Caută 
3 MIN
Partidul Liberal-Democrat din Moldova va desfasura la 9 noiembrie o actiune publica la nivel national in scopul respectarii drepturilor omului, libertatii presei, liberei exprimari si a informarii corecte a cetatenilor, cum spune textul publicitar aparut in ajun. "Va", la timpul viitor, deoarece scriu cu o anticipare de citeva ore si, evident, n-am cum sti daca mitingurile programate se vor desfasura sau nu si daca, in eventualitatea primei variante, nu vor fi marcate de incidente ori provocari. Foarte posibile, acestea, fiind vorba, pe de o parte, de un partid ce ulcereaza in egala masura si comunistii, si crestin-democratii, iar pe de alta, de "ranforsarea" Internelor cu Papuc, capcaunul cu epoleti si neintrecut plastograf de diplome: Wikipedia dixit. Adica avem tacimul complet de premise intru scandal si molestare, persecutii post-festum si varii sicane: pe strada, la serviciu, prin localuri, depinde cum scrutcircuiteaza imaginatia tartorilor.
Dar nu numai acest raport de forte transforma intr-un, hai sa zic, delict de ingenuitate incercarea de a vorbi actualmente despre libertatea opiniei in Republica Moldova – adevaratul fond al chestiunii. Exista si metehne asa-zicind structurale, vicii intrinsece. Statistic vorbind, realitatea e absolut descurajanta: posturile de televiziune NIT, N4, posturile de radio Antena C si Serebreanii dojdi, agentiile de presa Novosti Moldova si Basa-press, ziarele Moldova Suverana, Nezavisimaia Moldova, Puls, Comunistul fac, explicit, jocul puterii. Tot atit de obediente guvernarii sint si institutiile media asa-zicind publice: Radio Moldova, Moldova 1 si Agentia Moldpress. In contul acesta intra, fatal, si presa controlata (sau apartinind exclusiv) lui Iurie Rosca, ticalosul aliat al lui Voronin: ziarele Flux, Tara, Agentia de presa Flux si postul de televiziune Eu TV. Lefegiii prevaleaza. Ceea ce ramine – Jurnal de Chisinau, Timpul, postul de radio Vocea Basarabiei, PRO TV Chisinau – nu reprezinta, bineinteles, decit formal o contrapondere.
Dar cind spun "formal" nu am in vedere doar ponderea difuziunii: acesta e un aspect pur exterior. La mijloc e chiar caracterul mai mult sau mai putin demagogic al conceptului de independenta a presei. Cei care ataca o asemenea tema – societate civila, diversi observatori, jurnalistii insisi citeodata – par a se prevala de ideea ca libera ar fi doar presa neafiliata puterii. Vai, dar e fals, dupa mine; cel mult, e o pioasa iluzie, intretinuta si de repulsia pe care ti-o dau zelatorii comunistilor. Si tabara cealalta e la fel de angajata, se misca in albia unor parametri editoriali bine definiti, chiar daca uneori inaparenti, escamotati sub figurile echidistantei si impartialitatii. Cine nu crede sa faca experimentul unei opinii divergente, in rasparul tendintei de principiu a publicatiei: va avea sigur surpriza refuzului de publicare. Sau aminarea rivnitului act pina la calendele grecesti. Am oferit odata unei publicatii de la noi, literare, un eseu in care era citat Horia-Roman Patapievici, cu "celebra" sa parere despre consistenta romanului (ca a "fecalei", pentru cine nu e in chestie). "Intelegi, mi-a spus redactorul sef, Institutul Cultural Roman ne finanteaza si…". Si a urmat, dezinvolt, propunerea de crosetare a jenantului pasaj.
Ca sa nu mai intind inutil demonstratia, nici presa de opozitie nu se poate lauda cu libertatea de optiune, chit ca nu scapa ocazia s-o invoce, cu un tam-tam intotdeauna bine premeditat. Deunazi am rasfoit colectiile recente ale unor gazete locale, falindu-se teribil cu independenta lor si membre ale unei asociatii de profil: stabii din partea locului, reprezentind un partid de opozitie, ies simptomatic de bine in grila editoriala. Declaratie, interviu, analiza: din toate rezulta fiinte infailibile, spirite de o aproape ostentativa probitate, macar ca faptele, si fara a fi luate la bani marunti, denota frecvent contrariul. Ce iese la socoteala? Zel desantat, intr-o "anumita parte a presei" (ca sa uzez si eu de faimoasa sintagma iliesciana), si obedienta discreta, afectind insa neutralitatea, la polul opus. Stiu ca o sa tulbur niste susceptibilitati, dar in planul de profunzime al lucrurilor diferentele se omogenizeaza voios in continuum-ul mercenariatului. Simplu spus, dupa cum exista o presa infeudata puterii, exista, din ratiuni deloc oculte de simetrie politica, si una aservita opozitiei. Cerem ca in transa independenta, desi, istoric, nu avem o practica e ei si, ergo, nici practica demnitatii, ca sa o putem valorifica pe cea dintii. Altfel zis, reclamam o himera. Ce pleasca nesperata pentru un farsor ca Voronin, care isi da seama ca poate consimti fara cheltuiala, unde mai pui ca cel caruia ii este scris sa denunte nuditatea regelui inca mai umple de sens industria pampersilor…
