Caută 
6 MIN
"Nu doar pentru mentinerea pacii mondiale le trintesc barbatii femeilor tot felul de minciuni ca sa le faca dependente de ei, pe cind ele, de fapt, ar avea ceva mai bun de oferit, si anume intreaga lor gindire si simtire, precum si multe alte lucruri de lina colorata".
"Cine se rezuma sa cunoasca lumea doar din lecturi e invitat s-o faca acum".
"Unora ura le da energia de care au nevoie, ca un baton de ciocolata Mars, care vine direct de la zeul razboiului si aterizeaza pe figura omului, prelingindu-se apoi. Pilotul nu se mai poate salva nici cu scaunul catapultabil. Insa cu dusmania se poate trai mult si bine. Iti omoara timpul, care si asa fuge de noi numai ce ne vede".
"Asta mi se reproseaza adesea, ca stau prosteste si ma uit cum se prabusesc personajele inainte de a le fi construit cum se cuvine, deoarece – sincer vorbind – ma plictisesc repede de ele".
"…o sa aflam sau poate ca nu, depinde, daca o sa reusesc eu sa ma exprim inteligibil si n-o sa mai incurc personajele… Dar deocamdata sansele nu sint prea grozave. De ce-oi fi inceput cu trei generatii deodata? De fapt, sint chiar patru. Of, dar nu sint toate prezente in acelasi timp si, in afara de asta, sint toti o apa si-un pamint. Sa ne urcam si noi, cu totii, in aceeasi barca, ce ziceti?".
"De ce Biserica n-o fi facind nimic pentru oamenii ei, care-i umplu constiinciosi cladirile cu trupurile lor? Bisericii nu-i pasa daca vin sau nu oameni, oricum e mai tot timpul inchisa, cu exceptia slujbelor, cind sfinta impartasanie isi face fara chef datoria, inchisa in cutiuta ei amarita".
"Hi, hi, nevasta-mea ar fi ca o carte deschisa pentru bunul Dumnezeu, in caz ca acesta ar avea nevoie sa citeasca, dar El a scris Cartea Cartilor si de aia nu-i mai trebuie in vecii vecilor nici o alta carte. Oricum stie totul si fara carti".
"Adeseori lucruri care se petrec in apropriere au efect cine stie unde".
"Dupa incendiul de anul trecut, terenurile sint din nou in proprietatea noastra, a bancilor. Asta nu-i un motiv sa fii impotriva bancillor sau a evreilor, desi pe aici exista o frumoasa traditie in acest sens".
"Femeile si casatoria reprezinta combinatia perfecta, mai ales la tara, unde sint putine distractii, de care te saturi oricum destul de repede".
"Furatul nu-i asa de simplu, ba adesea e chiar o munca grea, altfel am face-o cu totii".
"Inante ma simteam destul de rau, dar macar simteam ceva. De ceva timp insa nu mai simt nimic".
"Din pacate, cu femeile trebuie sa vorbesti foarte mult, insa cu totul diferit, ca sa le faci sa atinga extazul erotic. Fireste ca nici o dorinta nu trebuie sa ramina secreta (absolut nimic nu va ramine vreodata secret!), fiindca, daca-i secreta, nu mai poate fi indeplinita".
"Asta-i indispune la culme pe barbati, cam ca atunci cind se asaza la pian fara sa stie sa cinte".
"La femei nici macar ceea ce-i de la sine inteles nu vine de la sine, trebuie sa li se explice si sa li se arate totul, insa abia dupa ce le-ai luat prin surprindere, punindu-le brutal mina pe sini sau pe sex. (…) Dar dupa o vreme femeile stiu dinainte ce le asteapta si deschid usa imbracate intr-o camasa de noapte aproape transparenta, achizitionata de la teleshopping, sau chiar goale. Cu ceva antrenament, nici macar virsta nu mai conteaza, chiar daca barbatii ar prefera totusi sa initieze o fiinta mai tinara. Dar femeile obisnuite sint macar modeste".
"Moartea ii ia pe aceia pe care i-a insemnat mai intii. In privinta asta seamana cu un padurar. De obicei acesti vajnici functionari de stat, instruiti in serviciul armelor, isi impusca doar familiile si numai atunci cind e absolut necesar, de exemplu atunci cind familiile vor sa fuga de acasa".
"Unora li se face foame abia dupa masa…".
"Vietile se potrivesc intre ele, dar adesea nu se potrivesc cu persoana careia i-au fost date, asa cum dai niste haine".
"Toata viata e chimie si pute ca atare".
"Numai sa nu omori pe cineva, asta ar fi legea nescrisa a jandarmului. In rest, ai voie sa-i bagi capul – impreuna cu urechile si cu nasul, care e organ vital, si cu gura, la fel de vitala – intr-o punga de plastic prin care nu se poate respira".
"Unii faptasi pling tot timpul, dar de regretat nu regreta niciodata. (…) Purtarea criminalului intemnitat, care nu-si poate exercita momentan profesia, se va dovedi a fi, asadar, o adevarata incintare, asa cum se bucura uneori si mielul de compania lupului".
"E foarte raspindita credinta ca trebuie sa inchizi mai intii pe cineva pentru ca acela sa-ti acorde atentie, fie si din cusca".
"Criminalii fac asta fiindca nu vor sa inceapa o viata noua (…) Poate ca sufletele lor vor ca ei sa devina oameni, in schimb ratiunea lor vrea cu totul altceva, vrea ceea ce vrem cu totii, dar nu indraznim s-o facem".
"Nu-i neaparat sa fii medic ca sa spinteci oameni, dar ar fi totusi mai bine sa fii, daca vrei sa descoperi in burta sarpele care ne-a dus cindva in ispita, ticalosul, unde in alta parte s-ar mai putea ascunde?".
"Curajul creste odata cu pofta".
"Oh, era nedemna, la ce-ti indemni oamenii si la ce-i impingi, daca tot nu exista nici un loc spre care sa se poata indrepta?".
"Cine e obligat sa dea e mai sarac decit cel care da de bunavoie".
"Aici, in acest loc, nimeni n-a fost nevoit sa paraseasca liceul inainte de vreme, pentru simplul motiv ca nimeni nu mergea la liceu".
"Tot ce-ati citit vreodata despre organe se regaseste in victimele accidentelor rutiere, numai ca, din pacate, nu sint cele potrivite; adica organele ar fi in regula, dar locurile pe care le ocupa sint nepotrivite".
"Asa incep canibalii intotdeauna. Mai intii vor sa se manince pe ei insisi, dupa care incep sa-i savureze pe altii".
"Banii ne trezesc un viu interes, insa munca – oh, nu, nicidecum".
"…un act aproape cistigat e tot un rateu".
"Noi, femeile, inca mai ezitam, nu sintem sigure pe care sa-l alegem. Va dezvalui un secret: trebuie sa fie neaparat barbatul potrivit. Nici un altul nu intra in discutie. N-are de ce sa fie asa de greu, la loto, de exemplu, ai nevoie de sase deodata".
"In general, oamenii nu le tin pentru ei – sentimentele, la ele ma refer – si ii agaseaza si pe altii cu ele. (…) sentimentele contradictorii ale femeilor: copii sau serviciu, dusmanie sau sclavie, ochiuri sau scrob…".
"Existenta este un sir intreg de fapte reprobabile, e incredibil ce li se poate intimpla oamenilor".
"De ce vad mereu doar partea negativa?, mi se reproseaza adesea. Nici eu nu stiu. Poate ca nu cunosc tara suficient de bine, ca sa-i apreciez si partile bune. De exemplu, poti sa fii inchis inauntru, in munte, dar nu, pe dinauntru chiar n-as vrea sa fac cunostinta cu tara asta, imi ajunge exteriorul".
"Sa scrii e ca si cum ai trage cu tunul in vrabii".
(Elfriede Jelinek, Lacomie, Polirom, 2008, Ziarul de Iasi, 2010; Premiul Nobel pentru Literatura, 2004)
