Halal criterii!

Cu emotie aflam ca vitalitatea culturala (indicator cu suflu mobilizator) a Iasului este la jumatate ci a Clujului si situeaza capitala Moldovei undeva, pe locul VI in tara (e un progres: in 2009 am fost pe 8, dar nu s-a sesizat nimeni!), la nivelul orasului Alba Iulia si mult in urma urbei Sf. Gheorghe. Concluzia cercetarii o semneaza CCCDC, adica Centrul de Cercetare si Consultanta in Domeniul Culturii, organism serios, cita vreme functioneaza in subordinea Ministerului Culturii. Sigur ca, probind astfel de contraperformanta intr-ale vitalitatii culturale, Iasul nici n-ar mai trebui sa-si prezinte candidatura la titlul de Capitala Culturala Europeana in 2020. O fi avind orasul ceva aura culturala, dar, cum atesta cercetarea ministeriala, vitalitate n-are. N-are, adicatelea, puls, n-are tensiune; intr-un cuvint, Iasul cultural nu traieste, cel mult vegeteaza – daca nu cumva o fi si raposat de-a binelea. Sigur ca fiecare iesean isi poate avea (si clama) ofurile lui privind destinele culturale ale urbei, iar cei implicati direct, cu si mai multa indreptatire. Ceea ce nu inseamna ca se cuvin acceptate fara replica tot soiul de categorisiri aiuristice, mai ales cind metoda de cercetare este pur si simplu copiata dupa un model american potrivit romanilor si Romaniei taman ca nuca-n perete. Cum se stie, peste ocean, fenomenul cultural se bucura de o sustinere statala mult mai modesta decit la noi, hotaritor fiind aportul marilor sponsori si al ONG-urilor specializate. Sumele alocate de municipalitati pot fi, acolo, revelatoare pentru „vitalitatea culturala" a urbei, nu si la noi, unde mai exista o finantare centrala, ministeriala, secondata de contributia consiliilor judetene. Cita vreme, la Iasi, Teatrul National, Opera Romana si Centrul Muzeal de la Palatul Culturii sint subventionate din bugetul Ministerului Culturii si Cultelor, iar Teatrul „Luceafarul", Filarmonica „Moldova", Muzeul de Literatura al Moldovei si Biblioteca „Gh. Asachi", de catre Consiliul Judetean, sigur ca Primariei, ramasa doar cu Ateneul Tatarasi, Editura „Junimea" si Casa de cultura „M. Ursachi", ii revine o cota modesta in finantarea culturii. Asta sa insemne ca, la Iasi, nu se aloca fonduri domeniului? Onor CCCDC s-ar fi cuvenit sa sesizeze deosebirile de sistem care fac inoperante criteriile importate otova. Pe de alta parte, procentul acordat culturii intr-un buget municipal nu-i relevant in sine si pina la capat. Daca orasul sucevean Milisauti s-ar hotari sa sustina activitatea unui taraf, ceea ce i-ar topi cam un sfert din buget, asta ar urma sa probeze o nemaipomenita vitalitate culturala milisautana, apta s-o includa intr-o geografie culturala europeana? E-un criteriu fals, evidentiat si de faptul ca pierd puncte (in 2009) Clujul si Iasul, cu numai 40 si, respectiv, 47 de lei pe cap de locuitor, datorita tocmai imprejurarii ca atit Clujul, cit si Iasul au mari institutii culturale subventionate din bugetul national. Ceea ce… nu se tine; nu-s bani din visteria Primariei, nu intereseaza; ce metodologie o mai fi si asta? Orasul Sf. Gheorghe s-a instalat inaintea Iasului (2011) datorita cotei alocate culturii de Consiliul Municipal. Numai ca totalul sumei, absolut ridicol in comparatie cu alocarile totale iesene, se imparte la numarul de locuitori. Care fiind mic, iata, face din tintar armasar! De altfel, fetisizarea cifrelor duce si la alte ierarhizari paradoxale: Sibiul, Capitala Culturala Europeana, s-ar fi situat, in 2009, in coada cozilor, cu numai 3,8% din cheltuielile publice alocate culturii (aici prevalind… fondurile europene). Un alt criteriu absolutizat, provenit dintr-o realitate in care dinamismul cultural (si, implicit, vitalitatea…) il asigura initiativa privata, acorda, in viziunea CCCDC, rol mult exagerat ONG-urilor. Activitatea lor se puncteaza distinct, dar sirul de manifestari culturale organizate la Casa Pogor ori la Casa „Mihai Ursachi", nu! Nici gradul de participare a locuitorilor la activitatile culturale nu se cuvine fetisizat, cita vreme, in 2011, la Iasi n-au functionat nici cladirea Teatrului National (si a Operei), nici Palatul Culturii, ambele in reparatii capitale. In fine, „dinamica industriei creative", care ar avea in vedere „economia principala de copyright – produse nou create 100%" se refera la presa, editare de carte si reviste, productie de muzica, teatru, opera, productii video si film, radio-tv, galerii de arta s.a. Cum sa compari (si sa depunctezi!) Iasul, oras in care apar 42 de publicatii, 7 cu profil strict cultural, multe altele cu caracter stiintific, cu Sf. Gheorghe (4 publicatii, nici una culturala)? La Iasi functioneaza una dintre cele mai mari si mai prestigioase edituri din tara, „Polirom", un post public tv, unul de radio, o Filarmonica excelent cotata in lume, un Teatru National, o Opera, un Teatru pentru copii si tineret; infrastructura culturii este incomparabil mai dezvoltata decit in cele doua orase cu care s-a facut comparatia la un loc! Cit despre „resursele umane specializate", fi-vor ele mai numeroase si mai bine pregatite la Sf. Gheorghe decit la Iasi? Poate daca iarasi se imparte cifra totala la… numarul de locuitori! Argumentindu-si prestatia, autorii studiului depling mai in fiecare paragraf absenta ori putinatatea informatiilor, precum si datele statistice incomplete furnizate de judete. Ceea ce n-a descurajat aplicarea silnica a modelului (Institutul Urban din Washington) pina la capat, chiar daca rezultatele contrazic flagrant evidenta. Cultura fiind (DEX) „totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire si a institutiilor necesare pentru comunicarea acestor valori", vitalitatea si-o dobindeste din ceea ce s-a creat, ceea ce s-a tezaurizat si ceea ce se creeaza. Un barometru cultural real si echilibrat nu poate ignora prezenta institutiilor creatoare si purtatoare de cultura. Orasul cu cea mai veche Universitate din tara (si-n care mai functioneaza alte sase Universitati), cu o filiala a Academiei si 13 institute, centre si laboratoare academice de cercetare, cu cel mai vechi teatru romanesc (si inca trei alte prestigioase institutii de spectacole), cu cel mai vechi muzeu romanesc si intiia casa memoriala, alaturi de care functioneaza alte 22 de muzee si case memoriale, cu zeci de biblioteci, cu peste 100 de edituri („Polirom" a trimis anul trecut in librarii 450 de titluri – cite s-or fi editat la Sf. Gheorghe?), oras in care functioneaza Centrul Cultural Francez, Centrul Cultural German, Centrul Cultural Britanic, Centrul Cultural Elen, Centrul Cultural al Americii Latine si Caraibelor, orasul in care apar cele mai multe  gazete si reviste culturale din provincia romana, orasul cu filiale ale Uniunii Scriitorilor, Uniunii Muzicienilor, Uniunii Artistilor Plastici, a ajuns, in urma unei cercetari schioape, efectuata cu unelte nepotrivite, inapoia urbei Sf. Gheorghe intr-un clasament cultural? Flagranta confuzie a criteriilor! Cultura unui mare oras nu tine nici de calitatea asfaltului, nici de culoarea fatadelor, nici doar de procentele bugetului Primariei. Ma-ntreb daca intr-un clasament al institutelor de cercetare si-ar afla vreun locsor si nastrusnicul CCCDC.