Origini (II)

  Prin toate mijloacele, statul si biserica oficiala i-a urmarit de-a lungul veacurilor pe credinciosii de rit vechi, indiferent unde s-au asezat acestia. Dupa reformele lui Nicon, o mare parte din populatie a luat calea exilului. Prigoana a continuat. Rusia era intr-un moment de expansiune si unde ajungeau si acesti credinciosi de rit vechi, ii ajungea si patria muma si erau taiate din nou capete, miini, limbi… Ca sa scape de aceasta crunta prigoana, credinciosii ortodocsi de rit vechi au apelat la protectia altor imperii. Ei au gasit intelegere atit la turci, cit si la habsburgi. Musulmanii si catolicii, probabil si dintr-un calcul politic, s-au dovedit a fi mult mai toleranti decit biserica rusa oficiala si decit statul rus. Migratia a inceput pe la sfirsitul secolului al XVII-lea. Intii a fost, ca sa spun asa, interioara. Credinciosii de rit vechi s-au retras in locurile cele mai salbatice din interiorul Rusiei, dar mina necrutatoare a puterii i-a alungat si de acolo, astfel incit staroverii au fost nevoiti sa paraseasca granitele tarii. In mare, cam aceasta-i povestea. Staroverii s-au refugiat in regiuni situate cit mai departe de oficialitati, au defrisat paduri, au intemeiat asezari si au ridicat biserici frumoase si manastiri. Dar Petru cel Mare si Ecaterina a II-a, ca si majoritatea tarilor care le-au urmat la tron au considerat ca ei continua sa constituie o primejdie pentru biserica oficiala. Vreau sa precizez ca staroverii nu s-au separat de ortodoxie; dimpotriva, ei au conservat vechile canoane, o mare parte din ritul bizantin. Credinta lor a ramas aceeasi si ea s-a pastrat pina acum.

In Rusia sovietica, religia a fost aproape nimicita. Homo sovieticus, nu din vina sa, desigur, a uitat de Dumnezeu. Dupa caderea comunismului din anii 90, biserica oficiala a renascut cu ajutorul statului. A renascut biserica, nu si credinta. Fideli ordodoxiei au ramas doar rusii de rit vechi. Iata deci ca istoria se razbuna. Dupa trei secole de prigoana, prigonitorii au cazut jertfa propriilor lor instincte: credinta s-a stins. Ea renaste acum din propria-i cenusa. Din propriul sau trecut renegat.

Un alt experiment, la fel de tragic, a fost revolutia din 1917. Si aici s-a apelat la forta. Noua ideologie a fost adoptata cu mitraliera. Intre revolutia lui Lenin si reformele lui Nicon exista multe similitudini. Cei care s-au opus au fost anihilati. Ma mindresc ca fac parte dintr-un astfel de neam dirz, care a infruntat istoria. Desigur, in timpul sovieticilor, ortodocsii de rit vechi au avut de suferit. Eu sint din Climauti, chiar la granita cu Ucraina. Din Nordul Bucovinei. In momentul in care au intrat sovieticii in Romania au avut impresia ca rusii de rit vechi le sint ostili. Intr-adevar, s-au si gasit citiva care s-au suit in clopotnita si au tras de acolo niste focuri in Armata Rosie care venea spre Fintina Alba. Pentru acest lucru, intreg satul a fost scos in fata bisericii, ingenuncheat sI tinut sub mitraliere 24 de ore. In urma pactului Ribbentrop-Molotov, intre Fintina Alba – satul natal al mamei – si Climauti s-a trasat granita. Nordul Bucovinei a fost scindat in doua. De teama unor represiuni, bunicii mei din partea mamei impreuna cu cele trei surori ale mamei au lasat acolo toata averea lor si s-au stabilit la Radauti, dupa ce vreme de trei ani de zile au pribegit, fara acte, prin toata Romania. Din familia mamei a ramas la Fintina Alba, acolo, fratele mai mare al mamei, unchiul Iacov. Mama se casatorise inainte de trasarea granitei, cu tatal meu, care era din Climauti. Zestrea mamei, 4 hectare de pamint, a ramas acolo. In nordul Bucovinei, patru hectare inseamna destul de mult. Practic, am acolo pamint, in Ucraina, iar pamintul pe care il avea tatal meu la Climauti a fost si el confiscat in ’64-’65, cind a venit colectivizarea. Colectivizarea i-a determinat pe parintii mei sa abandoneze Climautiul (erau priviti acolo ca niste chiaburi!) si sa vina la Iasi… Bunicii si strabunicii mei au pastrat citeva amintiri din tinuturile natale. Ramura tatalui, conform "legendei", ar fi descins de pe Don. E posibil ca stramosii mei sa fi fost cazaci. Oricum, au fost oameni instariti (bunica povestea ca strabunicii ei stringeau in jurul gospodariei ouale intr-o caruta, ca pe niste cartofi!). Pentru credinta, ei si-au lasat avutul in locurile natale si au plecat sa pribegeasca-n lume. Si s-a intimplat inca un fapt dramatic: in perioada aceea, Rusia era in expansiune. Si oriunde se asezau ei, dupa un timp, granitele patriei muma ii ajungeau din urma. Si ei erau nevoiti sa-si gaseasca un loc de adapost. Pe scurt, cam aceasta e istoria neamului meu.