Evenimente paralele

duminică, 07 noiembrie 2010, 19:36
5 MIN
 Evenimente paralele

Ajuns la Bucuresti pentru un simpozion dedicat Grupului de Actiune Banat („O dinamica a dilemelor. Orient/Occident, Majoritar/Minoritar, Capitalism/Socialism, Individ/Comunitate", 4-5 nov., Muzeul National al Literaturii Romane), stirea care a dominat deja micul dejun de joi dimineata in lobbyul hotelului a fost Adrian Paunescu.

Am iesit apoi la o mica plimbare ca sa-mi iau Gazeta sporturilor  si tigari. Pe prima pagina a Gsp: Adrian Paunescu. Iar alte sase pagini ii erau dedicate aceluiasi Paunescu internat in stare grava la spital. De citit n-am apucat s-o citesc (la fel ca si editiile de vineri si simbata) abia in tren, la intoarcere.

La 10.30 a inceput simpozionul despre Aktionsgruppe Banat, prezenti fiind, dintre membrii AGB, doar Gerhard Ortinau si William Totok, cit si „ambasadorul" AGB la Bucuresti in anii 1970, Gerhard Csejka (toti trei sositi din Germania). Sesiunea de dimineata a fost deschisa propriu-zis (dupa cuvintul de salut al directorului MNLR, Lucian Chisu) de Emil Hurezeanu, care a asezat interesul retrezit pentru AGB in contextul premiului Nobel pentru Herta Müller, acelasi care a dus la o „reanimare" a interesului pentru „descoperirea a ceea ce s-a intimplat in Romania comunista", aratind ca, dupa 1947, opozantii, dizidentii „au fost in mod obisnuit singuri, imprastiati", grupuri similare celui din Banat neexistind, iar cele care au existat ar fi fost doar literare, fara sa fi avut un „caracter politic asumat".

Gerhard Csejka a prezentat apoi contextul restrins al Banatului svabesc in care a aparut Grupul de Actiune Banat, ai carui membri s-au grupat dintr-o baza de selectie ce cuprindea in jur de 900 de elevi de la 7 licee cu predare in limba germana (doua la Timisoara, cite unul la Arad, Resita, Lugoj si Sinnicolau Mare, de al 7-lea nemaiamintindu-si), cit si contextul general al Romaniei comuniste aflata in plina deschidere la sfirsitul anilor 1960, inclusiv pentru minoritatile sale, pentru ca atunci s-au infiintat si publicatii precum „Hermannstädter Zeitung" (Sibiu), „Karpatenrundschau" (Brasov) si Neue Banater Zeitung. Gazeta din urma avea sa aiba o importanta foarte mare pentru GAB datorita lui Nikolaus Berwanger, redactorul-sef al NBZ si sustinator initial al tinerilor poeti si prozatori Albert Bohn, Rolf Bossert, Werner Kremm, Johann Lippet, Gerhard Ortinau, Anton Sterbling, William Totok, Richard Wagner si Ernest Wichner – grupul „istoric", cum se spune in pliantul-program al simpozionului, caruia aveau sa i se alature in timp Helmuth Frauendorfer, Roland Kirsch, Herta Müller ori Horst Samson. Dar asta abia in formula „dispersata" in cadrul cenaclului oficial Adam Müller-Guttenbrunn, caci, evident, Ochiul si Timpanul regimului se sesizasera si luasera masurile necesare pentru anihilarea Aktionsgruppe Banat ca grup.

William Totok, apoi, a tinut sa puncteze importanta anului 1968 (de exemplu refuzul Romaniei de-a invada Cehoslovacia alaturi de trupele sovietice/ale Pactului de la Varsovia), importanta unei profesoare de germana – Dorothea Götz – de la liceul din Sinnicolau Mare (5 dintre membri proveneau de la acest liceu!), a accesului la carti din RFG. Foarte interesant a fost un element de context punctat de Marius Oprea, anume ca tot in 1968 Ceausescu a criticat dur stalinismul la o plenara, iar apoi Alexandru Draghici a fost inlocuit de… Ion Iliescu, acesta avind misiunea de a se ocupa de miscarea de tineret…

La rindul lui, Gerhard Ortinau a tinut sa spuna ceva despre „misterul acesta de ce am fost noi de stinga": prima lui opozitie ar fi facut-o impotriva tatalui sau, a satului svabesc, impotriva acestui „univers dictatorial" si dintr-o „respingere a trecutului nazist al comunitatii svabesti". A amintit apoi, printre altele, si de descoperirea lui Bertolt Brecht (autor de referijnta pentru AGB), ceea ce ofera trecerea spre lectura de dupa masa, sustinuta de Ortinau si Totok, iar una dintre poeziile acestuia din urma pe care am tradus-o pentru aceasta ocazie se numeste… „Parafraza dupa Brecht// de va-ntreaba/ daca sinteti comunisti/ e mai bine/ daca puteti prezenta ca dovada textele voastre/ drept carnete de membri de partid".

La micul dejun de a doua zi (vineri, deci), televizoarele erau setate, evident, pe moartea lui Paunescu.

Apoi, la Facultatea de Litere, Mircea Martin a deschis colocviul „Utopie si/sau luciditate critica – mostenirea literara a contraculturii in Europa de Est (Aktionsgruppe Banat si Generatia 80)". Stefan Borbely, Mihai Dinu Gheorghiu, Adrian Lacatus, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Magda Carneci, Carmen Musat, William Totok, Gerhard Ortinau si Caius Dobrescu (cel care a formulat tema) au dezbatut diferentele si asemanarile dintre un grup de actiune (inclusiv literara) si un grup literar, respectiv o generatie, ambele mai degraba de stare de spirit. Din pacate, n-am tinut minte cine a spus ca, odata cu generatia 80, literatura romana ar prefera „arta conturnarii"…

Dupa masa, aflam ca trupul neinsufletit al lui Adrian Paunescu a fost depus la doi pasi de MNLR, la Casa Scriitorilor de pe Calea Victoriei. Asteptind la o tigara proiectarea filmului documentar „Notat pe margine. Scriitori germani din Romania in plasa Securitatii" (realizat de Helmuth Frauendorfer), ma trezesc cu Ecaterina Andronescu cu un brat de flori in spatele meu, careia i se explica faptul ca sicriul lui Paunescu este la Casa Scriitorilor.

Seara, simpozionul s-a incheiat in cafeneaua MNLR cu un recital de poezie si jazz in memoria regretatului Rolf Bossert. Ioan Grosan a prezentat-o pe solista-studenta de la Conservator care urma sa cinte acompaniata de Mircea Tiberian cu un „iata, nasc si la Moldova cintarete de jazz". De, o fi uitat ca tot de prin Moldova sint Maria Raducanu si Luiza Zan si regretata Anca Parghel… Apoi,  Gerhard Csejka a citit poezii de Rolf Bossert, in traduceri mai vechi sau mai noi. Printre altele, si aceasta: „porunca// sa nu lauzi ziua inaintea noptii/ sa nu lauzi noaptea/ sa lauzi zi si noapte".

Pe la ora unu noaptea, intimplarea a facut ca am trecut pe linga casa de pe Dionisie Lupu a lui Adrian Paunescu. Flori, candele, luminari, poezii, scrisori de adio de la „generatia in blugi" si „tineretul in adidasi"…

Simbata, in trenul de Iasi, am citit in suplimentul „Herta" al saptaminalului Corso (11.06.2010) ca „si-ar fi putut spune, la fel de bine, «himeristii» sau «cenaclul de simbata seara». Dar s-au autointitulat Aktionsgruppe Banat (…), punind laolalta trei vocabule care, chiar luate separat, in ochii autoritatilor comuniste nu puteau fi decit curata dinamita: grup, actiune, Banat". „Spre deosebire de majoritatea scriitorilor romani", mai scrie Gabriel H. Decuble in eseul sau „Daca n-o fi cu Banat…", „ei au ales sa fie incomozi, in toate sensurile cuvintului".

DinGazeta sporturilor, apoi, am aflat ca antrenorul Cristi Pustai si-a botezat fiica Hiperboreea – dupa o poezie de Adrian Paunescu, fie-i tarina usoara, ca el nu i-a fost…

Comentarii