In criza de idei, in pragul alegerilor

Cu doar doua saptamini inainte de alegerile prezidentiale din Statele Unite, situatia in tabara republicana a devenit extrem de sumbra, odata ce toate sondajele recente indica un dezastru previzibil pentru conservatori. Comentatorii vietii politice americane observa ca marile voci ale neoconservatorismului parca au amutit in ultima vreme. In schimb, apar din ce in ce mai multe comentarii critice chiar din tabara republicana. Printre cele mai acerbe sint cele ale lui Peggy Nolan, editorialista la Wall Street Journal. Nolan este o legenda printre neoconservatori; ea a conceput mult timp discursurile lui Ronald Reagan, iar scrierile ei saptaminale in marile jurnale sint percepute de catre unii ca "vocea de dincolo de mormint" a raposatului ex-presedinte.

Principalul obiect al criticii doamnei Nolan este dat de decizia prezidentiabilului McCain de a o nominaliza pe Sarah Palin pentru candidatura republicana la vice-presedintie. Candidatura doamnei Palin reprezinta, in opinia comentatoarei de la Wall Street Journal, expresia simptomatica a unei noi vulgarizari a politicii americane. De exemplu, limbajul doamnei Palin: candidata la vice-presedintie inghite sistematic silabe intregi, pentru a simula limbajul popular. Sint ca voi, potentialii mei alegatori, pare sa vrea sa semnalizeze doamna Palin. Sa fie o dovada de snobism daca un candidat se exprima intr-o engleza corecta? – se intreaba Peggy Nolan. In ce moment se transforma populismul sanatos intr-o propaganda dizgratioasa si, mai ales, periculoasa?

Comentatoarea americana a observat timp de sapte saptamini comportamentul public al doamnei Palin si a ajuns la concluzii transante: Palin nu poseda nici mestesugul, nici cunostintele si cu atit mai putin bazele filosofice care sint de asteptat din partea unui politician american de virf. Palin ar vorbi parca intr-o doara, aparent fara sa inteleaga implicatiile publice ale propriilor ginduri.

Prestatiile candidatei Palin tind sa dezbine profund tabara republicana. In timp ce o mare parte a bazei partidului o adora in continuare, admirindu-i limbajul frust, o buna parte a elitei neoconservatoare vorbeste deja de o senzatie apasatoare de penibil. Heather McDonald de la Manhattan Institute, un think-tank apropriat conservatorilor, se asteapta de la o potentiala vice-presedinta a Statelor Unite la declaratii care sa tradeze o minima constructie logica, precum si o sintaxa adecvata. Nu este cazul doamnei Palin. Colin Powell, vestitul general in rezerva, a folosit candidatura doamnei Palin ca motiv de dezertare spre tabara democrata. Editorialistul conservator David Brooks chiar o numeste pe Sarah Palin "tumora fatala a partidului republican". Cele mai ferme acuze la adresa doamnei Palin vin insa de la National Review, principala revista de politologie de orientare conservatoare a ultimei jumatati de secol. Dupa aparitia recenta a unui editorial care descrie penibilitatea aparitiilor publice ale candidatei Palin si care cere apasat retragerea acesteia din cursa pentru vice-presedintie, autoarea Cathleen Parker a primit 12.000 de scrisori care reactionau, nu tocmai prietenos, la ideile editorialistei. Redactia a trebuit sa suspende, cel putin temporar, rubrica doamnei Parker. Saptamina trecuta, scriitorul Christopher Buckley, fiul fondatorului lui "National Review", i-a scris tatalui sau (un patriarh al intelectualismului de sorginte republicana) o scrisoare deschisa: "Sorry, tata, eu voi vota pentru Obama". Tinarul Buckley a fost condamnat de redactia din care facea parte pentru neloialitate – si concediat. "Vina" lui Buckley junior a fost aceea de a constata transformarea lui John McCain dintr-un politican autentic si neconventional, care indraznea sa spuna virfurilor republicane adevarul verde-n-fata, intr-un politician oarecare. I se reprosa lui McCain ca si-a lasat alterat caracterul, odata cu campania electorala. Candidatul republican ar argumenta, mai nou, relativ incoerent si neconvingator. Cine ar putea crede ca, odata ajuns presedinte, McCain va reusi sa echilibreze bugetul in numai patru ani (cum suna promisiunea lui electorala)? Editorialistul David Brooks, autor al unei biografii a lui McCain, a asteptat zadarnic din partea candidatului republican o idee centrala, "de mare forta narativa", care sa dea coloana vertebrala candidaturii sale. McCain pare incapabil de a explica americanilor cum ar reconfigura destinul Statelor Unite – in anii ce vor urma, in cazul in care ar fi ales presedinte – tara afectata, se stie prea bine, de o reducere a stimei de sine, dupa semi-esecul din Irak si, mai nou, dupa criza sistemului bancar.

Poate ca intelighentsia conservatoare asteapta insa prea mult de la virfurile electorale republicane, cred comentatorii scenei politice americane. Un candidat la presedintie, singur, nu poate acoperi deficientele unui partid intreg. Patriarhul conservator Wiliam F. Buckley clama acum o jumatate de secol ca ideile au, in politica, consecinte majore asupra societatii. Buckley si comilitonii au reusit atunci sa rupa monopolul spiritual si cultural al stingii liberale. Efortul conservatorilor a fost atit de incununat de succes, incit conservatorii au dominat scena gindirii politologice – cel putin pina la era George Bush.

Daca e adevarat ca ideile in politica au consecinte majore asupra societatii, lipsa ideilor determina, de asemenea, efecte importante. Inconsistenta discursului lui McCain ar trada poate mai mult decit o deficienta personala: ar sugera mai degrada epuizarea spirituala a conservatorismului american. Republicanii lupta de 40 de ani pentru reducerea taxelor. Acestea au ajuns atit de reduse, incit mai putin de-atit nu este de conceput. Tot de 40 de ani, republicanii insista pentru diminuarea cit mai mult a rolului statului in economie. Dupa recenta prabusire a marilor institutii financiare americane si interventia salvatoare a statului, nimeni n-ar mai indrazni sa ceara limitarea maxima a rolului statului in regularizarea pietelor, chiar si in cea mai capitalista tara din lume.

Formularea unor noi directii de dezvoltare a gindirii politologice dureaza ani de zile, citeodata zeci de ani. Alegerile prezidentiale americane insa bat la usa. Ramine de vazut daca actuala degringolada ideatica republicana s-a limitat doar la elita partidului sau s-a transmis in marea masa a alegatorilor.