Eurasia

Din punct de vedere geografic, Europa si Asia au fost unite dintotdeauna; de altminteri, geografii si geologii folosesc termenul de Eurasia pentru a desemna imensul spatiu dintre Atlantic si Pacific. La urma urmei, granita dintre Europa si Asia, fixata pe muntii Urali, este una pur conventionala si a fost propusa, in tratatele de geografie, destul de tirziu.

In mod paradoxal, mai putin conventionala s-a dovedit a fi granita culturala si de nivel de civilizatie; de-a lungul timpului, dar mai ales in ultima mie de ani, deosebirile culturale, dar si din sfera a ceea ce numim civilizatie materiala – tehnologie, dinamica economica etc –  s-au adincit, ceea ce a permis Europei sa se impuna in Asia ca forta coloniala, dar si civilizatoare. In ultimii ani, insa, lucrurile par sa se schimbe radical. Tarile mari din Asia – China si India – au devenit un pol mondial de putere economica  si cu pretentii crescinde de mari puteri militare.

Rusia, tara euro-asiatica din punct de vedere geografic, dar, in anumite limite, si din punct de vedere cultural, s-a trezit cumva la mijloc; in Vest o Uniune Europeana puternica- din toate punctele de vedere, iar  in Est, Blocul indo-chinez. Este adevarat ca  si in timpul Uniunii Sovietice pozitia sa era aceeasi, cu deosebirea ca India si China nu erau atunci mari puteri economice.

Implozia Uniunii Sovietice a pus Rusia intr-o situatie foarte dificila. Separarea fostelor republici unionale a creat mari probleme economice, politice si demografice.

S-a incercat salvarea a ceea ce mai putea fi salvat, prin crearea Comunitatii Statelor Independente – CSI – chiar in acelasi timp cu prabusirea URSS. Solutia s-a dovedit a fi neviabila. Multe din fostele republici n-au uitat dictatura Moscovei – nemaivorbind de stalinism – si priveau cu suspiciune la orice initiativa a Kremlinului; mai mult, aruncau priviri ademenitoare spre Uniunea Europeana. Regimul lui Eltin, un fel de democratura in care oligarhii isi faceau de cap in timp ce tatucul de la Kremlin dormea cu votca sub perna,- a dus Rusia pe marginea prapastiei, facind-o si mai putin atragatoare pentru tarile „surori" din CSI.

Apoi a venit Putin. Vladimir Vladimirovici a satisfacut, rapid, nevoia rusilor de a avea un tatuc autentic la Kremlin, adica o mina forte care sa faca ordine. A facut ordine, e drept, dar a pus piciorul in prag si in relatiile externe, mai ales economice. A profitat de doua imprejurari favorabile: nevoia tot mai mare de energie a UE si cresterea preturilor la petrol si gaze – principalele bunuri de export ale Rusiei. Urmarea a fost ca, in zece ani, Rusia a revenit pe scena lumii ca mare forta economica, militara si diplomatica.

Azi are un atu in plus: criza UE. Fara indoiala, criza a lovit si Rusia, pentru ca este o criza mondiala, dar in mult mai mica masura decit unele tari din UE. Mai mult decit atit, Rusia poate folosi in profitul ei criza UE. Si chiar face acest lucru, in mai multe moduri.

Intii, sporeste dependenta unor tari UE fata de petrolul si gazele sale – de exemplu Germania, Polonia; apoi cumpara masiv active din toate domeniile economiei din aceste tari, inclusiv din Romania. Rusii au inteles deja ca nu mai sint necesare tancurile pentru a-si spori influenta intr-o tara sau alta; este suficienta arma energetica.

In sfirsit, lucrurile mergind prost in UE, Rusia a reusit sa convinga deocamdata doar doua foste republici unionale sa alcatuiasca impreuna o Uniune Economica. Aceasta se va numi chiar Uniunea Eurasiatica, pentru ca include Belarusul – tara europeana,Rusia – calare pe cele doua continente si Kazahstanul – tara pur asiatica.

Iata, asadar, ca se naste si Eurasia economica si financiara.

Pe 18 noiembrie, la Moscova, presedintii celor trei state au semnat Declaratia privind integrarea economica eurasiatica, dar si un Acord  privind infiintarea unei Comisii care sa vegheze la constituirea Uniunii. Se intelege ca o asemenea constructie nu putea fi initiata fara binecuvintarea lui Putin, care a vorbit primul despre ea, a anuntat-o si a avut grija sa sublinieze ca este o alternativa la UE, care merge prost.

Integrarea eurasiatica se va realiza in doua faze: de la 1 ianuarie 2012 cele trei tari vor alcatui un spatiu economic comun – care inseamna disparitia taxelor vamale si a oricarui obstacol in calea circulatiei persoanelor. In 2015 se va realiza integrarea propriu-zisa , adica unificarea economiilor, moneda unica, politici comune privind migratia si regimul vizelor.

Nu este inutil sa amintim ca prima faza deja s-a realizat, mai demult, intre Rusia si Belarus. Insa ele incearca, de ani buni, sa realizeze chiar acel Stat Unional Rusia-Belarus (SURB), numai ca sansele acestuia sint egale cu zero. Cauza? Cit timp traieste si are puterea Lukasenko, SURB nu este posibil. El trebuie sa aiba un presedinte, or rusii – liberali sau neliberali – nici nu vor sa auda de Lukasenko, iar acesta, la rindul sau, nu accepta alta functie decit pe cea de Presedinte. Astfel incit lucrurile ramin asa cum sint. Lukasenko va respecta pina la capat principiul „Decit codas la oras, mai bine-n satul meu fruntas".

Dar de ce a reusit Rusia sa stringa la pieptul ei larg doar aceste doua tari?

Cu Belarusul explicatia e simpla: aici exista o grava criza de identitate, multi considerindu-se, de fapt, rusi, iar limba uzuala in scoli, institutii, ba chiar si pe strada este limba rusa. Apoi, Belarusul depinde intr-o proportie covirsitoare de Rusia din punct de vedere economic. La rindul ei, Rusia are in Belarus singurul avanpost sigur spre vest; bazele aeriene din Belarus sint ale Rusiei, iar intre ele granita este formala. Si argumentele ar putea continua.

Mai dificila, dar nu foarte, este explicatia cu Kazahstanul. Este o tara islamica, dar care are totusi vreo 20% populatie rusa; limba rusa este inca larg folosita, o mare parte a retelei de transport petrol si gaze trece prin Rusia, iar Baikonur – vechea baza de lansare a rachetelor cosmice – este inchiriata Rusiei pina in anul 2050.

Mai presus de toate, insa, presedintele Nursultan Nazarbaev este un dictator si unde poate gasi el intelegere si, la o adica, ajutor daca nu la un regim forte ca cel rusesc si la un omolog ca Lukasenko? Primavara Araba da frisoane multora.

Ce forta va avea aceasta Eurasie economica?

Va avea 170 milioane de oameni si, deocamdata, un PIB de aproximativ 2000 miliarde (2 trilioane) de euro. Este foarte putin fata de PIB-ul UE, al tuturor tarilor membre – numai Germania, singura, avind mai mult – precum si fata de SUA. Are, insa, mari rezerve de gaze, petrol, aur, argint si, atentie, uraniu – pe locul trei in lume.

Risc o mica previziune. Daca UE merge prost inca vreo citiva ani nu este deloc exclus ca tarile CSI, care privesc astazi mai mult spre Vest decit spre Moscova, sa schimbe directia privirii. Asta, cu conditia ca Uniunea Eurasiatica sa mearga bine, lucru pe care nimeni nu-l poate garanta. Istoria ne arata ca orice alcatuire geo-politica din care a facut parte si Rusia a sfirsit prin a fi dominata de Rusia. Dar istoria nu se repeta mereu si, poate, aceasta va fi exceptia de la regula.