Caută 
5 MIN
Nucu e un fel de om orchestra, care, in limitele timpului, se ocupa in amanunt de toate. Supravegheaza aprovizionarea, tine contabilitatea, instruieste chelnerii si bucatarii. El insusi fiind un bucatar desavirsit. "Gatesc numai din placere, dar gatesc in fiecare zi. Ma calauzesc dupa intuitie. Pot inventa meniuri noi, descoperind mereu noi combinatii. E suficient sa-mi bag nasul intr-un restaurant, ca sa fur toate retetele", ni se confeseaza inventatorul in fata unui pahar de Henessy… "Subrek-ul, de pilda, se face fara drojdie. Iese foarte tare. Eu fac aluatul cu drojdie. Si atunci el devine mai gingas… Umplutura se face din carne de oaie. Pun carne de oaie. Respect reteta. Aici nu mai e nimic de schimbat…" "Nucu e un adevarat artist", completeaza Dragos, cu fata brazdatza de un zimbet pisicher… si de aici, dezvolta o intreaga teorie, a noii arte pop, practicata de un anume Daniel Salierri-Galati, evreu nascut in Romania si stabilit in Occident… Dragos a vazut lucrarile lui Salierri expuse la Viena. Plasticianul galatean a impins limitele formei de perceptie a artei spre paroxism. Inventia sa e una foarte simpla… Salierri invita oamenii la masa asumindu-si toata cheltuiala. Pune o singura conditie: ultimile ramasite, paharele nebaute, firimiturile, farfuriile nesterse, servetelele folosite, cutitele murdare, furculitele si lingurile sa ramina la locul lor. Dupa terminarea festinului, la care participa deseori el insusi, Salieri vine cu o echipa de lucratori ce lipeste si conserveaza toate aceste resturi, asa cum sint pe masa. Intimplarea are un rol determinant in aranjarea operei. Salierri foloseste mese colorate si farfurii de carton, ce se onduleaza luind uneori forme cu totul neasteptate. Vesela folosita e si ea una cu totul speciala. Aranjamentul fiind pregatit cu mare grija. Urmeaza festinul in sine. Si apoi, la sfirsit, conservarea. De fapt, numai finalul e lasat pe mina hazardului. In rest, totul este extrem de bine regizat. Chiar si conversatiile sau controversele pe o anumita tema au un rol important, incarcind sau detensionind atmosfera. De la caz, la caz. Ca sa nu mai vorbim de fondul muzical. Altfel minuiesti cutitul si furculita ascultind Beethoven si altfel Mozart sau Pink Floyd. In materie de muzica, Salierri are gusturi cu totul stranii, combinind melodiile si ariiie de opera intre ele intr-o asemenea maniera incit nimeni nu-si da seama daca asculta compozitii vechi sau noi. Ei bine, toate aceste elemente de natura psihica si fizica se transformau intr-un produs artistic, cu tenta metafizica, punctat cu mult sos si ironie, mai groasa sau mai fina, in functie de temperamentul invitatilor. Prin urmare pictura se face mincind. Masa in sine devenea o opera de arta. Dupa ce resturile sint fixate si conservate cu ajutorul unor substante speciale, mesele sint si ele insurubate pe pereti, pe post de tablouri. Efectul e halucinant. Fiind un artist de succes, se invirte mereu in cercuri selecte. Clientela lui e una aristocratica. Dar artistul mai apeleaza uneori si la clientii din azil… Invitatii, dornici de senzatii tari, in special doamnele trecute de o anumita virsta se pot dedulci rupind cite un rest de prajitura din tablou, molfaind-o cu delicatete intre gingii. Iar partea masculina, preocupata sa-si dezvaluie oriunde si oricind musculatura, rupind cite o ciozvirta de berbec incleiata pe fata de masa, o rontaie cu pofta clampanind din dintii falsi. Ma rog, si acesta poate fi un mod de-a consuma, la propriu, opera de arta. Asezind mesele pe orizontala, de departe, aranjamantul e spectaculos. "Juri ca e pictura, suride Dragos Patrascu. Ici-colo, mici partituri de Rembrand, obtinute din firimituri. Alaturi, un detaliu savuros din Botticelli, iar pe peretele de vizavi cite un picior desprins parca dintr-un tablou de Bosch sau Brugel, sau unul de Goya. In fine, cum sa va spun, e adunat destul de mult grotesc in spatele cortinei nevazute dupa care opereaza Salierri. Arta lui parodica e o sfidare la adresa omului modern, care ingurgiteaza orice, umplindu-si burdihanul si mintea cu lucruri inutile. Chiar daca personajele lipsesc din tabloul final, le intuiesti mimica si gesturile. Nalucile lor fosnesc undeva prin spatiu. De la Salierri si pina la doctorul Moarte, care executa sculpturi din cadavrele achizitionate de la morga, nu e decit un pas. Ambii sint promotorii artei post-moderne, impanate cu mult cinism si ironie mai mult sau mai putin macabra…" " Ei, bine, experienta aceasta, continua Dragos, a lui Salierri, mi-a folosit si mie la ceva. Daca el asambleaza resturile unui festin, eu asamblez resturile economiei de tranzitie si trag semnalul de alarma. Incotro ne indreptam? Directia spre care evolueaza societatea noastra e oare una benefica pentru spiritul uman? Ceea ce vedeti aici e un fragment dintr-o Apocalipsa… Frescele de la Motor sint in acelasi timp si o ofranda inchinata lui Da Vinci, tatal tuturor motoarelor… Vedeti, acolo, la mijloc Omul vitruvian. Iar mai incolo replici la schitele batrinului maestru. Montajul e facut din tot felul de resturi, unele gasite la fata locului, altele adunate de prin imprejurimi si altele aduse din Occident… Luni in sir am cautat elementele de care aveam nevoie, pentru a face fresca. Cind spun luni in sir, nu exagerez. Aveam in cap lucrarea si luam de ici ceva, de acolo altceva. Nu stiam exact ce vreau sa fac. Aveam facute schitele. Le-am pus cap la cap si am inceput sa montez. La mijloc, e o replica la Omul vitruvian. Iar lateralele sint o aluzie la acelasi Om. El e compus din tot felul de instrumente muzicale. Am recompus aici un univers. Arta e un fel de perpetuum mobile. Modelele se succed. Modelele ramin. Arta majora, in esenta, e aceeasi. Picasso, Da Vinci, Leonardo pot fi luate ca subansambluri ale aceluiasi mecanism. Gusturile s-au schimbat, dar nu si tendinta omului de-a ajunge la adevar, la cunoasterea de sine… Acum vedeti in partea dreapta, o ecvestra intoarsa cu fundul in sus. Si calaretul ce ne trimite la Apocalipsa lui Ioan. Cind l-am creionat, m-am gindit la falsii idoli. O punere pe soclu, dar invers. Calaretul, ca si calul intors ca pestele cu burta in sus a fost asamblat din diverse structuri, din sirme si pexal, puse cap la cap, ce alcatuiesc o textura grafica armonioasa… Pexalul e un material foarte flexibil, poti face cu el ce vrei. Structura am poleit-o apoi cu o vopsea neagra, pe care am acoperit-o cu bronz stins. De aici si aceasta patina antica. Am patinat si am scos in evidenta doar zonele in relief. Am unificat totul sub o singura culoare. Domina aurul vechi, patina timpului. Am vrut sa fac o sinteza intre bine si rau. Intre falsul idol si cel care spune adevarul. De aici si trimiterea la Apocalipsa. Capul calului a fost confectionat din trimbite aduse de la Casa pionierului, de la caminele culturale din judet, inclusiv de la Zece Prajini… Am bibilit la idolii astia vreme de mai bine de an de zile. Nucu isi pierduse rabdarea. Ne certam ca la usa cortului. Aruncam cu dalti si pensule in el. Dimineata ne certam si seara ne impacam din nou. Dar, vorba lui Solomon, cine nu iubeste cearta, nu iubeste stiinta. Si arta de asemeni. Pina la urma, cu voia Domnului, am terminat lucrarea si am rasuflat usurat… Era ca si cum as fi intinerit cu o suta de ani…"
Conversatia aceasta am purtat-o cu minunatul meu prieten, Dragos Patrascu, in preajma parcului Copou, pe gardul caruia se afla afisate lucrarile artistului… Opriti-va o clipa in fata lor, pentru a va bucura de frumusetea lor…
