O noua meserie: mama de imprumut

O multime de iesence au invatat sa fie mame moderne la virsta la care, multe din ele, ar putea fi bunici. Si au facut acest lucru nu neaparat din placere, nu neaparat din nevoie, cit pentru a avea o meserie, una mai putin obisnuita. Mama de profesie nu are birou, nu are condica de prezenta si nici un program de opt ore. In schimb, ii trebuie suflet, dragoste de copii si rabdare cit pentru zece. Relativ noua, neconventionala meserie de parinte profesionist a prins in special la iesencele trecute de 40 de ani. Pentru un salariu de 1,3 milioane de lei si ajutoare de 1,5 milioane de lei, deci un total de 2,8 milioane de lei lunar, femeile au acceptat sa-si umple casa cu copii.
"Eram somera de la «Presum Proiect» de ceva timp. Am citit un anunt in ziar si m-am gindit ca as putea sa fac si eu asa ceva", spune Rodica Pristavu. Decizia ei a fost primita cu destula raceala in familie. Sotul chiar a avut mult timp dubii referitoare la aceasta noua meserie. Dupa o perioada de pregatire, Rodica Pristavu a primit, in loc de echipament de protectia muncii, un fel de cazarmament: patut, premergator, portbebe. Apoi a venit in casa si "obiectul muncii", un copilas dragalas, blond, cu ochii albastri. Stefanel avea sase luni cind a intrat in casa familiei Pristavu. La virsta de trei luni fusese gasit intr-o cutie de pantofi in scara unui bloc din Alexandru cel Bun. Alte trei luni le-a petrecut intr-o sectie de distrofici. Cind a ajuns in familie, era slabut, dar vioi. "Am procedat cu totul neprofesionist cu Stefanel. M-am indragostit de el", isi aminteste Rodica Pristavu. De altfel, cam in toate cazurile de mame profesioniste, primul copil le ajunge usor de tot la inima. Aparitia lui Stefanel in casa nu a fost lipsita de neprevazut. Vecinii familiei au inceput imediat sa-si puna tot felul de intrebari, mai ales ca fata sotilor Pristavu este studenta: "De unde a aparut copilul?", "Al cui este? Al mamei sau al fetei?" Abia dupa ceva timp si citeva explicatii, birfele de pe scara blocului au incetat. Acum, nimanui nu i se pare curios s-o vada pe Rodica Pristavu, femeie de 51 de ani, purtind in brate un bebelus. In schimb, femeia inca mai ride atunci cind isi agata bretelele portbebe-ului si se vede in oglinda in postura de cangur. "Pina si prietenii s-au obisnuit. Avem prieteni buni in afara orasului si au facut, special pentru «copiii mei», un leagan", spune femeia. De Stefanel, primul copil pe care l-a ingrijit mai bine de un an, s-a despartit cu mare greutate. Atunci cind baietelul a fost adoptat tocmai in Spania, a fost un bocet general. A plins ea, a plins fata ei, medicul de familie si asistentele care-l ingrijisera pe baietel. Cu urmatorii copii a fost mai usor, dar si acum, atunci cind cuplurile potential adoptatoare ii vin in casa, femeia nu se poate abtine sa nu se uite la ele cu ochi critici.
La fel i se intimpla si Paulei Burlacu (48 ani), un alt asistent maternal profesionist. Numai ca ea gaseste intotdeuna asemanari intre copii si viitorii parinti, lucru care o face fericita peste masura. Paula Burlacu si-a inceput noua meserie tot dupa o perioada de stagiu de somer. A ingrijit, pina acum, cinci bebelusi, din care unul avea doar trei saptamini. "M-am speriat, la inceput, ca nu fac fata. Dar am descoperit ca acum este mult mai usor sa fii mama. Ai la dispozitie «Pampers», antibiotice sub forma de siropele, biberoane colorate si cite si mai cite", spune femeia. De altfel, toate mamele profesioniste considera ca acum, in ciuda virstei mai inaintate, le este mai usor sa creasca bebelusi. "Cind eram tinara, aveam serviciu, si mai mult parintii si socrii s-au ocupat de fata mea. Eu am pierdut multe evenimente din viata ei: primul dinte, primul zimbet, primul cuvint, primul pas. Acum, le observ pe toate", isi aminteste Rodica Pristavu. La rindul ei, Paula Burlacu afirma ca tocmai virsta este un avantaj. Acum are experienta unei mame, rabdarea unei bunici si pofta de munca a unui tinar. Slujba este mult usurata si de sistemul de legaturi dintre mamele profesioniste. Cele doua femei fac parte din reteaua organizatiei "Holt" si, periodic, se intilnesc la "sedinte de lucru". Atunci schimba numere de telefon si, la orice mica problema, se suna una pe alta si isi impartasesc noutatile in domeniu. Cum mai toti copiii pe care-i cresc merg de obicei in adoptie, mamele profesioniste tin legatura in timp si cu familiile copiilor. "Una din fetitele pe care le-am crescut a mers in adoptie la Galati. Din cind in cind, familia imi da telefon si ma tine la curent cu evolutia fetei sau ma intreaba ce sa-i faca cind este mofturoasa la mincare", spune Paula Burlacu, adaugind vesela: "Am «maritat» cinci copii pina acum". Satisfactiile muncii sint, asadar, pe masura efortului. "Mama" Pristavu a fost coplesita atunci cind sotul ei, care se opusese la inceput noii ocupatii, impresionat de un reportaj televizat, i-a luat mina si i-a sarutat-o, spunindu-i: "Faci o treaba nemaipomenita". "Noi tinem si un fel de jurnal al copilului. Peste ani, cind vor afla ca sint adoptati, acesti copii vor vedea in jurnale ca primele luni din viata au stat la mine. O bucatica din munca mea ii ajuta sa devina oameni intregi", afirma si "mama" Burlacu. Pe linga aceste beneficii, asistenta maternala mai ofera si altele. "Costurile pentru ingrijirea unui copil in asistenta maternala sint mai mici decit intr-o institutie de ocrotire. Beneficiile sociale in ceea ce priveste dezvoltarea si integrarea copilului sint incomparabil mai mari pentru copilul care creste intr-o familie", spune Stefan Cojocaru, directorul centrului Iasi al Organizatiei "Holt", angajator de mame profesioniste. (Dana PAVEL)