Manipulari si reactii (I) Pe scurt despre efectul de bumerang

De un timp, cam de cind criza economica si-a aratat pe meleagurile noastre fata ei fara nici un fard, am impresia ca lumea romaneasca si-a pierdut definitiv orice urma de transparenta, de coerenta si de logica – presupunind ca a avut vreodata asa ceva in postrevolutionaritate. Si, tot mai acut, am senzatia ca traim pe un butoi de pulbere, gata sa explodeze in orice moment. Confuzie si ceata, mult zgomot, adesea pentru nimic, agresivitate enorma (acuzatii, razbunari, vinatori si vinati), viitor imprevizibil in buna parte, dar cu siguranta negru – cu astfel de cuvinte as portretiza rapid realitatea de azi de la noi.

Ca si majoritatea cetatenilor acestei tari, imi doresc, daca nu o depasire cit mai rapida a crizei sau o atenuare a ei, macar o actiune limpezitoare venita de la "actorii" foarte importanti ai scenei nationale: guvernanti, legislatori, presa. Adica sa ne spuna  ei pe sleau cit si cum va dura criza, ce va insemna ea pentru tara si pentru populatie etc. De la majoritatea celor dintii – adica cei care joaca, de fapt, rolurile principale – pare din ce in ce mai sigur ca e o naivitate sa speri ca isi vor lua cu adevarat in serios misia. Guvernantii, in afara de taierile de pensii si salarii, de maririle de taxe si impozite si de concedieri, nu vorbesc deloc despre solutii concrete, nu expun planuri convingatoare, nu aduc argumente credibile. Livreaza doar o suma de "daca" pe care nu poti construi nimic sigur, care nu inseamna pina la urma mai nimic: "daca va creste PIB-ul, daca va spori numarul angajatilor si daca se vor colecta suficienti bani de la taxe si impozite, se va renunta la taierile si maririle anuntate!", spunea (citez din memorie) Raluca Turcan, ca reprezentanta a Puterii, la un talk-show. "Si daca nu?, intrebam noi. Si, apoi, ce veti face ca acesti "daca" sa se implineasca?" Majoritatea zdrobitoare a politicienilor Opozitiei nu propune nici ea solutii, ci pare interesata numai sa profite electoral de pe urma colapsului economic al tarii, pus, fireste, in totalitate pe seama adversarilor lor – ca doar Romania crizei incepe cu guvernele Boc, altii nici usturoi n-au mincat, nici gura nu le miroase! Astfel ca iesirile Opozitiei la rampa au ramas tot la faza – sa recunoastem, extrem de comoda – a imprecatiilor si acuzatiilor la adresa Presedintelui si a Guvernului, incit ai putea crede ca, daca acestia ar disparea, toate s-ar rezolva peste noapte, ca prin miracol, in Romania! Cit despre politicienii din sfera Puterii, ajunsi oameni bogati, pazea! Ei au fost luati in catare, ca la un semnal, precum chiaburii de altadata, de catre toti: de majoritatea presei scrise si audiovizuale, de politicienii Opozitiei, de Justitie, de popor. Probabil acum tremura de frica intocmai acelora. In rest, nu mai fac decit sa se disculpe, sa se apere si sa protesteze vag pe unde nimeresc.  

Dara mare parte a presei ce-mi facea in atmosfera asta, care incepe sa semene terifiant cu ce am aflat noi de prin carti si filme si din relatarile parintilor despre vremurile "aurorale" ale instalarii comunistilor? Eu marturisesc a astepta, ca intotdeauna, foarte mult de la presa, de la analisti si comentatori. Doar jurnalistul e "ciinele de paza al democratiei", cum se zice si se stie, nu? Jurnalistul trebuie sa fie treaz, vigilent, obiectiv, impartial etc. Ei, dupa cum vedem cu ochiul liber, se pare ca nu avem prea multe de asteptat nici de la presa, cu atit mai putin "paza democratiei"! In sutele de talk-show-uri livrate zi de zi si seara de seara cam pe toate canalele media, e foarte greu sa gasesti vreun exercitiu limpezitor, vreo analiza lucida, vreo actiune de clarificare a ceea ce se intimpla cu noi toti. Ce se vede si se aude pina la disperare, pina la sat, pina la greata e tot numai si numai un cor de injuraturi la adresa lui Boc, a lui Basescu si a PDL-ului. Sa ne intelegem: nu ca acestia nu ar merita injurati, dar oare e normal sa ramii numai la faza injuraturilor, la infinit?