Cultura si cooltura

Daca cineva este interesat sa afle ce pondere au cultura si emisiunile culturale in viata romanilor, curiosul poate intrebuinta internetul pentru a descoperi doua sondaje demne de atentie. Primul se intituleaza „Barometrul de consum cultural 2009", iar celalalt, „Ponderea emisiunilor culturale si religioase in programele de radio si televiziune romanesti" (2010). 

Inainte de a semnala citeva dintre datele relevante ale sondajelor se cuvine sa aratam ca 80% dintre informatorii care au consimtit sa raspunda la intrebarile cuprinse in „Barometrul de consum cultural 2009" au declarat ca detin telefon mobil si cablu TV. Dupa cum se va arata, aceasta informatie nu este deloc lipsita de importanta. In anul precedent s-au adunat 42 de miliarde de minute vorbite la telefonul mobil, ceea ce ar insemna ca, in medie, un roman a vorbit intr-un an timp de 33 de ore, adica 2 ore pe luna. Unii vorbesc mai putin, altii nu se pot dezlipi de telefon cu orele. Vorbitul la telefon paleste, insa, in fata poftei de a urmari emisiuni de televiziune. Potrivit statisticilor de anul trecut, romanul petrece, in medie, sase ore pe zi in fata televizorului. Piata raspunde cu promptitudine unei asemenea performante vizuale. La noi, pe linga codri verzi de brazi si cimpuri de matase, exista 112 posturi de televiziune cu difuzare prin satelit si 248 de posturi locale, cu difuzare terestra, adica 320 de televiziuni. In ansamblu, numai o treime din posturile de radio si de televiziune din Romania difuzeaza emisiuni culturale. Spatiul de emisie pe care televiziunile il aloca emisiunilor culturale nu depaseste, in medie, 4,2% din programul saptaminal.

Difuzarea informatiei culturale nu depaseste, deci, o ora pe zi. Nu trebuie pedepsita mintea privitorului cu ore insuportabile de teatru, opera, muzica clasica, prezentari de carte, festivaluri de poezie si documentare sau reportaje culturale. Doar n-o sa stea omul sase ore in fata televizorului daca in grila de programe figureaza emisiunile mentionate mai sus, nu-i asa? Cine are asemenea apucaturi, sa se uite pe TVR Cultural ori pe Mezzo! Cine e normal, ia d-acilea singe, lupte ca-n povestile de capa si spada, accidente spectaculoase, jafuri ca-n filme, crime ca-n romanele politiste, blockbustere da Hollywood, Juanita si Fernando din Columbia, moartea in direct, scandaluri murdare, birfe periculoase, zvonuri rautacioase, politica si desene animate cu pokemoni!

Intrebati daca au investit in produse culturale, 51% dintre respondenti au afirmat ca nu au cumparat carti, 71% au spus ca nu au cumparat filme iar 63% au declarat ca nu au cumparat muzica. Cred ca realitatea nu e corect reflectata in aceasta statistica. Nu se cumpara carti, filme si muzica, pentru ca multe asemenea bunuri se descarca de pe net. Imi imaginez ca un abonament de 40 de lei pe luna la internet permite colectarea unor produse culturale in valoare de mii de euro.

Sa revenim la televiziuni si la distributia emisiunilor culturale pe regiuni istorice. Cei mai preocupati de promovarea emisiunilor ce au ca tema cartea sint muntenii, urmati de dobrogeni si de moldoveni. Tot muntenii conduc si in topul promovarii teatrului, fiind secondati de moldoveni si pinditi de dobrogeni. Emisiunile cu tematica folclorica sint prezentate cel mai adesea in Crisana, Bucovina si Maramures, adica in regiunile in care a fi roman inca mai inseamna ca nu ti-ai uitat radacinile. La categoria „istoria muzicii" conduc oltenii, ei fiind singurii din tara care promoveaza o asemenea tematica pe posturile locale de televiziune. Cea mai relevanta statistica este insa cea referitoare la poezie. In 2009, nici un post local de televiziune din Romania nu a alocat vreun minut unei emisiuni care sa aiba ca tema inefabilul poeziei. De la tribuna Parlamentului, Adrian Paunescu a avut mai multe minute de emisie poetica si mai multi ascultatori decit oricare alt poet – neparlamentar ce ar fi incercat sa-si promoveze imaginea si talentul la unul din posturile locale de televiziune.

Cum se situeaza draga noastra Moldova in acest peisaj amenintat de seceta? In Moldova marilor carturari medievali si a ctitoriilor glorioase de odinioara, primeaza astazi, in ordinea descrescatoare a minusculelor spatii de emisie, productiile cu tematica folclorica, documentarele si reportajele culturale, emisiunile despre carti si teatrul.

Acest desen in alb si negru poate fi intregit cu un ultim comentariu. Cultura de masa nu inseamna sa-ti inunzi creierul cu televizorul, dupa cum nu inseamna sa te oxigenezi la mall ori sa faci piruete in discoteci decorate cu motive din codul lui Da Vinci. Cultura de masa inseamna un spectacol bun, inseamna sa-ti apleci urechea si catre altceva decit Snoop Doggy Dogg ori Lady Gaga si, de ce nu?, sa-ti pudrezi nasul cu mirosul de cerneala al colii proaspete dintr-o carte buna abia iesita de sub tipar. Diferenta intre un coolturnic si un om de cultura consta, printre altele, in faptul ca cel de-al doilea il intelege si-l accepta cu seninatate pe primul, reciproca nefiind niciodata valabila.