Caută 
4 MIN
Prilej de isterizare patriotarda, de alegatii teologale si excelent debuseu, totodata, pentru politicul de orice calibru: vizita patriarhului Kirill (cu kappa, ca sa se vada alogenul si ortografic!). Polarizarea aceasta de atitudini (si de artilerie mediatica, in acelasi timp) cel mai bine a reusit s-o exprime "Timpul", in numarul sau din joia trecuta. Citatul e absolut caracteristic pentru starea de spirit a dreptei intelectuale, ca sa zic asa, si e facut suta la suta din tonul arhirecongnoscibil al anilor ’90 (secolul trecut, fireste), cind maniheita renta abundent din punct de vedere politic, administrativ si, bineinteles, economic: "Cred ca, simbata, clopotele bisericilor din R. Moldova vor bate altfel. Unele vor bate a primejdie, ca pe timpurile cind dadeau turcii, altele – a smerenie in fata lui IPS Kirill, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, care vine sa-i ingenuncheze pe moldoveni sub patrafirul sau"…
Spre a preveni insa orice fel de rastalmaciri: nu sint deloc fanul Patriarhului, dupa cum nici zelatorul Bisericii in genere si fata de clericale am mai curind o atitudine critica decit, cum sa spun?, una conformista, de subscriere. In parte, imi dau seama, din vina educatiei (in toti anii nostri de scoala, popii au fost fie demonizati, fie, mai frecvent, caricaturizati), in alta parte, insa, neindoios, din "pasa" preotilor insisi. Nici nu-si mai ascund avaritia si metehnele lumesti, afacerile, de regula, oneroase, averile indecent de intinse. Incultura le e scrisa pe chip, badarania le transpare din maniere, cit despre nesimtire, grosime de obraz, ai avea nevoie de ore intregi sa pronunti doar rezumatul, pomelnicul integral impunind deja timpi de emisie. In orasul nostru, unde, in putinele gradinite ramase, copiii dorm cite doi si chiar cite trei intr-un patuc, maicile – femei rumene, plesnind de vitalitate – isi fac treaba tocmai intr-un asemenea local. Dar cum se poate sa transformi o gradinita de copii, dintr-un cartier rezidential, hodoronc-tronc, tocmai intr-o manastire de maici?! Cum se poate ca, in alt local, fosta gradinita si el, sediul mitropoliei sa se afle perete in perete cu, ce credeti? – sediul unei filiale a PCRM! De preoti violatori sau homosexuali se aude cind ici, cind colo, cu o consecventa sub care ghicim o plaga mai mare decit se crede indeobste. Biserica e demult o institutie laica, suferind, ca si celelalte, de tipicele infirmitati morale, cum sint coruptia, traficul de influenta, parvenitismul, aranjamentele oculte, protectionismul etc. E ca un rege perfect constient de goliciunea lui, dar care continua sa-si joace rolul fara pic de jena. Cam in acelasi mod conced spectacolului si cei mai multi dintre noi. Adica exista, am impresia, un pact desantat intre lipsa de scrupule a unei parti si lipsa de principii a celeilalte!
In situatia asta, tonul apocaliptic e fie inadecvare, fie tentativa inabila de a manipula. Asta mai degraba, fiindca din anumite pasaje iti dai seama ca esti privit ca un cretin, lesne de speriat prin recursul la baubau: "… prin acest IPS Kirill lucreaza diavolul, ca in timpurile de apoi". Sau, cu o imagine cinegetica ca de pe Discovery: "La noi insa IPS Kirill intra, ca la el acasa, cu cadelnita in curte straina pentru a marca in continuare teritoriul canonic al Patriarhiei Ruse, indirect aratind tuturor ca aceasta e zona de influenta a Moscovei. E ca si cum lupul isi marcheaza – intr-un mod foarte original – teritoriul de prada"…
Ce spun asemenea procedee? Ca nu ne pricepem nici la ridiculizare, necum la o punere in toata regula pe tapet, cu bune (adica peremptorii!) argumente politice, sociale, economice. E, vai, mult prea putin (de nu cumva contraproductiv de-a dreptul) sa-l citezi, in sprijin, pe Vlad Cubreacov, o figura total discreditata dupa rapirea-returnarea in care a fost implicat. Da bine la stil sa afirmi ca "Patriarhia Moscovei, putem spune, nu atit serveste ortodoxia, cit se serveste de ortodoxie, ea a ridicat stindardul ortodox ca acoperire pentru scopurile si interesele politice ale Kremlinului", e foarte "ofensiv" sa decretezi ca "Este o biserica puternic aservita statului rus si acum ortodoxia, din pacate, este vazuta ca un fel de surogat pentru ideologia comunista de alta data". Insa numai asertoric (si, pe ici, pe colo, imagologic) nu faci mare brinza: avem nevoie de o discutie serioasa si intrucit priveste ortodoxia ca interfata a politicului (una dintre, de fapt). Sa vedem, de altfel, ce-o zice asta din urma, pupa au ba mina muscalului, cum asteapta unii si se oripileaza altii. Nu stiu cita miza geopolitica ar putea sa aiba vizita Patriarhului intr-o tara ca a noastra, dar ca test la rigiditatea coloanei vertebrale alor nostri e pur si simplu fara de pret!
