Nu inteleg

O escrocherie magistrala

Nu inteleg cum oamenii se pot increde in promisiunile facute exclusiv la telefon de unul care se da drept Presedintele Curtii de Apel Botosani, sa-i dea apoi mii de euro „magistratului" care, am putut vedea acum zece zile intr-un documentar facut de TVR („Magistratul"), opera de la… inchisoare, folosindu-se „doar" de un telefon mobil performant si o cunoastere mai ceva ca un avocat adevarat a legilor in vigoare. Falsul magistrat Ovidiu Rusu s-a dovedit a fi un escroc magistral, de vreme ce a pacalit o serie de suceveni amariti in cautarea dreptatii, obtinind de la acestia in total peste 100.000 de euro!

„Vorbea caligrafic, nu ca noi de la barabule, si stia Codul Penal", a spus despre el o taranca din judetul Suceava. „Ce-o mincat lupul e bun mincat", a declarat resemnat un cioban credul, pagubit si el de falsul vinzator de dreptate. „A fost hot, banditul", e concluzia femeii.

Concluzia comentatorului din documentar: „Daca victimele sale n-ar fi fost convinse ca dreptatea poate fi cumparata cu bani…", n-ar fi putut fi pacalite, evident. Din pacate, am asa o banuiala ca magistralul „magistrat" le va fi trezit macar unora din Justitie sentimentul de concurenta neloiala!…

„Oameni de bine"

Nu inteleg – credeam c-a(u) murit!

In data de 12.02.2012, duminica trecuta, adica, am auzit in doua rinduri expresia de trista amintire din epoca fesenismului timpuriu (iliescian): „oameni de bine".

Mai intii, presedintele Consiliului Judetean Vrancea, vestitul ex-manechin Marian Oprisan (PSD), s-a laudat ca „niste oameni de bine" urmau sa cumpere „material lemnos" pentru cei nevoiasi din Vrancea.

Apoi l-am auzit pe Liviu Dragnea, secretarul general al PSD si presedintele Consiliului Judetean Teleorman, pomenind de niste „oameni de bine" pe Antena 3: cica dupa ce-a declarat ca „Romania nu se afla in situatia in care isi poate permite (…) ca un sef de serviciu secret in functie sa inceapa diligentele pentru formarea unui Guvern", ar fi primit „niste atentionari de cod portocaliu spre cod rosu din partea unor oameni de bine, nu din sfera politica, ca s-ar putea sa incep sa am probleme." Apoi, rugat sa spuna ce si cine, dl. Dragnea a „detaliat": „Cind am spus oameni de bine, am spus chiar cu buna credinta. Deci oameni de bine mi-au transmis ca dupa aceasta declaratie probabil ca iar se va incerca un jihad prin presa si probabil niste chemari la Parchet, nu m-a sunat cineva sa ma ameninte, ba dimpotriva, cineva mi-a dat aceasta informatie. Daca nu se va intimpla lucrul acesta inseamna ca omul care mi-a spus a mintit sau a avut informatii proaste si eu am batut campii la televizor. Daca se va intimpla lucrul acesta inseamna ca ce am spus eu se verifica."

Ha, tare! Cum ar veni: daca incepe „jihadul", e vendeta politica a noului premier si ca sa nu se creada asa ceva, ar fi bine ca dl. Dragnea sa fie lasat in pace sa-si vada in liniste de biznisurile sale, nu?

„Cei sapte ani de acasa"

Joi (16.02.12), zapind, dau peste madam Tatoiu, invitata habar n-am in ce calitate la Romania TV. Se discuta gestul socant in spatele unei profesoare, filmat, desigur, de cineva din clasa – si postat pe net. Mai exact, un elev a simulat actual sexual.

Madam Tatoiu introduce in chestiune „cei sapte ani de acasa"!

Intimplarea face ca a doua zi citesc o stiruca: „De azi, «Cei sapte ani de acasa» devin emisiune la Kanal D".

Nu inteleg! Oameni buni, care sapte ani de acasa, cita vreme, conform Legii nr.268/2003 „in clasa I sint inscrisi copiii care implinesc virsta de 6 ani pina la data inceperii anului scolar", iar dupa noua lege a educatiei nationale din 2011, „in clasa pregatitoare sint inscrisi copiii care au implinit virsta de 6 ani pina la data inceperii anului scolar"?

Primaria si stadionul

Nu inteleg! Nu inteleg cum e posibil sa construiesti un stadion de 200 de milioane de euro, din care 20 de milioane a costat doar acoperisul retractabil (in ciuda avertismentelor ca decalajul cost-utilitate este foarte mare) si apoi sa nu poti folosi acest acoperis din niste motive greu de priceput (ba ca nu s-au platit inca banii pentru acoperis, ba ca se pierde garantia pentru el).

Iata, joi seara urma sa joace Steaua cu Twente Enschede in saisprezecimile Europa League, iar cu vreo doua ore inainte de meci a inceput sa ninga – daca tot s-a facut acoperisul, un moment mai propice de folosire nici ca s-ar fi putut. Dar nu s-a putut. Nu s-a putut folosi. Pentru ca… vezi mai sus – sau naiba mai vezi ce, ca nu-i de inteles.

Doi fraieri

Care va sa zica, vineri, 17. februarie, Germania a pierdut prin demisie al doilea presedinte de stat in decursul a nici doi ani. Dupa Horst Köhler, si Christian Wulff si-a depus mandatul.

Intimplarea face ca afacerea Wulff a explodat taman cind eram in Germania. Am urmarit atunci scandalul – si daca m-a socat ceva (doar un pic, dar totusi, avind in vedere ca era vorba de un politician german, si nu de Adrian Severin…), atunci a fost faptul ca nu puteam sa inteleg de ce! De ce naiba s-a incurcat un politician bine cotat precum Wulff, pe cind a fost prim-ministru al landului Saxonia Inferioara, cu un imprumut de 500.000 de euro luat de la sotia unui prieten (Doamne, nu va trezeste schema amintiri recente cu sotia presedintelui FRF Mircea Sandu, care l-a imprumutat pe „lordul" de la Gloria Bistrita?) pentru achizitionarea unei case?!? De ce? Nu-i ajungea leafa de 12.700 de euro pe luna, 152.400 pe an (brut, ce-i drept, dar fara alte sume de protocol etc.)? Pare-se ca nu. Pare-se ca omul Wulff a cazut si el prada zeitgeist-ului de dinainte de criza, cind multi decidenti au decis pentru maximalizarea profitului personal…

A, era sa uit: celalalt „fraier" este Karl-Theodor Freiherr von und zu Guttenberg, fostul ministru german al apararii, cel de-a fost prins cu mita plagiatului in sacul doctoratului. N-am inteles, nu inteleg si nu voi intelege: de ce oameni care nici macar nu au nevoie de doctorat (ei nevizind o cariera universitara) tin sa obtina si patalamaua asta? In fine, fie, sa zicem ca inteleg, dar atunci nu pricep: de ce sa recurgi la plagiat si sa-ti risti inclusiv o cariera politica de top?

Mda. Multe nu-s de inteles. Iar cind sint, parca nu-s de priceput. Si viceversa.

Publicitate și alte recomandări video