Morgen

Filmul care deschide astazi festivalul de la Iasi e atipic in primul rind pentru ca infatiseaza un alt tip de realitate romaneasca, indepartata de centrul bucurestean al reprezentarii. Actiunea are loc la Salonta, pe granita cu Ungaria, iar personajul principal, Nelu, e un cetatean cu accent de pusta. Configurind spatiul actiunii intr-o zona destul de particulara, cu influente si moduri specifice de raportare la realitatea inconjuratoare, regizorul Marian Crisan desecretizeaza o zona gri a constiintei romanesti: provincia limitrofa.

Fiind un film despre granite, actiunea va suscita reactii directe din partea spectatorilor, majoritatea dintre noi putind relationa profund cu experinta trecerii sau respingerii inapoi in tara, primirii sau ne-primirii unei vize. Dincolo de subiectul incitant, trebuie mentionat inca de la inceput ca Morgen este un film modern, care ma scuteste de plictisul observatiilor estetice, netrebuind sa insist pe subiect pentru a salva regia.

Nelu traieste cu sotia intr-o casa de la periferia orasului Salonta. Sint destul de nevoiasi, spera totusi ca dintr-un viitor  credit (improbabil) sa-si cirpeasca acoperisul deja extra-peticit si sa plece cu motocicleta in Delta Dunarii, la peste. Nelu e simplu, visator, naiv. Atit acoperisu, cit si excursia in Delta par initial irealizabile, datorita slujbei putin banoase pe care el trebuie sa o sustina in uniforma de paznic la supermarketul din oras, cit si amaraciunii cronice a sotiei, nemultumita de viata terna, saracacioasa.

Atipic pentru un film romanesc si motiv de circoteala in rindul scepticilor, Morgen abordeaza o tema cu relevanta extra-romaneasca: cea a imigratiei ilegale dinspre Orient, prin Romania, spre Vest. Intr-o zi, la pescuit, Nelu e martorul  scenei in care un "tigan" aparent fara adapost se ascunde de politie cu o disperare care nu trimite cu gindul la prea mari faradelegi. Incercind sa evite contactul direct, Nelu cade exact in calea rugamintilor ininteligibile, ingrozite, ale omului (identificat ca "turc"), din ale carui cuvinte romanul intelege doar "Alemania". Astfel incepe prietenia.

In cadre lungi, uneori prea simplu insailate pentru gustul cinefililor mai experimentati, Marian Crisan infatiseaza viata in trei, marcata de protestele furioase ale sotiei si de mantra zilnica a turcului, alemania, alemania. Prins intre disponibilitatea sufleteasca de a-l ajuta, propria nevoie de bani si pericolul reprezentat de frecventele patrule de politie, Nelu procedeaza instinctual: il ia pe turc ajutor pe linga casa, se foloseste de banii oferiti de acesta si incearca mai multe modalitati de a-l plasa peste granita.

Trebuie spus ca prima treime a filmului treneaza in anumite momente. Umorul e familiar; creste din sensibilitatea evidenta a regizorului pentru stilul lui Aki Kaurismaki, insa, in combinatie cu proverbiala lentoare ardeleneasca, efectul aluneca uneori spre un discret pleonasm. Dialogurile inspirate din metoda realismului romanesc, in care se discuta prelung despre nimicuri esentiale (cum ar fi o conserva de fasole), ilustreaza, mai degraba decit sa reprezinte, universul personajelor. In afara de pescuit, activitate silentioasa, Nelu nu are alte preocupari, sotia lui nici atit, iar vorbele turcului nu sint traduse. Scris dupa reguli destul de clasice, in care prima treime de film are rol expozitiv, infatisind starea initiala a personajului care urmeaza sa se schimbe, intrarea in poveste e cea mai putin surprinzatoare si poate singura care ar fi putut fi conceputa cu mai mult zvic. Din momentul in care politia isi preia rolul de antagonist, insa, luindu-l la ochi pe Nelu, punindu-i in vedere delictul pe marginea caruia se afla, scotindu-l din lentoarea negindita si provocindu-l implicit sa forteze granitele, filmul dobindeste acea calitate indispensabila reusitei: conflictul interior si exterior. O poveste cu trei actanti, Nelu, turcul si politia, Morgen transmite, incepind cu acel punct, experienta granitei nepermisive. In secvente de noapte si dimineata superb filmate, in care simtim intunericul pur, fara lumini ajutatoare de umplere, fara efectul "cinematografic" al noptii americane, incercarile de trecere dincolo se intimpla misterios, descoperind in Nelu un caracter la granita asumarii propriei umanitati.