Caută 
3 MIN
In urma cu opt ani, Nicolae Manolescu publica in "Romania literara" un editorial cu titlul "Cenzura vesela". Criticul se referea indeosebi la perioada de dupa 1977 (anul in care Ceausescu a desfiintat cenzura ca institutie); in lipsa unor nomenclatoare limpezi, cenzorii (mai multi decit inainte de 1977) luau nu o data decizii aberante, vizind in special vocabularul si propunind "solutii" de un enorm comic involuntar. Sa nu uitam ca printre cenzori se numarau, pe linga cei de la diferite instante "de partid si de stat", numerosi scriitori ce Iucrau in edituri si la reviste si care practicau ei insisi o lectura deformata a textelor, pentru a preintimpina posibile reactii punitive din partea autoritatilor.
O practica raspindita a acelor ani era ca autorii sa trimita criticilor exemplare "corectate", in sensul ca restabileau, prin adaugiri sau stersaturi, textul original. Era, in fond, si o dovada de incredere precum si un semn de solidaritate profesionala. Am primit eu insumi (faceam pe atunci cronica literara) numeroase volume cu astfel de corecturi. Ele dau intr-adevar masura acelei cenzuri "vesele", de o stupiditate incredibila, dar si de o eficacitate perversa in a detecta ceea ce putea parea suspect. Voi selecta, in continuare, o serie de exemple, culese din volume de poezie aparute in anii ’80; numele autorilor nu conteaza aici (ei se vor recunoaste destul de usor daca vor citi aceste rinduri), important este sa vedem cum functiona mecanismul.
Voi semnala, prin caractere cursive, cuvintele si sintagmele fie eliminate, fie "transformate". Voi pune fata in fata versiunea hotarita de cenzor (care va fi fost el) si versiunea initiala, dorita de autor. lata, mai intii, exemple din doua carti ale unui tinar (pe atunci) poet al generatiei ’80. Asadar: "cineva intr-o zi era frint": poetul scrisese ..cineva zilnic era frint"; "rumegusul cuvintelor" pentru "matreata cuvintelor"; "apele cristaline ale poemului" in loc de "apele miloase ale poemului"; si eu am trait/trei decenii" pentru "si eu am trait in obsedantul deceniu"; "o nedumerire sau asa ceva" – "o revolta sau asa ceva"; "acea neobrazata numita singuratate" – "acea tirfa numita singuratate"; "iti va inflori viata" pentru "isi va lua viata".
Am lasat la o parte multele situatii cind cuvinte sau versuri intregi sint eliminate fara sa fie pus ceva in loc: chiar si cenzorului ii lipsea, uneori, inspiratia… Sa deschidem si alte volume de poezie: "zi-mi dumineca sadita linga-o floare" in loc de "zi-mi o biserica sadita linga-o floare": "…femeile au hohotit carunt" pentru "femeile au coborit in prunci"; "mai bine-mbraca departarea" – "mai bine-mbraca luminarea"; "fluturi buimaci au curs din obloane" – "fluturi buimaci au curs din icoane"; "si trece fulgerul in fiecare seara calare" – "si trece ingerul in fiecare seara calare"; "va iubesc cimitire de duhuri" – "va iubesc cimitire de ingeri"; "m-am nascut in anotimpul racoros al intrebarilor" – "m-am nascut in anotimpul friguros..."; "pregatit pentru o noua victorie" pentru "pregatit pentru o noua infringere’‘; "pretutindeni sint drumuri" – "pretutindeni e moartea"; "tu ce faci cind soarta traverseaza strada"; "tu ce faci cind moartea…"; "Tratatul despre demnitatea lumii" in loc de "Tratatul despre lasitatea lumii"; "...sentimentele ar fi locuit departe de mine…" – "suferinta ar fi locuit…"; "nu jubilatia" pentru "nu deznadejdea".
Si, pour la bonne bouche: "nimeni nu a pus anemone in ceai" in loc de "nimeni nu a pus cianura in ceai"; "O, Leopolda, da-ne noua/Lumina celor doi calzi sini" pentru "O, Reparata, da-ne noua/Lumina celor trei calzi sini"; "Tata era un vierme" in loc de "Dictatorul era un vierme".
Pentru cine cunoaste realitatile anilor ’80, modificarile sint lesne explicabile. Erau proscrisi termenii religiosi, cei cu conotatii erotice, cuvintele ce trimiteau la frig, foame, tristete, disperare, intuneric etc. Sau la bancuri celebre, precum cel cu cianura in ceai. Cenzorii gaseau solutii, am vazut, aiuritoare. Cum sa nu admiti, fie si cu o indicibila tristete, ca exista si o cenzura vesela?
