O scurta istorie a nepotismului

Cuvintul nepotism provine din latinescul nepos, adica nepot, si desemneaza acordarea de avantaje si privilegii rudelor ori promovarea lor in functii importante.

Nepotismul era cunoscut inca din antichitate. Astfel, in timpul unor sapaturi in Pompei, sub lava Vezuviului, a fost gasita o scara sociala perfect conservata, datind din anul 79 d.Hr., unde tatal, aflindu-se pe treapta de sus, trage din rasputeri in sus alti cinci membri ai familiei.

In Evul Mediu, nepotismul a suferit in toata Europa un regres considerabil. In loc sa se sustina frateste, membrii aceleiasi familii se macelareau reciproc dupa voia inimii, si asta la cel mai inalt nivel: la Nibelungi, spre exemplu, fiica regelui burgund, Kriemhild, ordona uciderea propriului frate, Gunther. In Anglia, Richard al III-lea dispune lichidarea propriei neveste, iar in Danemarca, tatal lui Hamlet este omorit de fratele sau, regele Claudius.

Mai tirziu, in Renastere, avintul spectaculos si nemaipomenit a caracterizat nu doar arta si stiinta, ci si nepotismul. Acesta este in special meritul unor papi, care daruiau rudelor lor teritorii intregi pentru a ntemeia acolo principate pe care sa le conduca.

In schimb, in secolul XX, Papa Pius al XII-lea a luat friiele in mina si s-a preocupat intens de eliminarea ramasitelor de nepotism din trecut. Pentru a-si atinge scopul, nu i-a ramas alta cale decit sa-si aranjeze cei trei nepoti, Giulio, Carlo si Marcantonio, acordindu-le fie titluri princiare, fie functii sus-puse in politica si pe la finante, caci avea nevoie de aliati puternici si loiali, care sa-l sustina in lupta impotriva nepotismului.

Astazi, in mileniul al III-lea, nepotismul a expirat – in adevaratul sens al cuvintului. Sint convins de asta! Sa va dau doar un exemplu: chiar daca tatal meu este proprietarul uriasei companii la care lucrez momentan, eu tot a trebuit sa incep de jos, de la curierat. A trebuit sa ma zbat mult timp pina sa ajung director general, cam vreo doua saptamini. Din pacate, lumea se amuza pe seama mea de fiecare data cind incerc sa lamuresc chestiunile astea in presa.

 De aceea vreau sa imi exprim acum multumirea fata de "Ziarul de Iasi", care ma ia in sfirsit in serios si imi publica acest text. Si nu in ultimul rind doresc sa ii transmit doamnei redactor multe complimente din partea unchiului Vasile. A zis ca se revanseaza el.

(Traducere din limba germana: Lucian Turcas)