Portofelul

Cu siguranta ca daca un om fura, il numim
pur si simplu hot. Nici vorba sa auzim scuze si
explicatii cum ca o fi si o pati. Ce poate explica
cel prins cu mita in sac? Ca este necajit sau ca i-
a murit o sora? Ca n-are ce pune pe masa la
copii? Nimic nu rezista in fata omului care nu
fura. In mintea tuturor, indiferent de motivatie, un
hot este un hot si nimic mai mult.
Nu exista o ierarhizare a hotilor. Ma refer la
o ierarhizare dupa dimensiunile valorilor furate.
Uneori, totusi, se mai fac mici diferente intre un
hot mare si un gainar. Diferenta este facuta insa
de cei care n-au suferit din cauza hotilor.
Intrebati un gospodar ramas fara gaini daca un
gainar este un hot mai mare sau mai mic.
– Un bandit, cel mai mare hot din localitate,
vor fi lamentarile pagubasului.
Dar daca cineva nu fura, ci… gaseste, ce
mai spunem in acest caz?
Opiniile sint impartite si functionarul Ilie
Dascalu sustine ca ce-i gasit este bun gasit.
Ilie merge mult pe jos pentru ca ii place sa
se mai miste putin, cum spune el. Pleaca si vine
de la serviciu pe jos si parcurge Sararia cit ai
zice peste.
Intr-o zi de primavara, mergea vioi, ca de
obicei. Deodata, ii este atrasa atentia de un
portofel din care iesea un colt de bancnota de
una suta mii lei. Se opreste si priveste mai intii in
jur. Nu era tipenie de om pe strada. Se apleaca
sa ridice portofelul, dar acesta se misca tras de o
ata. Doi copii rid zgomotos. Ilie nu gusta glumele
proaste si, cu o miscare iute, prinde portofelul.
Rupe ata si baga apoi bancnota in buzunar.
– Nene, este portofelul nostru, scincesc
copiii.
– A fost. Acum este al meu, eu l-am gasit.
– Dar am glumit, nene, da-ne portofelul.
– Glumele proaste se platesc, arunca Ilie
furios.
Grabeste pasul si nici nu mai este atent la ce
spun copiii.
La intoarcere, copiii il zaresc si se intrec in a
tipa:
– Hotul, hotul, ne-a furat portofelul.
– Sa-ti stea in git suta de mii a noastra!
– Pun eu mina pe voi, crucea si evanghelia
mamii voastre!
Dar copiii fac taraboi si se iau dupa el
strigind:
– Hotul cel chel fura portofel!
Din ziua aceea Ilie si-a schimbat traseul.
Patania cu portofelul incepe a fi uitata. Anii trec
si Ilie avanseaza cite putin, desi s-a calificat si
ultracalificat in toate meseriile. Banii nu erau
punctul lui forte, cu alte cuvinte, tragea mita de
coada de la o luna la alta. Si din punct de vedere
fizic incepea, incetul cu incetul, sa se
deterioreze. Parul albea nefiresc de repede,
dintii au socotit ca au stat prea mult in gura,
urechile s-au facut mai insensibile la zgomote si
picioarele scirtiiau pe la incheieturi. Jumatatea
de secol traita isi luase cu sine tot ce era mai
bun din Ilie.
La o intreprindere straina aparuse un post
platit regeste.
– Cit o sa mai clocesc aici? se intreba
rutinatul functionar.
Si-a pus dosarul beton si era sigur de
reusita, deoarece vorbea fluent germana. Cit
despre experienta, ce sa mai vorbim!
In ziua interviului, Ilie avea o stare depresiva
inexplicabila. Avea o presimtire neagra. Prea n-a
avut noroc in viata, ca acum sa aiba.
Comisia, imbracata la patru ace, serioasa ca
Sfinxul si cu stilouri de aur, cu ceasuri Rolex,
incepe examinarea. Ilie vorbeste romaneste,
apoi in germana, apoi in engleza. Rupe franceza
si italiana multumitor. In problemele legate de
profesie este precis, clar, concis. Termina
expunerea si cel care era seful „pe Moldova” a
celor cu ceasuri Rolex intreaba incolor:
– Pot sa va mai pun o intrebare?
– Da, spune Ilie.
– Daca din intimplare gasiti un portofel pe
strada, ce faceti?
Un cutit intra in inima bietului concurent.
Devine rosu ca racul, il recunoaste pe pusti.
– Il… dau proprietarului sau… Politiei, dupa
caz.
– Atunci dati-mi suta de mii. Portofelul n-
avea valoare.
Ilie se uita nauc la comisie.
– Da, da, suta de mii, va rog.
Scotoceste in buzunare si intinde bancnota.
Mina ii tremura de tensiune, de emotie.
Seful o impatureste frumos si o pune in
buzunar. Apoi cu o voce placuta, baritonala,
spune:
– Acum, chiar ca va potriviti pentru postul pe
care il avem. Va dorim mult succes si speram ca
veti face treaba buna!
Ilie este putin confuz. Habar n-are ca intre
timp Romania a nascut o alta generatie, cu valori
noi si cu metehne mai putine.