Ganduri laice la schitul Hadambu

Duminca am fost, impreuna cu niste buni prieteni si cu familia, la schitul Hadambu. Atmosfera agitata de acolo m-a facut sa ma gandesc la cata liniste era pe dealurile acelea atunci cand nu exista magaoaia de la intrare, construita recent, ci doar micutul schit din piatra, cat o magazie de lemne, inconjurat de ziduri pe care eu unul le-as sari cu usurinta daca as fi turc, tatar sau alta lighioana din secolul al XVII-lea. Vechiul ansamblu manastiresc din secolul al XVII-ea este fermecator si imi poate starni ganduri cucernice. Restul ma face sa ma gandesc la un parc sau la un loc de distractie.

Luati-o ca pe un defect profesional, dar imi vine in minte discursul pe care ctitorul, un grec pe nume Iane, care era castrat, deci trebuise sa accepte porecla Hadambu (care chiar asta insemna: eunuc; dupa cum bine stiti, pe vremea aia carturarii nu isi puneau problema articolului hotarat enclitic), i l-a turnat in fata lui Duca Voda, care descapatana senin pe oricine i se impotrivea (decupez din Cronica anonima a Moldovei): „Domne, ma rog sa aib la Maria-Ta pas, sa graiesc Mariei-Tale doa-trei cuvinte. Eu, Domne, coi n-am, muiere n-am, copii n-am, se ma tem de osanda lor; in trecute dzile te-ai maniat Maria-ta pe mine, ai trimis un Armas sa ma inece in Bahlui, el, bata-l Dumnedzeu, armasul (si sa ma ierti iubite cetitoriu) n-au pazit sa ma inece, ci m-au ingaduit pana te-ai desmaniat Maria-Ta si m-ai iertat. Ci acum indrasnesc de graiesc Mariei-Tale pentru cele trei giupanese sarace, ce sed legate la pusci, ca vadz ca nime nu-ti indrasnesce a grai Mariei-Tale, ci eu am indrasnit: una, ca-s bucuros cu un ceas mai inainte sa mor; a doua, ce nu s-a audzit nici intr-o tara, nici aflu scris nici in istorii acesta, sa sa inchidza si sa se lege la pusci femeile boierilor, deca mor." Il invidiez cumva (dar cu masura); omul nu avea de ce sa se teama si o spune clar: fiind impotent (ceea ce nu era obligatoriu in cazul eunucilor) sau macar steril, nu pretuia prea mult lucrurile lumesti, nu avea familie, deci isi permitea sa aiba curaj (ce aberatie spun: curaj ai abia atunci cand faci ceva impotriva fricii).

Iata o libertate la care m-am mai gandit: cat de mult s-ar simplifica relatiile dintre oameni daca nu ar exista pornirea asta animalica (si pura atunci cand ramane doar asa), pe care noi, astia care ne pierdem vremea cu „cetitul cartilor", o transformam intr-o experienta adesea livresca? Din pacate, amestecam sexualitatea noastra (care e, in ciuda a tot ce ne invata asa-zisul bun simt si morala cea de toate zilele, una dintre cele mai frumoase si specifice moduri de manifestare a omului) cu tot felul de impuritati: orgoliu, sentimentul (fals) al puterii, conventii, prejudecati, ziua de ieri, ziua de maine etc. Ne-am indepartat de gura grotei si ne-am complicat viata. E drept ca, pe de alta parte, am facut-o si mult mai incitanta, mai frumoasa, mai bogata. Si totusi, daca toti scriitorii ar fi fost castrati, sunt convins ca literatura ar fi insemnat o colectie nesfarsita de psalmi. Nu ar fi fost pacat? Eu cred ca devenim oameni abia atunci cand reusim sa transformam ceea ce ne vine din instinct in cultura. Cand impriman stil naturii. Adica atunci cand filtram niste porniri primitive si tocmai de aceea fara valoare in sine printr-o sita fina, care le decanteaza si le transforma intr-un sistem de gesturi si ritualuri (fie ele si de imperechere) foarte rafinate, subtile, poetice. Oamenii care au de-a face cu multe terfeloage sunt mult mai inventivi din punct de vedere erotic decat ceilalti (dintre femei, de pilda, mari surprize rezerva mai mereu ochelaristele aparent cuminti, cu alura de tocilare). Mie, unuia, statul in biblioteca imi toarna adrenalina in vene, dupa o zi-doua-o saptamana-o luna de scris-citit sunt plin de viata, eman buna dispozitie si acumulez o pofta nebuna de a trai intens. Lucrurile se asaza cu totul altfel, lumea devine mai frumoasa, femeile emana un parfum diabolic si irezistibil precum panterele din bestiarele medievale.

Sa citim cartile altora si vom intelege ce se petrece cu noi.  Amorul e, o spun cativa intelepti, un sentiment livresc. Si ce bine e ca asa stau lucrurile…