Adinca mincare de peste

Mda, unde dai si unde… se comenteaza. M-am uitat nu demult (tic de auctore inca impenitent, recunosc!) pe articolul meu postat lunea trecuta in pagina web "Ziarului de Iasi" si… Dar stati asa, n-am de gind s-o dau clamoros pe O, tempora! O mores! Clamoros si, de altfel, absolut inutil (ridicolul se subintelege): ce rost, de buna seama, o avea, azi, in plina si efervescenta disolutie a reperelor, sa invoci codul bunelor maniere, gura lumii cu ale sale coercitii mai mult sau mai putin binecuvintate, spre a nu mai pomeni, pe motiv ca ne putem pravali in desuetudine, cele zece porunci?…

Daca parasesti raftul si filele pentru un plonjon in apele cu octeti, refaci, esential (ecceaventura!), banalitatea de a descinde in strada, doar ca pe Net jegul e, nu stiu cum, mai compact, mai organizat, are o coerenta incomparabil mai sinistra, te stupefiaza mai abitir decit aievea. Diferenta, daca stam strimb si judecam drept, e de sistem si consistenta: colo mirlania e aleatorie, se manifesta sporadic, fara un program evident; ici are vehementa fatalitatii, aerul imperativ a ceea este predestinat, functioneaza impetuos si abundent… Fin si, deh, cam pervers Increatul (il dau cu majuscula, fiindca niciodata nu se stie…), daca a pus intr-un raport invers proportional (cu pricepere opozitiva, cum ar veni) progresul tehnologic si dejectiile noastre instinctuale; tasatele galese, pe de o parte, si fiara cu tastatura & canini, pe de alta!…

Sigur ca discutia e mai veche: libertatea de expresie si limitele ei de urbanitate, alfabetul si morala. Sigla sau pseudonimul cu care iti drapezi identitatea "postind" te incearca din greu tocmai pe unde mojicia – funciara ca si nobletea, sa ne intelegem – poate irumpe mai lesne: o zona pe care nici Calul Balan, nici Sfintul Neculai din cui n-au reusit s-o prospecteze pina la capat. Internetul e devenit, in felul acesta (si fara s-o fi scontat, probabil) un test infailibil de obraz (ca gramatica & punctuatia sucombat-au demult, stimati profesori!). Adica afli cit e de subtire – sau de gros – dind iama pe forumuri: fieful celor care traiesc din zacamintele psihanalizei si alte betesuguri de soft cerebral. si avantajul e ca, odata pasind peste linia demarcatoare, nu te mai paste nici dilema, nici aporia: stii deodata, intr-un fel aprioric, ca rabatul la grosime se lasa fulgerator cu rafinament si viceversa; esti, care va sa zica, mintuit cognitiv. Adinca mincare de peste si anonimatul asta!

*

Dar apropo de alfabet si canini: liderii Aliantei noastre pentru Integrare Europeana stau de ceva timp (pentru ca s-au pus!) in poara: sa bage sau nu in referendum denumirea limbii pe care, ma rog, daca n-o vorbesc, macar o aproximeaza (ca Marian Ilici, inca nealesul) si tot se cheama ca nu-si infuleca mandatul degeaba. Chestiunea a aparut in contextul intentiei de a schimba Constitutia, facind astfel posibila, dupa unele socoteli, alegerea presedintelui cu o majoritate simpla de voturi, in timp ce comunistii zice-se ca vor clampani intransigent in golul ideologiei. Dar a supune sufragiului universal (n-am zis "prostimii", desi m-a tentat!) un adevar stiintific indenegabil (si cu riscul mai mult decit garantat al esecului in conditiile noastre identitare), mai trebuie sa te tina cureaua; ca in miriadele de meciuri cu bunul-simt istoria inca n-a cunoscut invingatori. Ei, bine, pe liberalii nostri i-a tinut! N-o sa trag de aici concluzia partizana ca nasc si in creuzetele geopolitice oameni. (Macar ca intertextul ne-ar trimite prompt la cronicari). Dar e sfint sa raportam cu aceasta ocazie ca ne-am recapatat ciolanul care ne-a umplut tranzitia de sens, facindu-ne inanitia mai usoara si exodul mai aureolat. Pai, ce, nu cu ochii pironiti vizionar pe cel de-al treisprezecelea articol al Constitutiei (de unde continua sa ne arate limba… moldoveneasca sosiile lui Stati si Stepaniuk) am vietuit noi pina acum, in dispretul majorarilor? Brava interimarului, ca stie ce face: ne reda munific vehementa unei asteptari. Cu tot cu zadarnicia din contrapondere…