Valea unde si-a rupt foamea gitul

Taranii din satele Silistea si Tifesti, din comuna Iana, au motive sa creada ca o duc mai greu decit locuitorii din cele mai sarantoace catune din jungla ecuatoriala. Macar acolo mai ploua si nu cade grindina. Pe valea Gangelui, bastinasii maninca orez; pe valea Studinetului, taranii se hranesc cu "miros de mamaliga si umbra de brinza". Seceta de anul acesta le-a pirjolit culturile, iar grindina le-a nimicit casele si le-a omorit gainile. Vacile si oile au fost vindute in comunele vecine pentru ca altfel ar fi devenit muritoare de foame, ca si stapinii lor. Doar citeva giste mai umbla pe ulite. Trasi la fata si patrunsi de foame, oamenii celor doua sate isi traiesc zilelele ca vai de capul lor. Babele au ajuns sa "manince" numai pastile, iar copiii se multumesc sa rontaie cotoare de varza.
Taranul roman este obisnuit cu saracia. Uneori a cunoscut si ce inseamna foametea. Sarmanul om a incercat sa treca peste toate zagazurile vietii cu ajutorul bunului Dumnezeu. Cind si acesta si-a intors spatele de la el, taranul a plecat capul si s-a facut una cu tarina. Cu Dumenezeu nu poti sa te pui.
Dar ce se intimpla in cazul in care unii oameni, plecati chiar din rindul taranimii, isi bat joc de necazurile parintilor lor si "ameninta" in toate directiile doar cu promisiuni si vorbe de bine. Rupti in doua de seceta si grindina, taranii se vad intrind in iarna cu doua cosuri de porumb pe prispa si cu vacile duse la iarmaroc. In tot judetul Vaslui sint sate sarace, dar cred ca numai in comuna Iana exista oameni a caror singura provizie pentru iarna sint doua siraguri de ghebe uscate.
"Miofilinul imi face bine si nu-mi mai este foame"
Am plecat in satul Siliste pentru a ne convinge ca povestile despre oamenii care nu maninca mai nimic cite o saptamina incheiata sint adevarate.
Am intrat in sat pe un drum care semana mai degraba cu un sant. Masina se zbenguia din hop in hop si mergea in zig-zag. La prima vedere am crezut ca am intrat in Sarajevo, dar mi-am revenit repede cind am vazut o ripa mare care desparte satul in doua. Nici macar bombele aruncate de sirbi asupra capitalei bosniace nu ar fi putut sa "construiasca" un asemenea hau. Casele, cele mai multe dintre ele bordeie, aratau ca dupa bombardament. Grindina din iulie le-a spulberat acoperisurile facute din carton bitumat sau placi de azbociment.
M-am intrebat de ce nu incearca oamenii sa isi repare casele distruse prin forte proprii si asteapta pomana de la stat. Raspunsul a venit neasteptat de repede. O baba mai batrina ca moartea se tira pe drumul desfundat cu o legatura de vreascuri in circa. Isi purta crucea de vreascuri in spate si parea ca nu cunoaste pe nimeni. Dadea din cap si vorbea singura. Cu greu am reusit sa scoatem doua cuvinte de la ea. Matusa Marghioala Radu nu stie sigur citi ani are, dar este sigura ca s-a nascut in 1919. Nici nu mai stie cind i-a murit barbatul si nici pe unde i-au plecat copiii in lume. Stie ca are doi baieti care nu au mai cautat-o de 15 ani. Traieste intr-o cocioaba nenorocita, iar singura ei avutie sint 14 pui care se invirt pe linga o closca la fel de batrina ca si stapina si doua mite care toata ziua miorlaie de foame. Opt ari de pamint pe care cresc scaietii sint "mosia" ei. Din cind in cind isi mai face cite o mamaliga din faina primita pomana de la vecini. Lemne de foc nu are, dar nici nu cere. Merge cite 10 kilometri pe zi in padure si vine acasa cu cite o sarsana de gateje. Chiar daca este saraca lipita, matusa Margioala ne-a spus ca sint in sat oameni si mai saraci.
Vecina ei, Paraschiva Mirzac, locuieste intr-un bordei al carui perete de sustinere este legat de un gard. Femeia a procedat astfel din cauza ca acesta era asa de mincat de ploi incit se prabusea. Plingind si stergindu-si ochii cu basmaua ponosita, batrina ne-a povestit ca grindina i-a distrus casa si tot porumbul de pe cei 8 ari de pamint pe care ii are. Am intrebat-o daca are ce minca. Ne-a spus ca maninca ce poate si ce-i dau vecinii. Singurele ei "ospete" sint pomenile care se mai fac prin sat. M-am uitat in oalele care probabil au fiert fasole si pentru Armata Rosie, dar prin ele batea vintul. Odaia in care locuieste batrina este curata. Pe pereti sint icoane si intre ele troneaza un poster al vesnic zimbitorului Ion Iliescu.
"Mi l-au dat niste baieti care au fost aici. Mi-au dat si ceva de mincare. L-am pus pe perete ca ride frumos", ne-a explicat ea.
Paraschiva Mirzac ne-a mai spus ca nu a mai mincat ceva ca lumea cam de multisor, dar ca are pastile de Miofilin, "care-mi fac bine si nu-mi mai este foame". Singura rezerva de hrana pentru batrina care traia ca la sihastrie erau doua siraguri de ghebe uscate intinse pe un perete scorojit.
Sase verze pentru sase suflete
La intrarea in sat, pe marginea ripii, intr-o casa ce sta sa se pravale, locuiesc sase suflete. Familia Serban este "bogata" de nici nu mai stie ce sa manince. Cind am intrat in curte, trei copilasi mozoliti pe fata ne pindeau printre stinghiile gardului prapadit. Le-am intins cite un banut la care s-au repezit ca hunii. Erau flaminzi, saracii. Locuiesc impreuna cu tata, cu mama si cu bunicii intr-o maghernita cu doua camere mai mici decit o camara si nu au mai mincat o bomboana de foarte multa vreme. Membrii familiei ne-au spus ca seceta i-a adus in cea mai cumplita saracie. Vaca au vindut-o ca nu mai aveau cu ce o tine, iar porumbul a fost facut una cu pamintul. Mai aveau sase verze in gradina de linga fintina. Copiii care rodeau cotoarele verzelor ce fierbeau intr-un ceaun ne-au demonstrat ca gradina a fost mai mare.
Satenii din Siliste ne-au spus ca ei locuiesc in "valea unde si-a rupt foamea gitul". Sint oameni harnici, dar batuti de soarta. De saracie au plecat la munca pe la toate marile ferme agricole din Moldova. Au muncit pe o traista de malai pentru a avea cu ce sa-si hraneasca copiii. S-au vazut batuti de Dumenezeu si amagiti de autoritati. Vor merge mai departe. Babele vor "minca" Miofilin, copiii – cotoare de varza, iar adultii vor stringe cureaua de foame.
Acum, in campanie electorala, candidatii care promit un trai mai bun ar trebui sa mearga si la Silistea, s-o vada pe matusa Marghioala cu legatura de vreascuri in spate. (Marius HERMENIUC)