No comment… Huxley

 "Problema e ca fictiunea este prea limpede, logica, pe cind realitatea n-are niciodata noima.(…) Fratii Karamazov are atit de putina noima, incit e aproape reala".

 "Poate ca realitatea totala este intotdeauna prea jenanta pentru a fi consemnata, prea lipsita de noima sau prea oribila ca sa ramina nefictionalizata. Cu toate astea, e de-a dreptul exasperant daca se intimpla sa cunosti cum au stat lucrurile in realitate; ba e de-a dreptul o insulta sa fii fraierit de o melodrama de duzina".

 "Mai degraba mi-as lasa fiicele pe mina lui Casanova decit sa-mi incredintez secretele unui romancier. Focurile literare sint mai invapaiate decit cele sexuale. Iar juramintele literare sint mai  fragile decit cele matrimoniale sau decit cele monastice".

 "Micul Johnny se clasa tot primul, al doilea, al treilea; Dumnezeu nu era decit un concurent din coada clasamentului".

 "… nu poate exista o stiinta a istoriei – fiindca niciodata nu poti testa adevarul ipotezelor tale".

 "E mai bine, totusi, sa o iei pe o cale gresita decit sa te ratacesti complet".

"In acele zile eram atit de plin de dragoste, incit as fi putut iubi si un crocodil; as fi putut iubi si o caracatita".

"Moartea, de preferinta violenta, de preferinta sub forma viscerelor si a descompunerii – e una din poftele copilariei. O pofta aproape la fel de puternica precum  aceea pentru papusi, dulciuri  sau jucatul cu organele genitale. Copiii au nevoie de moarte ca sa aiba parte de niste noi senzatii tari, dezgustator de delicioase. (…) Si chinul acela cumplit de-a trebui sa te ridici si sa reciti in fata intregii clase!".

"De aia e recomandabil sa se precizeze in testament – nu ma inmormintati pina cind nu-mi atingeti talpile cu un fier inrosit. Daca nu ma trezesc, bine, puteti sa va ocupati de inmormintare".

"Ce distanta ca de la cer la pamint intre impresie si expresie! Ironia soartei face ca sa avem sentimente shakespeariene si (daca nu avem sansa de unul la un miliard de a fi, intimplator, chiar Shakespeare) sa discutam despre ele ca niste vinzatori de automobile, ca niste adolscenti sau ca niste profesori de colegiu. Practicam o alchimie pe dos – atingem aurul si-l transformam in plumb; atingem versurile pure ale experientei si acestea se transforma in echivalentele verbale ale aiurelii si ale bazaconiei".

"…cucoanele si domnii din romanele lui Henry James – oare indrazneau macar sa se duca la baie? Si D.H. Lawrence. Ce mult ii placeau romanele lui de inceput! Toti oamenii de stiinta ar trebui obligati sa urmeze cursuri postuniversitare despre Lawrence".

"La intoarcerea acasa, in taxi, a sarutat-o – a sarutat-o pasional si in acelasi timp cu tact, cu o pricepere pentru care semiotica si aerul lui distrat o lasasera total nepregatita".

"Patima si castitate, repeta el, clatinind din cap. La saizeci de ani ajungi sa uiti ce reprezinta cuvintele. Astazi nu stiu decit sensul cuvintului care le-a inlocuit – indiferenta".

"Incepi ca un bot de protoplasma, o masina de mincat si excretat. Apoi te transformi in ceva aproape supranatural de pur si de frumos. Isi lipi din nou capul de crestetul copilului. Apoi urmeaza o perioada proasta, cu cosuri si pubertate. Dupa care, pe la douazeci de ani, ai un an-doi cind esti Praxitele. Dar curind dupa aceea Praxietele se ingrasa si incepe sa-i cada parul, iar in urmatorii patruzeci de ani degenereaza in una sau alta din varietatile de gorila umana. Gorila fusiforma – asta esti tu. Sau varietatea cu chipul tabacit – asta sint eu. (…) Cit despre gorilele femele, bietele fapturi cu smacuri pe obraji si rujuri stridente… Nu, hai sa nu mai vorbim despre ele, nici macar sa nu ne mai gindim la ele".

"Fiecare scena a balconului se transforma intr-un teatru de papusi dintr-un alt univers! Si la sfirsit, fireste, intotdeauna vine moartea. Si atit timp cit exista moartea, exista si speranta".

"Indiferent daca-i vorba despre pasiune sau despre dorinta fluturelui de noapte de a ajunge la stea, daca-i tandrete sau adoratie sau dorul romantic – iubirea e intotdeauna acompaniata de evenimente la nivelul terminatiilor nervoase, al pielii, al membranelor mucoase, al tesuturilor glandulare si erectile. Cei care nu recunosc asta sint niste mincinosi. Cei care o fac sint etichetati drept pornografi. Desigur, e vina filosofiei noastre de viata".

"Era un pat mare, cu baldachin, datind din perioada coloniala, dar era atit de urias, incit ma duse cu gindul la asasinatele prezidentiale si la funeraliile de stat".

"Oamenii pe care nu te poti sprijini la nevoie arareori sint fiinte sociabile. Sint mult prea preocupati de propriile lor idei, de propria lor senzualitate si propriile lor probleme psihosomatice ca sa mai poata fi interesati si de altii – chiar si de propriile lor neveste si copii. Traiesc intr-o stare de profunda ignoranta voita, fara sa stie nimic despre nimeni, dar plini de prejudecati despre toti si toate".

"E nespus de greu astazi, cind poti discuta despre orgasm la supa si despre flagelare la inghetata, este extraordinar de greu sa-ti mai aduci aminte de vigoarea vechilor tabuuri, de profunzimea tacerii in care erau invaluite acestea".

"Moartea e un lucru nostim, daca stai sa te gindesti. Iata de ce nu se gindea nicodata la ea – cu exceptia unor ocazii ca aceea de acum, cind suferinta il facuse sa simta nevoia de a-si pricinui si mai multa suferinta".

"Bine-nteles ca simula moartea; dar a simulat-o atit de bine, incit aproape a murit de pneumonie".

"Ma-treb ce-o fi mai rau – sa fii ingrozitor de bolnav tu insuti sau sa privesti pe cineva drag tie ingrozitor de bolnav?(…) Cum reactionezi la perspectiva mortii? Daca esti suficient de bolnav, ajungi intr-un punct in care, oricit de patimas te-ai lupta pentru viata, unei parti din tine n-o sa-i para deloc rau ca o sa moara. Orice e de preferat in locul acestei mizerii, in locul acestui cosmar interminabil, sordid, in care te trezesti redus, nici mai mult nici mai putin decit un bot de materie chinuita de suferinta. Da-mi libertatea sau da-mi moartea".

"Toti martorii depun acelasi juramint si depozitiile lor se refera la aceleasi evenimente. De aici rezulta cincizeci si sapte de varietati de fictiune. Care dintre ele e mai aproape de adevar? A lui Stendhal sau a lui Meredith? A lui Anatole France sau a lui D.H. Lawrence?".

"Har, calauzire, inspiratie, providenta – aceste cuvinte sint prea staruitoare, dau raspunsul la toate intrebarile inainte ca acestea sa fi fost macar puse".

"Gratia spirituala, gratia animalica, gratia umana – aspectele aceluiasi mister fundamental; in mod ideal, cu totii ar trebui sa fim deschisi in fata tuturor acestora. In practica, cei mai multi dintre noi ne baricadam impotriva oricarei forme de gratie, ori, daca deschidem poarta, o deschidem numai uneia din forme. Ceea ce, desigur, nu-i deajuns. Si totusi, o treime de piine e mai buna decit niciuna".

"In viata reala, farsa exista numai pentru spectatori, niciodata pentru actori".

"Oare de ce, atunci cind banuiesti ca femeia pe care o iubesti a mai facut dragoste si cu altcineva, simti asa o intensificare a dorintei?".

"Fictiune psihologica! E placuta la lectura, ba chiar e destul de instructiva, dar cit de multe lucruri explica? Totul, cu exceptia lucurilor esentiale, totul, cu exceptia celor doua lucruri care, pina la urma, ne stabilesc traseul in viata, Predestinarea si Harul".

  (Aldous Huxley, Geniul si zeita, Polirom, 2009, Ziarul de Iasi, 2010)