Bilciul – o atractie de sezon pentru romascani

Initial doar loc de intilnire a negustorasilor de tot felul si a muzicantilor dornici sa isi etaleze talentele, uneori procopsindu-se cu citiva circari ambulanti – dar nu din acei adevarati magicieni, renumiti in toata lumea – incetul cu incetul, bilciul a trebuit sa tina si el pasul cu tehnologia si cu mentalitatea oamenilor in aceasta privinta. De la manifestarile din vechime au ramas doar circul ambulant, trasul la tinta cu pusca – doar premiile au suferit modificari. Crismarii, transformati acum in proprietari de terase, ofera vinurile si tuica, inlocuite cu diverse feluri de spiroase. Berea ramine, insa, mereu in topul preferintelor
In rest, au aparut instalatii si aparaturi noi – scutere electrice, skylift-uri (sau mai popularele "parasute"), lanturile – acestea din urma cu o vechime ceva mai mare. Si distractiile destinate celor mici s-au modificat, de-a lungul anilor, dupa cum au cerut-o gusturile copiilor, influentate de ideile producatorilor de jucarii: caluseilor le-au luat acum locul elicopterele, farfuriile zburatoare, chiar si tancurile. Tarafurile mai rezista cu stoicism doar la sate, unde melodiile populare au inca priza la public. Cu toate acestea, si aici, ca si in bilciurile ce poposesc in localitatile mai mari, ele au fost inlocuite de instalatiile de sunet de mare putere, care lovesc in timpanele celor prezenti prin bilci, cu ritmurile de sezon – mai atractive, se pare, pentru generatiile actuale.
O distractie pur romaneasca
Copiii sint intotdeauna cei mai afectati de atmosfera bilciului. Daca pentru cei tineri sau adulti le este de ajuns o singura plimbare in bilci, celor mici nu le-ar fi de-ajuns nici daca ar ajunge sa petreaca aici cite 24 de ore pe zi.
Cel mai dificil moment este acela al despartirii de utilajele care prind parca viata, in atmosfera magica ce se infiripa in mintea copilasilor. Multi revin pe locul unde a poposit bilciul, in dimineata zilei in care oamenii si masinile bilciului iau calea altor locuri, privind cu parere de rau, parca nevenindu-le sa creada ca misterioasele aratari, care i-au purtat de nenumarate ori prin vazduh, la inaltimi ametitoare, vor trebui sa ii paraseasca. Privind in zare, la camioanele incarcate-ochi, care se departeaza alene, vor incepe sa calculeze cite zile vor mai trece pina cind bilciul va poposi la anul, din nou, in asezarea lor.
Nu asa ar sta lucrurile si cu citeva mii de kilometri mai la vest de tara noastra. Aici, diversi intreprinzatori, care au realizat cu citeva decenii in urma ce profit ar putea aduce o astfel de distractie daca ar fi permanentizata au dat nastere parcurilor de distractie. Oare citi nu si-au imaginat, "zburind" intr-un skylift autohton, cum ar fi intr-un montagne-russe, din Disneyland.
Deocamdata, in bilciul de la Roman e liniste
De la an la an, parca, bilciul anual din municipiul nostru pare din ce in ce mai afectat de schimbare. In bine sau in rau, aprecierea o pot face doar cei care se hotarasc sa-si paraseasca locurile de distractie obisnuite – oricum, nu foarte numeroase – si sa incerce oferta din ce in ce mai generoasa a bilciului.
Aparitia bilciului in oras se poate observa si dupa numarul diferit al oamenilor care trec pe strada Bogdan Dragos, in aceasta perioada. Pe masura ce se apropie ultima zi a bilciului, numarul acestora este din ce in ce mai mare.
Deocamdata, simbata seara, locul de obicei destinat Bazarului nu era foarte populat. Terasele de pe strada Renasterii, in jurul orelor 21.00, inca mai erau in asteptarea clientilor – pentru ca patronii acestora sa se poata lauda ca le merge din plin, in timp ce la tarabele de suveniruri se apropia stingerea. In rest, miros de mici, de gogosi, obisnuitele "precipitatii" cu coji de seminte si, ici-colo, cite un cetatean turmentat, preocupat de gasirea drumului spre casa. Desi sintem mirati – si vigilenti in acelasi timp – vazind sumedenia de puradei care forfotesc printre picioarele trecatorilor, respiram parca usurati, constatind ca mediatizatul "comandament" are un real folos: in mai putin de 10 minute, am putut numara nu mai putin de 12 oameni de ordine – politisti, jandarmi sau gardieni publici.
10.000 de lei pentru 5 minute de distractie
Ne incumetam sa incercam "Balerina". Pentru 10.000 de lei, ne ridica putin in aer si ne balanseaza in toate directiile fix cinci minute, asurziti de anunturile publicitare binecunoscute ale speakerului. Asta numai dupa ce am avut de asteptat alte zece minute, pentru a se umple, cit de cit, locurile libere. Cam acelasi lucru si in sky-lift: 10.000 pentru fix cinci minute. Feeling-ul e mai placut cu cit creste distanta la care esti ridicat de la sol. Cu atit creste si cantitatea de adrenalina pompata in singe. In scooterele electrice, sau, mai popular, masinute, nu ne mai dam. Acestea sint impresurate de doritori carora nu pare sa le pese de cei 15.000 de lei, cit costa o fisa. Sint trei instalatii de genul acesta, iar cel mai mare succes il are, bineinteles, cea mai colorata, cu mai multa stralucire. In partea din spate a bilciului vedem ceva care se vrea a fi un circ, alaturi de cabinele de tir. Nici unul din aceste stabilimente nu pare a avea prea mare cautare.
Aproape de intrarea in bilci, lucru pe care nu l-am observat pina acum, pe circa 60 de metri patrati a fost amenajat un trenulet pentru copii – o noutate de altfel, pentru romascani. Acesta e locul de la care, la acea ora, cei mici nu isi puteau dezlipi ochii, incercind sa scape din strinsoarea parintilor. Ma amuza sa privesc cum cei mari fac tot posibilul pentru a-si indeparta odraslele de noul "magnet" al bilciului. Imi atrage atentia o mamica ce incearca sa ii explice baietelului ca dupa nenumarate sucuri si plimbari in avioane, balerina, etc, nu mai are bani si pentru trenulet.
Ma bag si eu in vorba si o intreb cum i se par preturile din bilci anul acesta. Dupa ce ma fixeaza cu o privire de om care tocmai a fost intrebat cind isi va cumpara urmatorul Mercedes, imi spune ca abia asteapta sa ajunga la parintii dumneaei, la tara, doar, doar, o uita odrasla sa de bilci, si poate va apuca sa faca si ea niste dulceturi si ceva zacusca in aceasta vara.
Ii urez o seara placuta si ma indrept spre o terasa, pentru ca, desi nu era foarte cald, si incepuse sa bata nitel vintul, imi cam ardea gitul dupa o bere. Imi sorb halba alene, neputind sa fac diferenta daca berea e mai buna aici decit in alte locuri din oras, si privesc la bratele uriase ale utilajelor de bilci care se invirt sclipitoare in departare. (C. BARGAOANU)