Comoara lui Bin Laden

Asa cum au inventat arme de distrugere in masa in Irak, americanii au lansat tot felul de legende privind finantarea terorismului. Astfel, opinia publica este manipulata prin istorii scoase parca din povestile cu benzi desenate ale copilariei, dar care au un rezultat foarte serios: permit S.U.A. sa controleze circuitul capitalurilor la nivel planetar. De cele mai multe ori, nimeni nu stie de ce fluctueaza piata financiar-monetara, iar cine vine cu o istorioara credibila are sanse sa devina un bun broker, sa influenteze lucrurile in sensul dorit. Ei bine, cam asa procedeaza americanii la scara globala.

Dupa 11 Septembrie, s-a stabilit rapid faptul ca teroristii sint finantati de catre Ossama bin Laden din averea sa de 300 de milioane de dolari, suma calculata foarte stiintific de catre un cercetator de la Departamentul de Stat, prin impartirea valorii activelor totale ale clanului Bin Laden din Arabia Saudita la numarul de membri al acestuia. Alte surse incriminate, asa, la modul general, au mai fost organizatiile islamice de caritate, miliardarii arabi, comertul cu droguri, arme, aur si diamante, societatile paravan, traficul cu persoane s.a.

Pe baza unor astfel de informatii a pornit un "razboi financiar" impotriva terorismului, care a avut rezultate cit si cel purtat manu militari. Ulterior, personalitati de prim rang din cabinetul american sau din C.I.A., precum Paul O’Neill (fost ministru de finante), Richard Clarke (insarcinat cu contra-terorismul) sau Michael Scheuer (sef al "celulei virtuale Bin Laden") au negat cea mai mare parte a perceptiilor si credintelor comune privind razboiul financiar contra terorismului, iar in august 2004 a aparut si raportul Comisiei asupra evenimentelor din 11 Septembrie, care a demonstrat ca atentatele au avut nevoie de foarte putini bani si a condamnat politizarea informatiilor si a investigatiilor privind finantarea terorismului.

Raportul a demistificat si ideea ca averea personala a lui Bin Laden constituie principala sursa a al Qaida. Astfel s-a clatinat legenda "unuia dintre cei mai bogati teroristi ai lumii, un nomad foarte priceput in afaceri care a folosit o mostenire enorma si o constelatie de intreprinderi pentru a finanta o retea terorista planetara", cum se exprimau Karen DeYoung, David Hilzenrath si Robert O’Harrow jr. intr-un articol aparut in "Washington Post" din 21 septembrie 2001. La fel, Michael Ledeen, de la American Entreprise Institute, il prezenta pe Bin Laden ca pe "directorul unei intreprinderi teroriste internationale", organizata dupa principiile familiilor mafiote.

Au aparut, astfel, tot felul de specialisti in Bin Laden, sau binladenologi, care stiu tot mai multe despre el, mergind, ca in butada bunului specialist, pina la a sti totul despre nimic. Oricum, nimeni nu a reusit inca sa dea de urma celor 300 de milioane de dolari mult clamati. Totusi, "specialistii" sustin ca al Qaida este foarte bogata, estimarile mergind pina la un minimum de 5 miliarde de dolari, proveniti din mai toate tarile musulmane si foarte bine ascunsi, probabil in pestera lui Aladin. Comoara lui Bin Laden seamana foarte bine cu armele de distrugere in masa ale lui Saddam Hussein…

Astfel, cautind sa rezolve o problema imaginara, americanii au reusit sa creeze, prin razboaiele pe care le sustin in Irak, Afganistan si cine mai stie ce sau cine urmeaza, o problema cit se poate de reala. 158.000 de soldati americani se afla numai in Irak. In urma alegerilor din 2006, Congresul american a inceput sa fie dominat de democrati, dar, in ciuda angajamentelor anterioare, Congresul nu a facut nimic pentru a se opune unui presedinte foarte belicos si a produce o reorientare politica externa care sa scoata tara din cuibul de viespi irakian. Potrivit Constitutiei, Congresului ii revine responsabilitatea de a declara razboi, de a mobiliza armata si de a se ocupa de aparare, cu exceptia cazului in care S.U.A. trebuie sa respinga "atacuri neasteptate", caz in care responsabilitatea ii revine presedintelui. Dl. Bush a profitat de aceasta dispensa si si-a arogat puteri practic nelimitate.

De fapt, dupa al II-lea razboi mondial, aproape de fiecare data cind un presedinte american a trimis trupe in diferite colturi ale pamintului, Congresul nu a emis decit rezolutii si proteste simbolice. E suficient sa ne amintim in acest sens de actiunile ordonate de presedintele Nixon asupra Cambodgiei, de invazia ordonata de Bush tatal in Panama, de atacurile aeriene asupra Libiei ordonate de Reagan sau de invazia din Granada ordonata de acelasi presedinte, de incercarea de recuperare a ostaticilor americani din Iran, sub presedintele Carter, de invazia americana din Haiti, ordonata de presedintele Clinton, sau de bombardamentele masive din Bosnia si Serbia dictate de acelasi presedinte. Acum lucrurile se petrec la fel. Desi majoritar democrat, Congresul se face ca nu vede ce se intimpla. Iar miine un nou presedinte ne va povesti in continuare despre alte teribile amenintari la adresa securitatii lumii, care trebuie – nu-i asa? – stirpite din fasa….