Caută 
3 MIN
Nu exista nici un dubiu ca un lider poate imprima supusilor sai nu numai un mod comportamental scandalos, dar chiar si scheme logice strimbe. Evident ca atit comportamentul, cit si logica pot avea fisuri, abateri grave de la un rationament solid si chiar ciudate compromisuri conjuncturale. Nu sint adeptul teoriei „oile lui Panurge", fiecare individ este unic, dar nici nu pot nega faptul ca, in istoria omenirii, lideri mediocri, cu momente de genialitate, au manipulat mase uriase, impingindu-le spre dezastre. Hitler era un magnet, un hipnotizator al multimilor, uneori o minte stralucita, dominat insa de rationamente diabolice, malefice, inacceptabile pentru o minte normala. Cum poate salaslui in scafirlia unui om un amestec de apucaturi primitive, criminale, cu sclipiri geniale in strategii de dezvoltare, de manipulare a unui popor, de dezumanizare a unei natiuni?!
Concluzia ar fi ca o minte cu momente de superinteligenta poate actiona malefic, fara a tine cont de morala sau chiar de valorile morale ale contemporanilor.
Desi valorile morale fundamentale au fost slefuite si cintarite pe parcursul mai multor milenii, totusi semenii nostri, de fapt parte dintre ei, nu dau nici o ceapa degerata pe acestea.
Este adevarat ca omul inteligent a considerat ca pe un indreptar de capatii sablonul moral. A punctat grijuliu intotdeauna abaterile liderilor si i-a blamat cu duritate.
Liderul era tacit autorizat sa nu fie ca ceilalti din multime. Incalcarea cutumelor, intelegerilor, cuvintului dat, a normelor morale este considerata intotdeauna mai degraba o cauza a infringerii, in caz de esec.
In aceasta situatie, individul dominat se bucura, se entuziasmeaza si se zborseste la lider, dupa caz, traindu-si mica satisfactie.
Liderul, aproape invariabil, are in jurul sau un cerc de interese foarte motivat. Esecul liderului este si esecul cercului de interese si dezastrul sau are efect de domino.
Interesant este faptul ca liderul perdant este sacrificat nu de invingator, ci de catre cercul de interese, fosti sustinatori infocati. Este o razbunare reparatorie? Nicidecum. Este mai degraba inlaturarea unei masele stricate. N-a mers masinaria din cauza soferului.
Adevarat este ca, uneori, foarte rar, liderul invins este menajat si, ca atare, se perfectioneaza masinaria pentru un nou asalt. Efectul poate duce la impingerea nevolnicului lider pe podium. Se produce o adevarata isterie in masinarie. Toti sint sefi, toti decid, toti se cred indreptatiti sa fie recompensati (vezi 1996 – C.D.R.).
Alianta care are drept coagulant interesul este cu adevarat motivata sa lupte, sa distruga adversarul prin orice mijloace, sa doreasca singe, macel, potop. O inversunare, inexplicabila in alte conditii, inclinata pina la acceptarea folosirii de kamikaze.
Chiar invinsi, cind au pierdut tot, ramin la fel de feroci pina la calmarea completa a uraganului.
Dupa uragan, aliatii parasesc coalitia si se adapteaza, spasit, situatiei. Destramarea aliantei este la fel de rapida, noi interese determina noi atitudini, noi filosofii si, mai ales, accepta compromisul, care le creeaza noi oportunitati.
Adaptarea beligerantilor la noile pozitii de invinsi si invingatori creeaza alte raporturi temporale, contestate din momentul inceperii pregatirilor pentru noi infruntari.
Distingem foarte clar doua tabere de o parte a confruntarii electorale si alte doua tabere de cealalta parte. Profitorii si multimea galeriei lor se confrunta cu ceilalti profitori si sprijinitorii lor. Galeriile, chibitii, sprijinitorii au acelasi profit ca la fotbal: „Au invins ai nostri".
Cei implicati in meci, jucatorii, incaseaza prime uriase, chibitii au satisfactii minore si inutile. Dar platesc constiinciosi biletul.
N-am nici un dubiu ca in confruntarile electorale mai exista si un pic de cinste. Aceasta este vizibila in modul cum se respecta regulile bataliei.
Multimea poate fi antrenata in contestatii, ruperea scaunelor, a gardurilor, in batalii de strada, in lovirea jandarmilor. Este criminal sa te folosesti de simpatia publicului si sa o transformi dintr-un fenomen de galerie in grave tulburari sociale, care pot avea consecinte dure, greu de reparat.
Perdantii de proasta calitate, insa, merg chiar dincolo de orice limita si doresc, fara sa clipeasca, chiar un razboi civil.
Sarcina tuturor participantilor emotionali la meci este sa sprijine legea. Iar legea sa fie curatita de cusururi.
Nimic nu este mai gretos decit ura celui care pierde meciul, decit contestarea rezultatului unei competitii. A pretinde ca ai in spate atitea voturi este cea mai nerusinata mistificare. Votul este ca un loz in plic: lozul necistigator este mototolit si aruncat la cosul de gunoi, lozul cistigator este pastrat in buzunar. Invingatorul ramine cu votantii, invinsul pierde tot, chiar si prietenii (lingai sau nu).
