Calciiul lui Ahile al turismului romanesc

La sfirsitul lui aprilie, un neamt pensionar care citise cartea "Patimiri si iluminari din captivitatea sovietica" a lui Radu Marculescu (in traducerea sussemnatului), avind drum prin Iasi, a tinut sa ma cunoasca. Ne-am intilnit la Traian. "Hai sa mergem undeva pe o terasa, mi-a zis, aici e prea cald". N-aveam cum sa nu-l cred – purta un costum sofisticat si etans, mai ca era sa spun: de scafandru! Am mers pe terasa la Clubul Bursei. Motocicleta babana, un BMW puternic si greu, ca sa n-o scape din ochi, a luat-o cu el, iar pentru asta a trebuit s-o incalece si s-o porneasca, caci de impins pur si simplu nu era chip s-o impinga pina acolo!

Am aflat apoi ca-l cheama Kurt Astor, ca e inginer de profesie si acum in drum spre fosta URSS, avind in program, printre altele, Kazan, Volgograd urmind a fi (pe 9 mai, de ziua victoriei Armatei Rosii…) punctul culminant… Ruta cuprindea locuri in care au avut loc batalii crincene in cel de-al Doilea Razboi Mondial si in care se afla cimitire cu soldati germani. L-am intrebat daca nu-i este teama sa porneasca de unul singur cu ditamai motocicleta scumpa spre niste plaiuri nu tocmai turistice?… Nu, n-avea teama. Cel care-i daduse datele mele imi spusese ca si tatal lui ar fi luptat la Stalingrad (Volgograd), ceea ce nu era intocmai: "Tatal meu a luptat in Africa, sub Rommel".

Fusese, inainte de Iasi, si la Sighetul Marmatiei, la Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei. "Ce sosele prapadite aveti in tara asta, cu gropi la tot pasul!", a exclamat, amintindu-si de drumul de la Sighet. "Ce ingineri de drumuri mai sint si aia care au construit drumurile astea!?". Am tinut sa-l asigur ca in Romania nu inginerii sint problema, ca inginerii romani, oriunde in lume au ajuns de-a lungul timpului, n-au avut nici o problema in a-si gasi o slujba si a-si dovedi priceperea. "Din pacate – m-am vazut obligat sa-i explic (intru apararea scolii romanesti) -, problema o reprezinta mai degraba lipsa de organizare locala si, mai ales, coruptia!". Ne-am despartit dupa vreo doua ceasuri de conversatie, iar temerarul pensionar german (sa tot fi avut ceva peste 60 de ani) a luat-o din loc, directia Chisinau.

Am primit ulterior un mail de la el: isi atinsese toate punctele din calatoria s-a "sovietica", ajunsese si la Bucuresti, la dl Radu Marculescu, iar un reporter de la Evenimentul zilei (contactat probabil de dl Marculescu) a realizat o pagina de ziar. "Incredibili nemtii astia!", mi-am zis.

Mi-am amintit de dl Astor pe 9 iunie, cind am avut ocazia sa fiu ghid al Iasului pentru un grup de turisti germani. Turisti culturali, care fac, adicatelea, calatorii culturale. Am incercat sa pun Iasul intr-o lumina cit se poate de favorabila, iar pentru aceasta, evident, a trebuit sa recurg in principal la istorie, pentru ca, nu-i asa, prezentul cultural al capitalei Moldovei lasa mult de dorit. Au fost impresionati in principal de multitudinea de statui, unul dintre ei numind Iasul mai apoi chiar "orasul statuilor" (spre diferenta de Bucuresti, unde n-au prea vazut multe statui). Apropo de statui: evident ca cele noi (Mihai Viteazul, Alexandru Lapusneanu) li s-au parut si lor mai degraba retrograde decit retro. De, ce sa-i facem daca ducem lipsa nu atit de artisti contemporani valabili, ci de oameni de cultura in adevaratul sens al cuvintului in posturile decizionale! Altfel, Iasul le-a placut, dar, in mare, privind Romania in ansamblu, au remarcat aceeasi problema veche (veche de 20 de ani), cea a drumurilor…

Ca veni vorba, ca un facut, zilele trecute, cind am ajuns la tara, la Amnasul meu de linga Sibiu, am dat de alti nemti. De data asta a fost vorba de un var de-al meu care venise pentru a nu stiu cita oara in ultimii ani cu un transport de ajutoare (da, se mai "poarta"…). Aceste transporturi au inceput, desigur, hat departe, la inceputul tranzitiei, iar acum ceva imi spune ca au devenit mai degraba un altfel de turism pentru echipele de nemti care insotesc aceste transporturi. Dincolo de faptul ca, indeobste, ori de cite ori vine un astfel de transport din zona Kassel (landul Hessen), vine si unchiul meu (ramas in Germania dupa al II-lea R.M.) – pur si simplu ca sa stea o saptamina in Amnasul sau natal, restul pornesc prin Transilvania sa vada una alta. De data aceasta, varul meu si ceilalti doi germani au vizitat Sibiul si Sighisoara si au facut Transfagarasanul (care, am auzit miercuri la Radio Romania Actualitati, abia saptamina aceasta urma sa fie deschis "oficial"…). S-au "tras" in poza in fata zidurilor de zapada dincolo de Lacul Bilea, s-au "tras" in poza cu un plug de prasit tras de cal, au fotografiat in draci carutele care veneau de la tirgul de animale de la Saliste ba cu un vitel in, ba cu un cal frumos legat de caruta. In drum spre Sibiu fiind, au tinut sa mergem chiar pina-n Saliste, chit ca urma sa ajungem la spartul tirgului. Unul si-a cumparat o palarie, altul o grebla de plastic, iar eu m-am bucurat ca in sfirsit am gasit o coada de coasa. La Sibiu, ne-am dus la Metro, de unde a cumparat fiecare dintre cei trei cite doua cartuse de tigari, varul meu a luat mai mult de 10 sticle de vin romanesc (o Feteasca neagra de Valea Calugareasca, sec, si ceva Frincusa de Cotnari din 2007 – sper sa fie din transa cea buna!). Au mai facut rost de palinca, au mers la o stina de linga Amnas ca sa cumpere telemea, iar din Piata Cibin din Sibiu au cumparat rosii, castraveti si cartofi (sper sa fi prins chiar romanesti…). Sigur, n-au pornit spre casa cu aceeasi greutate, dar in mod cert drumurile acestea cu ajutoare spre Romania inseamna pentru ei si un prilej de-a cumpara o groaza de produse ieftine (pentru ei) si gustoase (mult mai gustoase, inca – oare pina cind?).

In rest, dincolo de vesnica discutie comparativa si obositoare cu preturile de la ei, de la noi, cu costurile de viata de la ei, de la noi, aceleasi comentarii privind drumurile, calciiul lui Ahile al turismului romanesc (laolalta, ce-i drept, cu transportul public). Si observatia deloc greu de facut: anume ca densitatea de masini noi si scumpe (limuzine, jeepuri) este mult mai mare in Romania decit la ei, in Germania…

De, Romania, the land of choice, e mai degraba tara contrastelor! Apropo de asta, ati remarcat faptul ca pe timpul turneului de tenis de la Roland Garros, Eurosportul a avut o reclama pentru Romania, the land of choice? Textul vorbit: "Roland Garros, brought to you by (prezentat de…) Romania". Hm, oricite s-au spus si scris rautacios despre Elena Udrea, chestia asta n-a fost de colo. Iar faptul ca saptamina aceasta s-a dus la Moscova sa semneze un tratat de colaborare turistica intre Federatia Rusa si Romania, nici atit. Mai ramin de rezolvat… drumurile. Drumurile noastre toate… care ne scot noua si turistilor peri albi.