Jeno Bartos, Beyond

Pe Jenö Bartos il cunosc de mult timp – a avut generozitatea sa-mi dea cindva citeva lectii de desen in atelierul sau si al sotiei, pe atunci profa la liceul pe care, cu sila, il frecventam si eu, dar ca eleva…

Pictorul era sobru fara a fi rigid, critica fara a te rani si te indruma fara a fi pedant; adaugind umorul lui discret, parea un camarad pe cinste. Pasionat de meserie si de cultura, vorbea totusi putin si, mai ales, fara gesticulatie larga despre ele, ca un profesionist adevarat. Mai multe nu stiu despre el, asa ca, daca portretul pe care incerc sa i-l fac aici pentru cititorii ziarului ramine unul aproximativ, de vina e faptul ca, de foarte multi ani, noi doi abia de-am schimbat citeva cuvinte in intilnirile intimplatoare de pe strada.

Insa i-am vazut multe din lucrari, si asta e suficient, cred eu. Nu spun o noutate: pentru cunoasterea unui artist, ca si a unui scriitor, sint relevante, fireste, si… detaliile mai mult sau mai putin anecdotice din viata lui, dar cel mai important e sa-i cunosti opera.

Mi-a placut dintotdeauna pictura lui Jenö Bartos, insa am ezitat mereu sa scriu despre ea, la gindul inhibant ca nu am in dotare "instrumentarul"critic necesar. Si mai sint plasticieni care imi plac si despre care am ezitat sa scriu din acelasi considerent. Pe de alta parte, mi se pare cum nu se poate mai frustranta situatia ca un artist plastic sa faca, dupa ani multi de munca, o expozitie, iar ecourile ei, chiar in comunitatea locala, sa fie ca si inexistente. Sigur, acum exista si internetul, care te poate pune la curent cu ce se mai intimpla in lume, care te poate ajuta sa te faci cunoscut, prin care poti intra in dialog cu altii sau sa-ti pui in circulatie ideile ori imaginile – dar eu una nu am gasit in paginile virtuale prea multe informatii despre unii pictori ieseni; postarea unor date si fotografii ar fi putut-o face chiar ei, dar se vede ca nu si-au batut prea mult capul cu asta pina acum si nu inteleg de ce… In fine.

Daca m-am decis acum sa consemnez in rubrica mea din "Ziarul de Iasi" expozitia lui Bartos, intitulata "Lumi paralele", nu e pentru ca mi-am descoperit brusc vocatia de critic plastic – ci pentru ca mi-am zis ca e mai bine sa scriu stingaci, decit deloc. Cine stie, poate ii voi convinge macar pe prieteni sa se duca musai s-o vada

In galeria "Dana" din strada Lapusneanu, de vreo zece zile, Jenö Bartos expune 16 tablouri, majoritatea de mari dimensiuni. Ceea ce mi-a sarit in ochi chiar de la prima vizita – am fost de mai multe ori – e inclinatia plasticianului catre idee. Insa cerebralitatea temelor si tratarea lor la granita dintre figurativ si abstract in lucrari ca Solie, Teoria Big-Bang, Visul lui Platon, Lumi paralele, Capatul lumii, Saman s.a. sint fericit "umanizate" de sensibilitatea pregnanta a culorii. Culorile lui Bartos, puse cu cutitul pe pinza ori carton, in tuse vibrante si aparent foarte libere, capata o rezonanta, o forta, o materialitate aparte gratie vecinatatilor cromatice create de artist: un maro sau un gri sau chiar negrul – posomorite si terne in sine – se contamineaza de stralucirea si prospetimea verdelui smarald sau a albastrului de cobalt sau a nuantelor de rosu, la rindul lor potentindu-le pe cele din urma. Totul intr-un subtil regizat joc de planuri opuse: departe-aproape, inauntru-afara, intuneric-lumina, aici-dincolo…

Cum spuneam, figurativul este aproape ocolit in lucrarile expuse in galeria "Dana"; adesea, o forma recognoscibila – un tors, de pilda in Solie – se opreste la jumatatea drumului spre materializare, raminind suspendata intre creat si increat, lasind libertate imaginatiei privitorului – sa o continue, sa o nasca pina la capat? Chiar in picturile clar figurative, formele sint epurate complet de accidental, spiritualizate, sugerate; iata, cele citeva portrete – Cariatida, Cavaler, Buna Vestire – au… lapidaritatea si hieratismul sfintilor din picturile murale, personajele supunindu-se si ele inclinatiei pictorului de a reduce totul la esenta. Acelasi lucru se intimpla si in cele doua mici naturi statice: buchetele de flori si obiectele din jur sint geometrizate la maxim, ca sa fie lasate sa vorbeasca numai volumele si numai culorile.

Motivul cel mai frecvent din lucrarile pictorului iesean din aceasta serie e ochiul, cu varianta… fereastra, usa (sau chiar luna!), prin care poti intrezari o alta lume; si acest motiv e o dovada a obsesiei autorului pentru esente, pentru spiritualizarea materiei. Dar si, pregnant, pentru surprinderea unui "dincolo" plin de mister, nelinistitor. Asa se face ca, in cele mai multe tablouri, incepind chiar cu frisonantul Beyond, apare, parca pe neasteptate, sau ochiul, sau usa, sau fereastra spre acest "dincolo" – al lumii reale, al cosmosului, al lumii interioare – care trezeste angoasa. Pentru ca nu stii sigur daca tu, cel din fata tablourilor, ai acces, prin aceste fante, la o lume paralela si straina tie, sau cineva de acolo te atinteste, are acces la lumea ta prin ele…

Publicitate și alte recomandări video