Caută 
4 MIN
Duminica, milioane de romani vor simti bucuria sarbatorilor pascale,
petrecute alaturi de familie si de prieteni, in jurul unei mese pline cu bucate
specifice acestor sarbatori. In aceeasi zi, unii vor plinge, ca in fiecare zi,
gindindu-se ca, odata, Pastele a reprezentat, pentru ei, o sarbatoare.
Maria Stelea va implini, pe 14 aprilie, 69 de ani. Nici nu-si mai aduce
aminte cind s-a bucurat ultima oara de sarbatoarea crestina a Pastelui.
Acum, ea traieste singura, dintr-o pensie de urmas de 1.116.000 de lei. Nu
are nici o datorie, catre nimeni, dar nici nu poate spune ca traieste decent.
„Cum primesc pensia, dau fuga la asociatie, imi platesc si curentul, si
cablul, iar cu ce ramine, ma chinui de pe o zi pe alta asa cum se poate.
Sint altii care au salarii de milioane, dar numai intr-o datorie o duc… Eu ce
sa mai zic? De Paste o sa fac vreo doua oua rosii. Cozonaci nu o sa fac,
pentru ca-s prea scumpi, asa ca am sa ma multumesc cu un tacim de pui si
citiva cartofi. Nici nu mai stiu cind am avut ultimul Paste bogat”, spune
batrina. Are trei copii, plecati in Italia sa faca un viitor copiilor lor. Mai
primeste si ea citeva sute de mii de lei, din cind in cind, pentru
medicamente. Are hipertensiune, diabet si reumatism infectios – toate bolile
chinuitoare ale batrinetii. Totusi, mai are puterea sa zimbeasca, desi isi
aduce aminte ca, cu o zi in urma, a mincat citeva linguri de brinza de vaci
si doua mere.
Asineta Stafie a ajuns de la Bucuresti, unde lucra la o fabrica de textile, in
una din zonele vechi ale Romanului. La Revolutie, sotul a parasit-o. Asineta
a ramas cu doi copii, o fata si un baiat, iar in 1993 a reusit sa isi cumpere
un apartament la Roman. Singurul venit care trebuie sa hraneasca o mama
si un fiu care este elev in clasa a XI-a este de 900.000 de lei. „Cum ma
descurc? Am vindut din haine, am mai primit ajutoare de la Primarie, mai
fac menaj pentru cei care au mai multi bani decit mine… Fata mea s-a
maritat cu un rrom, baiatul se chinuie in clasa a XI-a, iar eu mai cistig
25.000 de lei din spalatul de rufe prin vecini”, suspina Asineta. De Paste,
nu va avea nimic de pus pe masa. De altfel, nu mai are nici scaune in
bucatarie, pentru ca nu a mai avut bani sa cumpere. Pe aragaz fierbe o
viitoare supa de cartofi, mincarea saracului. Femeia plinge. Nu-i poti ura
„Paste fericit”, pentru ca se stie ca fericirea a uitat sa mai bata la usa
apartamentului ei. „Tot ce ne-a mai ramas e speranta in Dumnezeu. Acolo
e mintuirea noastra”, plinge Asineta, rezemata de tocul usii.
Supravietuire cu un milion de lei pe luna
„Nu vreti sa cumparati o fusta? O dau cu 10.000”. Batrinica se retrage
speriata cind vreau sa-i intind o hirtie de 10.000 de lei si ii spun ca nu
cred ca imi vine fusta in carouri pe care o tine in mina: „Eu nu
cersesc maica, dar imi trebuie si mie un ban pentru piine”. Ochii
albastri si limpezi, cum ii au doar batrinii si copiii, se umplu de lacrimi
cind o intreb despre viata ei. Cu greu povesteste, in citeva cuvinte,
ce inseamna sa ai 90 de ani si sa fii nevoit sa traiesti cu o pensie de
urmas de un milion de lei pe luna. Banii sint dramuiti cu grija. Dupa
chirie, care inseamna 300.000 de lei pe luna, batrina se ingrijeste mai
mult de cele trebuincioase pentru ultimul drum decit de viata care i-a
mai ramas de trait. „Platesc 25.000 de lei la Casa Pensionarilor
pentru inmormintare si la CFR, unde a fost inscris barbatul meu, tot
pentru inmormintare. Imi mai ramin citeva sute de mii de lei ca sa
maninc toata luna. Cumpar cite o piine si, dintr-o jumatate de kilogram de
cartofi, fac o ciorba pentru toata saptamina”, povesteste batrina rusinata, ca
si cum saracia ar fi o boala cumplita. O boala care ii indeparteaza pe copii
de parinti si ii lasa pe batrini sa moara singuri.
Hainele pe care le vinde le-a capatat de la o nepoata de la Bucuresti.
Din cind in cind, mai mult ca sa-si linisteasca constiinta, nepoata ii
trimite un pachet din care batrina incearca sa vinda cite ceva. Fara
succes, insa. De Paste, femeia va avea pe masa o luminare aprinsa.
Ouale rosii, pasca si cozonacul sint pentru ea o amintire. Are copii,
dar a devenit pentru ei o povara, atit timp cit nu mai are ce sa le dea.
Batrinica zbircita si cu ochi albastri are nume, dar poate fi bunica
oricaruia dintre cei care prea grabiti si prea atenti doar la grijile
personale trec prin Piata fara sa bage de seama o biata femeie care
vinde vechituri ca sa nu moara de foame.
De Paste, putini cei ce vor avea bucate bogate pe masa nu se vor gindi la
cel care, in casa de alaturi, plinge de ani intregi atunci cind altii sarbatoresc
Invierea Domnului. (Cosette ZANOCEA, Alex NISTOR)
