Bisericutele de lemn, in pericol

O comoara arhitecturala mult vizitata in judetul nostru o reprezinta lantul de biserici si manastiri medievale, multe dintre ele imbracate inca, in pretioasele picturi murale originale. Nu mai putin valoroase sint insa si surorile lor ceva mai tinere, realizate din lemn, presarate mai cu seama in satele bucovinene, acolo unde lemnul a facut parte mai mult ca oriunde din viata oamneilor. Aparent modeste, daca ar fi sa le compari cu impunatoarele constructii de piatra, aceste constructii innegrite de vreme sint in pericol de disparitie. La ora actuala in judetul Suceava sint inregistrate in patrimoniu 28 de biserici de lemn, cele mai multe dintre ele fiind parasite, in sensul ca aici nu se mai tin slujbe religioase. Conform legislatiei in vigoare, chiar daca dateaza din secolul XVIII, aceste lacasuri de cult, chiar daca sint construite dupa ocupatia austriaca, intra in patrimoniu alaturi de bisericile din zidarie construite pina in 1775
"In acest moment, aceste bisericute de lemn, chiar daca sint obiective de patrimoniu sint lasate in paragina de catre autoritatile locale. Se observa la ora actuala existenta unui fenomen de abandonare efectiva a acestor lacasuri de cult, comunitatile rurale avind tendinta de a-si construi altele noi, cit mai mari si mai somptuoase, din materiale noi. Problema este ca de cele mai multe ori, pentru ca parohia nu are decit o singura parcela cadastrala pe care se afla bisericuta-monument respectiva, isi amplaseaza noua constructie impunatoare, la 5-6, maxim 9 metri de cea veche, ceea ce face ca in scurt timp, biserica de lemn sa se degradeze. Nu se pune problema ca aceste noi biserici le eclipseaza pe cele din lemn, pentru ca monumentul ramine valoros prin semetia lui, dar din pacate, comunitatea nu se mai preocupa de intretinerea vechiului locas de cult, iar acesta, neingrijit, incet-incet moare. O biserica in care nu se mai slujeste ramine fara viata. Nu este o exagerare, dar vom ajunge in 5-6 ani sa nu mai avem bisericute de lemn", ne-a precizat arhitectul Viorel Blanaru din cadrul Oficiului de Patrimoniu.
Unul dintre ultimele cazuri care preocupa specialistii de la Oficiul de Patrimoniu si pe cei de la Muzeul national al Bucovinei este cel al bisericii de la Serbanesti, veche de la 1785. In 1993 a existat o prima incercare a unui preot paroh de a construi o biserica de zid aproape lipita de biserica actuala. In 1994 specialistii in domeniu au facut toate demersurile necesare pentru a opri aceste lucrari, dar fundatiile erau deja sapate, iar raul deja facut. "Din pacate, de cele mai multe ori sintem pusi in situatia de a ne da avizul in conditiile in care sapaturile sint deja facute, un posibil sit arheologic este deja distrus. Un preot recunostea chiar ca a gasit morminte, cu oseminte pe care le-a reinhumat", a adaugat arhitectul Viorel Blanaru.
Exista multe modalitati prin care, cu o inconstienta uluitoare, se aduce suferinta bisericilor de lemn, a caror valoare istorica si arhitecturala este ignorata.
Motivul care se invoca cel mai ades, atunci cind se vrea renuntarea la o astfel de biserica este acela ca in parohia respectiva nu exista icoane sau alte obiecte de patrimoniu, uitindu-se ca intreaga constructie este de fapt in patrimoniu.
Un caz asemanator celui de la Serbanesti este la Moara, la numai citiva kilometri de Suceava. La Vama, hotariti sa isi faca o biserica mare, care sa rupa gura lumii, oamenii au taiat fara regrete clopotnita vechii biserici de lemn ce le statea in cale. Moda tencuielii in praf de piatra s-a dovedit a fi o alta metoda de a ucide delicatele biserici de lemn. Chiar daca la baza imbracarii in praf de piatra au stat bunele intentii ale localnicilor, care au dat bani grei pentru a le face mai frumoase, in spatiul inchis creat de tencuiala lemnul este condamnat la o moarte lenta dar sigura, fiind create toate conditiile de putrefactie.
Daca visteria tarii si-ar permite sa sustina financiar camapania de salvare a bisericilor de lemn, problema acestor monumente nu ar sta pe o panta atit de dramatica. Legislatia in vigoare, prevede insa ca intretinerea precum si lucrarile de conservare si restaurare ale unor astfel de obiective sa fie facute de titularul bunului de folosinta, care pentru aceste cazuri sint parohiile respective, la nivelul carora se actioneaza dupa posibilitati.
"Incet-incet, aceste biserici de lemn vor disparea, pentru ca oamenii le lasa sa se distruga fara sa le pretuiasca. Nici bisericile de piatra sau zid, mai solide prin constitutia lor nu sint scutite de astfel de pericole. Cel mai spectaculos caz, la ora actuala, unic in activitatea Directiei Monumentelor este cel al bisericii Sfinta Treime din Siret. Apartinind sfirsitului de secol XIV, aceasta este cea mai veche biserica de zid cu plan treflat cunoscuta in judetul Suceava, iar distrugerile grave pe care le-a suferit, semnalate de noi in martie 1998, sint de notorietate nationala. Parintele paroh a spart pronaosul, a pus niste <proptele> de cale ferata si a realizat un cafas, locul unde cinta corul, distrugind astfel arhitectura interioara originala. Insertiile de cale ferata, <vopsite frumos in alb, curate>, dupa cum ne-a motivat incintat preotul, afecteaza si ele structura originala" ne-a mai precizat arhitectul Viorel Blanaru. (Adina CALDARUS)
top Local News