi mi se parea cam ciudat sa treci Macedonia cu piciorul. Cu noi mai era o femeie, asa-zisa lui sotie, care m-am lamurit eu apoi ca numai sotie nu-i era. Am mers pe jos, prin munti, pe linga calea ferata. Calatoria pe jos a durat o zi, o noapte si alte citeva ore. Si dimineata, numai il aud ca imi spune: Sintem in Grecia!. Iar, eu m-am gindit uimit: cam mica tara asta, Macedonia, de am ajuns la greci in nici trei zile”.
Abandonat in gara
In aceeasi zi calauza s-a oprit in Salonic. Aici, nea Toader spera sa fie angajat imediat ca mecanic auto. Dar calauza i-a gasit de lucru la niste gradini. „Am stat o saptamina in Salonic unde am cules rosii, castraveti si ardei.Grecul ne dadea 20 de euro pe zi si ne asigura cazarea intr-un fel de casuta pe cimp. Dupa o saptamina am plecat spre Atena, unde urma sa ma angajez ca mecanic, cum imi promisese calauza. Eu inca mai speram ca ma va duce la un atelier unde eu o sa incep sa repar masini si sa cistig bani”, isi aminteste nea Toader. Insa, pe peronul garii din Atena, calauza l-a rugat pe nea Toader sa mearga sa cumpere un suc. Cind s-a intors cu sucul, nea Toader nu a mai gasit decit geanta sa. „Calauza si asa-zisa lui sotie disparusera. M-au lasat acolo fara sa stiu sa spun decit citeva cuvinte in greceste. Mi-am facut cruce, m-am asezat pe banca si am inceput sa astept. Ce altceva puteam sa fac?”. Norocul lui Toader Burcus au fost niste romani care treceau prin gara. Auzindu-i discutind romaneste, nea Toader s-a bagat in vorba si le-a povestit patania lui. Romanii l-au luat sa stea cu ei pina isi gaseste de munca. „Pentru ca nu stiam limba, nu am reusit sa-mi gasesc de munca decit cu ziua. Vreo luna am lucrat la negru in constructii si apoi foarte mult timp in agricultura. Am cules portocale, am curatat livezi de portocale, vii si apoi am cules struguri. Dar nu se cistiga bine. Pe la sfirsitul lui noiembrie 2003 mi-am facut bilantul: un cistig de 1.000 de euro, 25-30 de cuvinte grecesti invatate. Si nici o sansa sa invat mai mult greceste. Limba mi se parea foarte grea si pentru prima oara a trebuit sa accept faptul ca am o virsta la care nu mai inveti asa usor limbi straine. Nu mai era de stat in Grecia”, spune hotarit Toder.
S-a decis pentru Italia
Dar, ca un adevarat luptator, nu a vrut sa renunte cu totul la ideea de a cistiga bani in strainatate. Si s-a hotarit sa-si incerce norocul si in Italia. „Mi-am zis ca italiana poate o invat mai usor, fiind asemanatoare cu romana. Si de ce sa nu incerc? Ce aveam de pierdut? Romanii m-au invatat sa trec spre Italia cu feribotul, pe la Patra. M-am imbarcat, dar am avut ghinion. Ultimul meu ghinion”. Pe feribot, nea Toader a intrat in vorba cu un roman de vreo 35 de ani care voia sa ajunga si el in Italia. S-au hotarit sa-si incerce norocul impreuna. „Eu am trecut primul vama. Vamesii greci m-au lasat sa trec, probabil din cauza fetei mele de om serios. Il asteptam si pe tinar, cum ne vorbisem. Dar el avea probleme cu pasaportul si a inceput sa se certe cu vamesii. Acestia s-au enervat, nu l-au lasat sa treaca si mi-au facut si mie semn sa vin inapoi. Si asa m-am ales cu interdictie pe pasaport si am fost returnat in Romania. Pe 18 decembrie am intrat in tara”, isi incheie nea Toader Burcus povestirea. Ofteaza amar cind isi aminteste insa ca nu a reusit sa-i plateasca datoria camatarului si acesta l-a dat in judecata. „Acum vrea sa-i dau 6.500 de euro. De parca el mi-ar fi dat atitia bani. Nu e corect ce vrea, si de aceea cred ca Dumnezeu ma va ajuta si trec eu si peste asta”, spune cu simplitatea omului de la tara nea Toader. Cit despre procesul pentru trecerea frauduloasa a frontierei, el e sigur ca nu va pati nimic: „Cred ca sint nevinovat. Nici macar nu stiam atunci ca trec fraudulos frontiera. Abia mai tirziu am aflat in ce istorie ma bagasem si ca daca plecam singur cu autocarul pina in Grecia, treceam legal granita, pasaportul meu fiind in regula. Dar, ce sa-i faci. Omul cit traieste, invata”, incheie nea Toader. (Simona RELEA)