Trista poveste a parintilor batuti de propriii copii

"Dar la ce-ai venit, mama, la mine? Stai la azil ca acasa n-ai la ce veni!". Batrina plinge cind isi aminteste cuvintele fiicei sale care au facut-o sa inteleaga ca nu mai are ce cauta in satul ei. Faptul ca nu poate merge niciodata acasa pare sa o doara mai mult pe Zavastia Agapie decit amintirea batailor crunte primite de la propriul ei fiu, a noptilor cind de frica lui dormea in padure si chiar mai mult decit ziua cind a venit la azil.
"Ma batea baiatul aproape de fiecare data cind se-mbata"
"Am indurat treisprezece ani, dar n-am mai putut rabda. Ma batea baiatul aproape de fiecare data cind se-mbata", isi aminteste Zavastia Agapie. Are 77 de ani si a ajuns la Centrul de Asistenta si Ingrijire "Sf. Constantin si Elena" Iasi in urma cu cinci ani. "M-au ajutat cei de la primaria din sat sa ajung aici. Li s-a facut mila de mine cind au vazut ce viata duc", mai spune batrina. Framintindu-si miinile si cu ochii in pamint, femeia isi deapana povestea ca si cind nu ar fi vorba despre viata ei: fara durere in glas, fara lacrimi, impacata cu gindul ca asa i-a fost dat. Este din Costuleni si a crescut trei copii: un baiat si doua fete. Sotul i-a murit acum 18 ani. Fetele s-au maritat, iar ea a ramas sa traiasca in acceasi casa cu baiatul, Costica, cu nora si cei patru nepoti. "Nevasta l-a parasit la un moment dat pe fiul meu. Si-a luat copiii si a plecat la parintii ei pentru ca feciorul meu era rau la bautura. El a ramas cu mine si cu barbatul meu. Insa, in mine n-a tras pina nu a murit taica’su, acu’ 18 ani", povesteste Zavastia. Ca sa nu-si deranjeze fiul, dupa ce i-a murit barbatul, femeia si-a construit o casuta de chirpici linga casa cea mare. "I-am lasat lui casa. Am zis sa stea singur. Eu sint femeie batrina si n-am vrut sa-i incurc viata. Dar, tot n-a fost bine", spune batrina.
"Dormeam pe la oameni sau in padure"
Prima data, fiul a batut-o la citeva luni de la moartea tatalui. "A venit beat acasa si vorbea incilcit. A batut la usa casutei mele sa-mi ceara ceva. Eu nu intelegeam ce vrea si a sarit la bataie". De atunci, timp de 13 ani, fiul si-a batut mama aproape de fiecare data cind se-mbata. O invinetea cu pumnii, cu picioarele, cu coada maturii. Dar bataile nu erau singurul chin al batrinei. "Iarna, intra in casa si-mi strica soba sau geamurile. Am inghetat luni intregi de frig din cauza lui. Si pensia de urmas mi-o lua cind putea. De frica, lasam banii la oameni in sat", spune Zavastia. Tot la oamenii din sat se mai adapostea batrina cind fugea de-acasa de frica baiatului. "Fata cea mica ma mai primea pe la ea, dar erau multi in casa si nu prea aveam loc. Fata cea mare nu ma primea, ca se temea si ea de baiat. Si asa am ajuns sa dorm pe la oameni prin sat, sau in padure cind nu mai suportam bataile".
"Prefer sa traiesc printre straini decit sa ma bata copilul pe care l-am crescut"
Zavastia a fugit de-acasa acum cinci ani. Li s-a facut mila celor de la Primaria Costuleni si au ajutat-o sa se interneze la caminul de batrini din Iasi. "La inceput nu prea am vrut sa plec. Era greu sa-mi las casa si munca de-o viata. M-am hotarit sa plec dupa ce m-a batut cu o matura pina m-a invinetit. Mi-am strins citeva lucruri intr-o bocceluta si am plecat. Fara sa ma uit in urma. Prefer sa traiesc printre straini decit sa ma bata copilul pe care l-am crescut, zi de zi". In cei cinci ani de cind este la camin, fiul a vizitat-o de doua ori pe Zavastia. Ca sa-i ceara bani. Iar acasa, in sat, a fost o singura data. Si fata cea mare a intrebat-o: "Dar la ce-ai venit, mama, la mine? Stai la azil ca acasa n-ai la ce veni!". "Chiar ca nu mai am la ce ma duce acasa. Fata cea mica a murit acum doi ani. Nu m-am dus la inmormintare ca eram bolnava la pat. De fapt, eu nu mai am nimic. Traiesc si voi muri printre straini. Am crescut trei copii, i-am iubit si i-am ajutat pe toti. Dar cind am ajuns la greu nu m-au vazut. La ce sa ma mai duc acasa?", se intreaba batrina plingind.
Sint multi batrini batuti de copii si multi mor fara sa-i mai vada
Cazul Zavastiei Agapie nu este unic. Eugenia Ciuciuanu, de 83 de ani, din Iasi, a ajuns la camin tot din cauza batailor primite de la singurul copil al ei. "N-am avut decit o fata. A fost asistenta si dupa ce a iesit la pensie, au inceput scandalurile. Imi cerea mereu bani. Eu plateam intretinerea la apartament si tot nu era bine. Imi cerea mereu bani, iar cind nu aveam, ma batea. Am suportat citiva ani bataile, dar n-am mai rezistat. Acum cinci luni m-a batut cu o sipca pina m-a invinetit toata. Atunci m-am hotarit sa vin la camin. Aici macar stiu ca nu ma bate nimeni, chiar daca sint printre straini", povesteste Eugenia. Femeia plinge de fiecare data cind isi aminteste bataile primite de la fiica. "A venit o data sa ma viziteze, dar nu m-a gasit. Nu mi-e dor de ea si nu vreau s-o mai vad pin-oi muri", mai spune batrina.
Lista batrinilor care se afla in situatia celor doua femei, ar putea continua. Astfel de cazuri nu sint neobisnuite la Centrul de Ingrijire si Asistenta "Sf. Constantin si Elena" Iasi. "Sint multi batrini batuti de copii si alungati de acasa. Ei nu pot face nimic chiar daca pamintul si casa sint pe numele lor. Au pensii prea mici si sint prea bolnavi ca sa mai umble prin tribunale. Prefera sa vina la noi ca sa scape de cosmarul de acasa. Multi mor fara sa-si mai vada copiii. Oricum, pentru ei este o binecuvintare cind scapa de batai", a spus Daniela Luchian, directoarea Centrului. Pe bancile din curtea azilului cele doua batrine privesc cu lacrimi in ochi poarta. Au privirea oamenilor care nu mai asteapta pe nimeni si nimic de la viata. (Simona RELEA)