Bicicleta si arta

Exista o vorba care zice: ora de virf in trafic se inregistreaza atunci cind circulatia se opreste complet. Bineinteles ca fac referire la circulatia rutiera, caci, din fericire, mai exista si bicicleta, vehiculul ideal pentru a te strecura, in ciuda tuturor obstacolelor. Caci ce este mai frumos si mai eficient decit mersul pe bicicleta? In plus, este si sanatos, cu conditia ca in oras sa purtam o masca de gaze. In afara de asta, menajam si mediul inconjurator, caci nu utilizam nici o sursa de energie, cu exceptia celei proprii.

Karl Drais a profitat din plin de inventarea bicicletei in mijlocul secolului al IV-lea i. Chr., cind a creat, in 1817, bicicleta avant la lettre, drezina pe doua roti. Este inimaginabil cite greutati ar fi avut astazi biciclistii daca bicicleta moderna nu ar avea roti. Participantii la Tour de France, de exemplu, ar trebui sa-si duca bicicletele in spinare, in loc sa sada pe ele.

"O femeie fara barbat este precum un peste fara bicicleta", asa suna o zicala a miscarii feministe din anii 70, care se foloseste de o asociere nonsens surrealista. Si, in general, bicicleta pare sa indemne la creativitate indrazneata. In 1913, pictorul si artistul cinetic Marcel Duchamp a luat o roata de bicicleta, a intors-o si a montat-o pe un taburet. Astfel a luat nastere primul obiect de arta gata confectionat, de care Duchamp s-a bucurat enorm, pentru ca acuma poate face tot felul de invirteli. Iata ce-a declarat: "Invirtitul rotii era foarte benefic, foarte linistitor, un fel de cale de acces spre alte lucruri diferite de viata materiala de zi cu zi. Mi-a placut mult ideea de a avea in atelierul meu o roata de bicicleta. O priveam cu la fel de multa placere cum contemplam dansul flacarilor intr-un semineu".

In anul 1943, Picasso a creat un legendar cap de taur, montind un ghidon pe o sa de bicicleta: "Imi doresc ca oamenii sa spuna: «Ia uite, chestia asta a fost o bicicleta, iar acum este un taur». Dar imi doresc sa spuna si: «Daca vreau, poate fi din nou o bicicleta»".

Panta rei, totul e in miscare si se transforma, deci si bicicleta.

Intr-o cu totul alta maniera decit Duchamp si Picasso s-au folosit dramaturgul George Bernard Shaw si filosoful Bertrand Russel de "calul de fier", nu in scopuri artistice ori creative, ci  intr-o spontana actiune fulger razboinico-distructiva. In ale sale "Portraits from Memory", Russel isi amintea: "Eu si Shaw am avut un accident de bicicleta, care ar fi putut sa-i curme lui Bernard cariera inainte de vreme. El tocmai invata sa mearga pe bicicleta, cind, deodata, a intrat atit de zdravan in bicicleta mea, incit a fost catapultat in aer si a aterizat pe spate, la sase metri distanta. Numai ca el s-a adunat repede de pe jos, fara nici o zgirietura, iar bicicleta mea era atit de indoita, incit a trebuit sa merg cu trenul acasa. Era un tren local, extrem de lent, iar la fiecare oprire aparea Shaw pe peron, isi vira capul in compartiment si injura".

Bravo, baieti! Nici Stan si Bran nu ar fi facut-o mai bine ca voi.

Dar sa revenim la pictura: recent, am vazut o bicicleta busita, ale carei roti si pedale indoite, sa nu mai vorbim de ghidonul complet distorsionat, aminteau de tablourile metafizice ale lui Salvador Dali.

(Traducere din limba germana: Lucian Turcas)