„Nu ne vindem tara”, faza occidentala

"Nu ne vindem tara". Dar lucrurile par sa se schimbe incet-incet in privinta asta – cel putin la nivel de politica de stat. Pentru ca daca unul ca sussemnatul pune la un moment dat in ecuatie citeva date culese din presa noastra si cea straina privind natura macar potential malefica a capitalului rusesc (in comentariul "RomPatriciu, GazPutin si Nabucco", Ziarul de Iasi, 06.07), asta poate parea, asa, o idee fixa si exagerata pe deasupra! Dar cind citesti in Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung (08.07.07) un articol de-o pagina despre "Nasterea firmei si puterea managerilor ei", in care in subtitlu autorul, Rainer Hank, se-ntreaba daca "intreprinderile sint oare institutii strict economice?", exprimindu-si imediat si scepticismul: "Exista dubii in privinta asta. Deloc de mirare faptul ca politica se implica mai nou iarasi mai mult".
"Germania se pune la adapost. Posta, banci, energie electrica, telecomunicatii: guvernul federal vrea sa puna la adapost branse importante vizavi de accesul investitorilor straini. De ce nu si caile ferate, porturile, industria alimentara ori salubritatea? Angela Merkel vorbeste de «firme-cheie». Ele n-au voie sa intre pe miini straine. Cu atit mai putin pe miinile unor concerne de stat straine care se deghizeaza drept firme, dar in realitate au intentii politico-strategice".
Scenariile, scrie Hank, ar suna abracadabrante: "Gazprom-ul rusesc ar putea trece la a efectua o serie de capturi intru stapinirea retelei germane de curent electric. Iar fondurile de stat chineze ar putea fara nici un efort sa achizitioneze cu doar o parte a rezervelor de valuta toate cele 30 de titluri DAX (Deutscher Aktienindex, M.A.). Ca veni vorba de titlurile DAX! In cauza este abece-ul marilor concerne germane – de la Allianz pina la Volkswagen, de la BASF pina la TUI". Fonduri si intreprinderi controlate de stat, arata Hank, ar administra pe plan mondial, conform unor estimari ale Investment Bank Morgan Stanley, 2500 miliarde de dolari. "De imaginat ca nimeni nu-si poate imagina cifra asta. Dar e usor de tras concluzia ca sint suficienti bani ca sa te joci de-a capitalismul, iar in realitate sa faci politica".

Bani buni, bani rai

Aflam, apoi, ca inca-n 2006, marea coalitie (crestin-democrati – social-democrati) era cit pe-aci sa vinda 30% din Telekom catre un grup de societati ("lacuste") contra a 18 miliarde de euro. Totul fundamentat inca de convingerea ca "o distinctie intre bani buni si bani rai" ar fi absurda, iar "nationalitatea, istoria, geografia sau motivele investitorilor" ar fi neglijabile pentru succesul unei firme. Important ar fi marirea valorii acesteia.
"Acum, dintr-odata totul s-a schimbat. Berlinul se gindeste la modul serios sa stopeze planurile de privatizare, se vede indrituit sa supervizeze politic preluarile si considera naiva teoria proprietatii tip shareholder value."
De altfel, saptaminalul Der Spiegel titrase inca in primul sau numar pe iulie (02.07): "Gutes Geld, böses Geld" (Bani buni, bani rai), aratind ca la nivel de guvern s-a constituit o comisie de experti insarcinata cu elaborarea unor planuri de aparare impotriva banilor rai. Chiar daca in Spiegel se vorbeste si de faptul ca Berlinul atita teama de vinzarea industriei germane (sugerindu-se inclusiv potentialul de exploatare electorala a temei in a doua parte a mandatului), motivele de ingrijorare sint date pur si simplu de existenta acestor bani extrem de multi in cautare de plasamente profitabile: o infografica privind rezervele valutare din februarie 2007 ne infatiseaza pe primul loc o China (comunista) cu 1157,4 miliarde de dolari, urmata de Japonia (884,4) si Rusia (305,6). Dar aceste miliarde reprezinta doar partea strict oficiala a muntilor de bani, averile unor concerne precum Gazprom-ul rusesc reprezinta la rindul lor alta poveste cel putin potential datatoare de frisoane politice, indiferent de canicula.

In atentia pompelor funebre

Ca veni vorba de aceasta din urma, hai sa inchei cu o tema suficient de "racoritoare" si sa colportez stirea cum ca o firma suedeza a elaborat un procedeu de inmormintare… ecologic corecta, apelind la principiul criogeniei. Iata ce se-ntimpla cu mortul de redat naturii cit se poate de ecologic:
1. Decedatul este inghetat la -18°C. 2. Sicriul cu cel decedat este introdus in azot lichid (-196°C). Ca urmare, trupul devine rigid si friabil. 3. Sicriul si trupul sint usor vibrate si apoi se descompun in bucatele de marimea unui milimetru. 4. Pulberea rezultata este curatata de mercur, aur dentar, piulite de titan si apa (devenind nepoluanta). 5. Din pulbere ramin intre 25 si 30 kg resturi congelate uscate, care sint introduse intr-un sicriu din faina de porumb sau de cartofi. 6. Acest sicriu din amidon este depus in pamint, unde se biodegradeaza in decursul a unei jumatati de an. Thomas Vilgis, autorul articolului din FAS, zice in final ca n-ar trebui sa ne mire "faptul ca progresul tehnic nu se opreste nici in fata mortii". Sincer, pe mine nu m-a mirat. Astept cu toata rabdarea de care dispun ieftinirea si introducerea procedeului pe la noi.