O dupa-amiaza in Vaslui

Primul lucru pe care l-am constatat cu surprindere a fost transformarea, dupa toate cliseele arhitecturale si comerciale, a magazinului central universal intr-un mall acoperit in aliaj de metal. Pe cladirea primariei, care apare si intr-unul din cunoscutele filme ale lui Porumboiu, e o pancarda uriasa cu stelutele Uniunii Europene sub forma minutelor imobile ale unui ceas. Imediat dupa cladirea primariei e un stabiliment masiv, modernist, cu gratii in forma de M, si am observat imediat ca am dat peste Muzeul Judetean „Stefan cel Mare".

M-ar fi interesat sa vad sectia de arta si m-am trezit oarecum amuzat sa observ ca exista chiar o „Sala a artelor" in care se poate intra direct din strada. Acum pot spune, cu aroganta retinuta a unui locuitor din capitala provinciei, ca amuzamentul meu se datora de fapt atit titlului expozitiei: „Desenul – Patriarhul artelor plastice", un rezultat al unor oarecare „Interferente artistice romano-franceze" sub care era organizat evenimentul, cit si anuntului lipit pe usa de sticla a intrarii, care indica ca aici se pot cumpara olarete de lapte (la 3 lei), oale pentru sarmale (la 10 lei) si ghivece de flori de diferite marimi (intre 2,5 si 6 lei).

Eram, insa, destul de stirnit si am intrat sa vad „expozitia de grafica a elevilor din licee ale judetului Vaslui", respectiv din Vaslui, Birlad, Husi, Negresti si Zorleni. Prima piesa pe care am incasat-o a fost vocea la volum a lui Mircea Badea, intr-un one-man-show in reluare la televizorul de pe biroul gardianului. Cita vreme am schimbat doua replici cu gardianul mi-am dat seama ca biroul sau arata ca o adevarata „instalatie de arta" in care erau asezate de-a valma un calculator, un televizor, un ceas desteptator, un teanc de ziare si o condica. Am aruncat o privire spre sala si am intrat in atmosfera unei filmari obtuze si vetuste, specifica cadrelor trase de operatorii de la TVR Cultural. Paseam intr-un spatiu acoperit de gresie, marcat de ficusi si instinctoare si invadat de usi de birouri prin care angajatii se preumblau ca intr-o piesa de teatru mut. Am inceput sa trag in plamini aer de anii ‘80, iar ochii mi s-au impaienjenit cu geometrii inchise in culori intunecate.

Amuzamentul meu incremenise si priveam toate acele lucrari de grafica in creion, acuarela ori tempera ale unor tineri creati parca de Beckett sa interpreteze „Imaginatia moarta imagineaza-ti". Atmosfera incarcata nu se datora neaparat specificului lucrarilor de grafica pe sevalet, cu personaje indistincte si „figuri centrale" ori cu instincte ascutite de horror vacui, ci mai curind tentativelor de abordare metafizica si mistica, cu geometrisme alambicate intr-o „estetica moarta" si elemente figurative excesiv simbolice, de la castele si printese la copaci si cai. Suprafetele incarcate cu motive moderniste si populare erau asezate sub sticla ca niste obiecte valoroase de vitrina.

Sala e dominata de elevii Grupului Scolar „Marcel Guguianu" din Zorleni, a caror lucrari colcaie sub influenta totalitara a profesorului. Toate par a fi facute de o singura mina. Doi elevi incearca cu dramatism sa iasa din cuvint, intr-o tehnica mixta, aplicind informal pe contururile formelor desenate materiale textile.

Mai arunc o privire catre gardianul-telespectator si ies in strada. Afara, in fata Inspectoratului Judetean de Politie, pe bancile vopsite in galben si verde, asemenea echipamentului echipei de fotbal FC Vaslui, batrinii joaca remi, iar tinerii privesc fintina arteziana de linga basorelieful cu soldatii vasluieni plecati in Razboiul de Independenta.