Intre Mitica, Ion si Quintilian

Am aflat de curind o poveste amuzanta. S-a petrecut, cindva, la muzeul Louvre. Doi indivizi, sot si sotie (sau viceversa), se opresc in fata unui tablou. Desenul nu infatiseaza nimic senzational: un patrat rosu, un romb verde si citeva linii dezordonate de o culoare mai degraba incerta. Taina lui suprema e titlul. Pe rama sta scris in litere mari, deslusite: „Mitica". Privitorii dau tircoale capodoperei (care tine de stilul post-modern), nu pricep mare lucru si, dupa citeva ceasuri, se adreseaza nedumiriti ghidului: „Tabloul dvs. e minunat. Un singur lucru ne depaseste: titlul lui. Ce-a fost in mintea autorului cind l-a intitulat ‚Mitica’? Nu putea sa-i dea un titlu mai putin vulgar?". „Nu putea", raspunde politicos ghidul. "In fond, titlul e in desavirsit acord cu tabloul. Patratul e elementul masculin, dominant in univers. Rombul e elementul feminin, complementar si inseparabil. Din coliziunea lor originara se nasc lumile,  figurate prin liniile apoase. ‘Mitica’ a fost, asadar, titlul cel mai potrivit… Altul ar fi deturnat mesajul capodoperei". „si totusi", insista politicos barbatul, „ma gindesc ca la fel de bine s-ar fi putut numi, in aceste conditii, ‘Ionel’ sau ‘Gheorghita’ sau "Petruta". Ghidul isi ciuleste urechea si precizeaza: „Fireste, s-ar fi putut numi si asa, nu zic ba. Numai ca Dvs. aveti un defect de pronuntie. Tabloul se numeste, in realitate, ‘Mítica’ si nu ‘Mitíca’. Accentul (ascutit) trebuie pus pe primul i…".

Aristotel a numit aceste erori de limbaj sofisme ale accentului. Alaturi de altele, filosoful le comenteaza amanuntit in ultima dintre cele sase carti ale „Organonului". Exista si sofisme mai evidente, de rationare. Daca spui, de exemplu: „Vaca de pe cimp are patru picioare; masa din sufragerie are tot patru picioare; prin urmare, vaca de pe cimp e o masa", realizezi un astfel de sofism. Proprietatile luate in calcul nu sint cele definitorii. In zadar ai incerca sa muti vaca in sufragerie si sa iei cina pe ea. Masa ar avea cu siguranta un echilibru instabil. La fel patim si daca incheiem cutare inferenta, echivalind  pisica si omul, pentru motivul ca ambele fapturi au doua (si numai doua) urechi. In pofida impresiei contrare, a rationa corect si a ajunge la concluziile cele mai potrivite nu e tocmai usor. Toti gresim.

Mi s-a intimplat nu demult sa am parte de un eveniment asemanator cu patania vizitatorilor de la Louvre. Obisnuiesc sa cer studentilor, la ultimul punct din lucrare, sa mentioneze ultima carte citita si citeva impresii de lectura. Dupa lecturi si gusturi, iti poti face o idee mai adecvata despre posibilitatile unui tinar. In treacat fie spus, cu zece ani in urma, studentii mei citeau in special lucrari de teologie. Mai nou, fiorul mistic i-a parasit cu totul si citeaza in lucrarile de examen romane SF sau carti din bibliografia filosofica. Poezie nu ar citi nici sa-i pici cu ceara. Degeaba le recit din Bacovia, „Liceu, cimitir al tineretii mele…", sau din versurile lui Eminescu, „Atit de frageda, te-asameni…", precum Toma Caragiu, intr-un film. Poezia in intregime, dar si Beatles, dar si Led Zeppelin, dar si Pink Floyd tin, in mintea lor, de o faza de inceput a umanitatii, de stra-stra-antichitate. Bacovia e, pesemne, un poet din neolitic. Eminescu, din precambrian.

Astazi, ca sa convingi o fata de seriozitatea sentimentelor tale, trebuie sa-i pui o melodie „grunge", sa-ti extragi din buzunar un pistol „defensiv", sa fumezi „iarba" si, intr-un sfirsit, sa-i reciti adunari si logaritmi din contul personal. Ce sa faci? Vremurile se mai schimba…

Dar sa ma intorc la poveste. La un Re se prezinta – pentru prima data in viata lor si a mea – doua domnisoare necunoscute, una bruneta si pufoasa, cum se zice acum, cealalta, stravezie si blonda. Pun intrebarile din curs (era la „Hermeneutica formelor simbolice") si, la final, chestiunea rituala: le cer imperios „sa caracterizeze in citeva cuvinte un roman". Dupa citeva ceasuri de intensa meditatie a fetelor, primesc foile. Bruneta il caracterizeaza pe Ion din romanul „Ion". Ion e o canalie, un ahtiat dupa avere, nu are nici un scrupul, violeaza salbatic etc. etc. Iau lucrarea celeilalte si citesc incintat: „Romanul se ocupa in principal cu razboiul si cuceririle. El avea pectorali, sabie si scut. Lupta cu bravura. Dupa ce era lasat la vatra, muncea pamintul si facea multi copii…".