In cautarea Zilei Nationale

Pe 1 decembrie, eu unul voi la tara, iar ziua aceasta pentru mine inseamna in primul rand ziua de nastere a unui prieten fost coleg de facultate. In siajul articolului de lunea trecuta, mi-am facut niste ganduri in chestiune. Iata ce n-am mai apucat si n-am avut nici spatiu sa pun in discutie in articolul „Petarde patriotarde": faptul ca Ziua Nationala a Romaniei e din start gresit aleasa – atat din punct de vedere al datei istorice (din cauza unor viziuni mai putin moderne asupra natiunii si asupra patriotismului), cat si din cel al datei calendaristice!

Mai intai, despre natiune si patriotism: optandu-se pentru ziua de 1 decembrie, ziua unirii Transilvaniei cu Regatul Romaniei, din start au fost exclusi un numar mare de cetateni ai tarii – maghiarii, evident: vrem, nu vrem, trebuie sa admitem ca 1 decembrie 1918 este una neagra in memoria colectiva a celei mai mari minoritati etnice din Romania! Indiferent de justetea acestei uniri, maghiarii n-au cum sa se simta solidari cu aceasta sarbatoare care este una exclusiv a romanilor ca natiune de acelasi „sange". Altfel, chit ca nu mai conteaza (ca numar), sasii, chiar daca au votat pentru unirea Transilvaniei cu Romania, n-au nici ei – asa cum nu prea au nici celelalte minoritati – motive de identificare cu aceasta zi nationala. Nu se regasesc in ea si punct!

Practic, atunci cand comunista zi de 23 august a fost inlocuita cu 1 decembrie, nu s-a tinut cont de necesitatea de-a redefini natiunea ca o comunitate moderna de cetateni care-si trag identitatea dintr-un spatiu geografic pe care-l impart si din niste valori comune!

Apropo de identificare: lipsa de coagulare pozitiva a tuturor cetatenilor Romaniei intr-o natiune unita se vede, de altfel, de la o posta si destui oameni cu cap sunt constienti de ea.

Acum cateva saptamani, Dilema veche a avut ca tema de dosar „Propaganda". In cadrul acestuia, sociologul si fostul politician si ministru PSD Vasile Dincu a invocat si el in articolul lui „Televizorul doar minte" (DV, nr.453/18-24 octombrie 2012) problema natiunii si a identitatii nationale: „Odata cu moartea propagandei politice, a murit si o forma de propaganda care este importanta pentru orice stat: propaganda statului sau a natiunii. Propaganda pe care o orchestreaza statul in interior este realizata prin mijloacele institutionale si are ca scop intarirea identitatii, consolidarea coeziunii sociale, cresterea increderii sociale sau modernizarea mentalitatilor prin inculcarea unor valori ca toleranta, responsabilitatea civica, echitatea si multe altele." Da, cam asta ar trebui sa se intample. Iar propaganda de care vorbeste Dincu n-are nimic de-a face cu propaganda partinica a celor de la Antena 3 care s-au suit pe tricolor ca pe-un covor fermecat spre a gadila (ei, da, aminteste de Gadea, nu?) placut nu patriotismul orientat spre valorile euro-atlantice, ci sentimentele patriotarde ale unei populatii zburatacite… „Propaganda statala poate fi asimilata educatiei nationale; statele puternice au programe serioase in acest sens", afirma Dincu in continuare, iar concluzia lui este una dura de tot: „Romania este un stat aproape esuat din acest punct de vedere. Suntem intr-o criza a valorilor si intr-o criza de identitate". Cine crede ca se poate iesi din aceste crize calare pe un drapel fluturat „patriotic", fara munca si devotament civic, se-nseala si amageste amarnic.

Acum, despre data in sine: okay, optandu-se pentru ziua unirii Transilvaniei cu Romania, asta era data – 1 decembrie. Dar este una proasta din toate punctele de vedere, inclusiv din cel economic!

Este o zi proasta pur si simplu si ca plasare sezoniera: chiar de-ar fi fost cazul unei minivacante, perioada aceasta a anului tot nu imbie la… consum, indiferent daca stai acasa ori pleci undeva. Pur si simplu nu-i acelasi lucru sa sarbatoresti Ziua Nationala intr-o zi in care ba e frig si ploua, ba e soare si ger, ba bate vantul si ninge (n-are importanta daca, intamplator, anul acesta 1 decembrie va fi /fost/ o zi cu vreme faina) sau intr-una de primavara, vara sau macar de toamna: americanii il au pe 4 iulie, francezii pe 14 iulie, nemtii pe 3 octombrie. Toate aceste date sunt mai potrivite, mai imbietoare pentru o sarbatoare!

Si atunci? Nu stiu, dar nu cred c-ar strica sa se caute o data care sa nu excluda din start o parte considerabila dintre cetateni, una care macar din punct de vedere statistic promite vreme faina, una care sa unifice pe bune oamenii. Si-ar merita chiar si sa fie facut un mega-sondaj pe tema aceasta, unul care sa propuna in prealabil doua-trei date calendaristice cu importanta istorico-simbolica integratoare care sa fie discutate si dezbatute in mass-media. In ce ma priveste, singura data de-o asemenea importanta istorica si potrivita inclusiv calendaristic mi se pare a fi 10 mai. Regalitatea Romaniei a insemnat practic intemeierea, punerea bazei statului roman modern, Casa Regala, prin Regele Ferdinand, a realizat si Marea Unire. E drept ca, in anii din urma, Casa Regala n-a prea functionat, din pacate, pe masura acestei importante simbolice, lasandu-se antrenata (prin Principele Radu, unul „facut") in jocuri politice partizane, dar dincolo de acest fapt ramane importanta istorica incontestabila cu o certa valoare simbolica si defel exclusivista etnic sau de alta natura.