Mihaela Marculescu a facut din „Jazz in cartier” o emblema a Iasului

Sa incerci sa "vinzi" jazz si blues intr-o societate interesata, in mare parte, de stiluri muzicale mult mai comerciale poate parea o nebunie. Mihaela Marculescu se numara printre nebunii frumosi ai orasului care se zbat pentru a reusi sa faca ceva.

Acum cinci ani, Mihaela a decis sa se aventureze in lumea show-biz-ului. A infiintat asociatia "Arta in cartier", al carei presedinte este fiul ei, Sebastian Baciu, si s-a apucat de treaba. "Primul concert de jazz l-am organizat  pe 18 decembrie 2003. A fost un mini-festival la care l-am invitat pe Johnny Raducanu. Mi-am demostrat atunci ca pot face ceva frumos, fara sa am pretentii financiare de nici un fel. Eu nu am putut face niciodata comert. Nu-mi plac banii, am nevoie de ei, ma folosesc de ei si scap foarte repede de ei", povesteste Mihaela Marculescu.

"Te omori ca sa distrezi orasul"

Mihaela este o femeie care, in ciuda virstei – a implinit pe 23 decembrie 50 de ani – este in pas cu moda. Abunda de energie, este zapacita, neatenta, mereu pe fuga, carind intotdeana dupa ea o geanta imensa in care isi impatureste trecutul: copii dupa articolele aparute in ziare, agende, LP-ul (atunci cind nu este amanetat), trusa de machiaj, tigarile si multe alte "prostioare mici" de care are nevoie. Face totul pe fuga, dar incearca sa le faca bine. "Te omori ca sa distrezi orasul", ii reproseaza mereu familia.

Cind planuiesete un concert, cauta sa fie intr-o locatie noua – ea organizind deja concerte in mai toate barurile, cluburile, restaurantele din oras -, sa fie altfel, sa cinte oameni talentati, sa-i fie publicului bine. "Mi s-au intimplat multe de-a lungul acestor ani. Am fost sunata chiar cu o zi inainte de patronul unui restaurant care mi-a zis ca renunta la concert. Eu facusem afise, anuntasem lumea. Odata, mi-au fost luat echipamentele, pentru ca patronului nu i-a placut seara de jazz. Mi-a spus: «Era mai bine daca aduceam un manelist. Imi ieseau mai multi bani»", povesteste ea. Dar nu se da batuta, incearca sa mearga mai departe.

Ultimul concert organizat anul trecut a fost cel al lui A.G. Weinberger, care a avut loc la clubul "For Fun", pe 9 noiembrie. Insa a incheiat anul in stilului caracteristic: a organizat cea de-a doua editei a Balul de Craciun (prima fiind in 2003), la care invitati speciali au fost pe Iulia Glavan si Valeriu Pavel. „Voi reincepe proiectul, insa intr-un alt format, pe 8 martie. Pina atunci, imi voi face ordine in viata si ma voi apuca de scris. Ma chinui de doi ani sa scriu un volum de nuvele si sper sa ma apuc de treaba de la sfirsitul acestei luni", spune ea.

O doza de nebunie

Tot ceea ce a facut si tot ceea ce va face si anul acesta o caracterizeaza pe deplin. "Mihaela este genul de persoana care stie ce vrea si isi indeplineste obiectivele indiferent de piedicile care i se pun. Concertul pe care l-a organizat la noi a fost bine primit de public. Mi-a placut foarte mult si cel cu Weinberger. La un moment dat, chelnerii nu mai serveau, se uita cum cinta el", spune Radu Sacagiu, patronul spalatoriei Blue Car Wash, spatiu care a fost, pentru prima data in tara, gazda unui concert marca "Jazz in cartier".

Relatiile cu patronii de localuri au diferit de la om la om. A fost si bine, dar a fost si mai putin bine. "Eu nu am fost la concertul pe care l-a organizat la noi, insa am auzit ca fost bine", spune Mircea Rotariu, manager al clubului "Mood" din Tatarasi.

Si relatiile cu muzicienii au mers pe aceeasi directie: si bine, si rau. "Mihaela a fost cea care m-a promovat. Este o femeie buna, oleaca nebuna, dar face treaba. A luptat mult si trebuie sa ai si o doza de nebunie, ca altfel nu faci treaba", o descrie Iulian Canaf. Si, are dreptate. Trebuie sa te numeri printre nebunii frumosi ca sa te poti aventura intr-o "afacere" pe care scrie "jazz si blues".